Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2009

Strigătul după un Mântuitor

Venite adoremus Dominum! Veniți să-l adorăm pe Domnul!

În timpul sfânt al Adventului, Biserica, prin textele propuse zi de zi și, mai ales, în cele patru duminici, ne-a chemat să privim spre viitor și să fim siguri că va apărea în lume o „odraslă dreaptă din casa lui David”; care va aduce în lume mântuirea și pacea.

Rând pe rând, profeții Vechiului Testament, iluminați de Duhul Sfânt, ne asigură că cel promis va veni și va împlini făgăduința făcută de către Părintele ceresc, că va elibera lumea de păcat, își va arăta dreptatea și îndurarea sa, ca răspuns la cererile și suspinele poporului, apăsat de păcate și de întuneric.

Psalmistul David exprimă această așteptare și această rugă într-o mulțime de forme și de rugăciuni: „Către tine, Doamne, înalț sufletul meu” (Ps 24), „Arată-ne, Doamne, îndurarea ta și dă-ne mântuirea ta” (Ps 84), „Dintru adâncuri strig către tine, Doamne” (Ps 129), „Vino și arată-ne fața ta, Doamne, tu care șezi peste heruvimi, și vom fi mântuiți” (Ps 79).

Asigurarea profeților

La toate aceste suspine ale poporului și la această așteptare exprimată în toată Scriptura, aceiași profeți și autori sacri dau o continuă asigurare că Domnul ascultă rugăciunile și strigătul poporului, atunci când repetă cu o siguranță deosebită că Domnul nu va întârzia.

Iată câteva texte: „Iată, Dumnezeul nostru vine ca să ne mântuiască” (Is 35,4d), „Domnul va veni și nu va întârzia. El va lumina cele ascunse de întuneric și se va arăta tuturor neamurilor” (cf. Hab 2,3), „Spuneți-le celor cu nimic înfricoșați: fiți tari, nu vă temeți! Iată Dumnezeul nostru va veni și ne va mântui” (Is 35,4), „Iată, Domnul va veni și toți sfinții lui împreună cu el; și va fi în ziua aceea lumină mare” (Zah 14,5), „Iată, Domnul nostru va veni cu putere și va lumina ochii slujitorilor săi” (Is 40,10), „Să se bucure cerurile și să se veselească pământul, căci Domnul nostru va veni și se va milostivi de săracii săi” (Is 49,13), „Ne va vizita cel care răsare din înălțime, ca să îndrepte pașii noștri pe calea păcii” (Lc 1,78), „Cel care trebuie să vină va veni și nu va întârzia și teama nu va mai stăpâni pe pământ, căci el este Mântuitorul nostru” (cf. Evr 10,37).

Înțelegem din această multitudine de texte și afirmații din Sfânta Scriptură, mai ales din Vechiului Testament, că cel care a fost anunțat și a fost promis va veni, nu va întârzia, iar la împlinirea timpurilor se va naște dintr-o fecioară și va locui cu noi, oamenii.

Așadar, profeții Vechiului Testament, psalmistul David și precizările celui mai recent profet, înainte mergătorul lui Mesia, sfântul Ioan Botezătorul, au avut rolul de a-i ilumina și încuraja pe oameni în așteptarea și întâmpinarea Celui ce trebuia să vină și să ne mântuiască.

Fecioara din Nazaret și dreptul Iosif

Cei care ne pregătesc imediat pentru întâmpinarea lui Mesia, Mântuitorul, pe lângă Înaintemergătorul, care striga în pustiu „pregătiți calea Domnului!”, sunt Fecioara din Nazaret, Maria, cea curată și sfântă, care își oferă sufletul și trupul pentru a-l primi, și dreptul Iosif, care deschide casa pentru a-l găzdui și ocroti pe prunc atât de cei care voiau să-i ia viața, cât și în fața legilor timpului.

Dumnezeu, voind să-l trimită pe Fiul său între oameni ca să-i mântuiască de păcate și să-i facă vrednici de a fi fiii săi, a ales o ființă care să-l primească în sânul ei și să-l pregătească pentru misiunea sa între oameni și pentru oameni. Această persoană a fost aleasă din rândul poporului ales și credincios, a fost pregătită într-un chip deosebit, iar ea, chemată la o asemenea misiune de către un înger, arhanghelul Gabriel, a știut să răspundă cu toată ființa și hotărârea: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”.

În sânul ei, al Fecioarei Maria, și în casa lui Iosif, ocrotitorul familiei din Nazaret, a coborât Mesia cel promis de Tatăl, așteptat fără întrerupere de popor și anunțat că în curând se va naște și va coborî ca roua în lâna moale, pentru a fi „principe al păcii” și mântuitorul tuturor.

Întâlnirea noastră cu pruncul Isus

Împlinindu-se timpul, Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ, născându-se la Betleem, într-o peșteră sărăcăcioasă, dintr-o fecioară, iar numele ei era Maria.

Sunt de atunci peste 2000 de ani. Maria și Iosif l-au primit în casa lor, l-au admirat și l-au ocrotit, minunându-se de ceea ce se petrecea și se spunea despre el.

Cântul îngerilor, vizita păstorilor cu darurile lor, venirea magilor și declarațiile făcute de bătrânul Simeon la templu, intervenția specială a îngerului făcută în somn sfântului Iosif de a lua pruncul și de a pleca în Egipt, toate acestea ne arată cum a întâmpinat cerul și pământul împlinirea făgăduințelor transmise de profeți, coborârea între oameni a Fiului lui Dumnezeu Mesia cel așteptat de veacuri pentru a-i mântui pe oameni.

Celebrăm cu bucurie nașterea Domnului în anul 2009, urmându-i pe profeți, ascultându-i pe evangheliști, care ne-au prezentat realitatea celor întâmplate la Betleem și la Nazaret, și primind cu viu interes învățătura apostolilor și a părinților Bisericii, ne apropiem și noi de peștera păstorilor, de ieslea cea săracă, unde-i întâlnim pe prunc, pe Maria, mama lui, și pe grijuliul Iosif cel drept, în spirit de credință și-l adorăm pe Cel ce a venit între oameni să unească pentru totdeauna cerul și pământul.

Veniți să-l adorăm pe Domnul

În Anul Sfintei Preoții, având exemplul fericit al Maicii Sfinte, al sfântului Iosif, precum și al patronului nostru ceresc, patronul tuturor preoților, sfântul Ioan Maria Vianney, fiecare păstor și preot este invitat să descopere în Cel Venit din ceruri și născut pe pământ fidelitatea totală față de Dumnezeu Tatăl și testamentul iubirii sale față de oameni, iar în această totală dăruire fiecare este chemat să-și verifice fidelitatea față de propria vocație și propriul „da”, în slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor.

Având în față Sfânta Scriptură și mesajul ei, primind cu bucurie chemarea Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea de a ne oglindi în iubirea lui Cristos, marele preot, care a venit pe pământ, nu ca să fie slujit, ci ca să slujească, ne bucurăm să ne întâlnim cu toți slujitorii altarelor din toată lumea în jurul aceluiași Isus care ne-a iubit și ne iubește și ne cheamă să-l facem cunoscut tuturor oamenilor.

Cu aleasă prețuire față de toți preoții și slujitorii altarelor și ai credincioșilor noștri, cu încredere că Maica Preasfântă ni-l va arăta și ni-l va oferi și nouă să-l adorăm împreună cu păstorii de lângă Betleem și cu magii de la răsărit, cu multă bucurie și frățească dragoste, îndrept spre toți, împreună cu episcopul nostru auxiliar Aurel și cu toți colaboratorii de la catedrală și de la seminar, o chemare sfântă: Veniți să-l adorăm împreună pe Domnul, veniți să ne întâlnim cu toții în jurul ieslei din Betleem, veniți să-l primim în brațe ca să-l putem oferi și noi altora, așa cum a făcut-o și o face mereu Maria, mama noastră. Conduceți-i pe toți credincioșii la Isus!

Pruncul Isus este preotul nostru ceresc, el este modelul alegerii și al fidelității noastre, el este pacea și bucuria noastră la Crăciun.

Sărbători fericite, cu multe bucurii sufletești!

Ad multos felicesque annos!

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 05.12.2009
Publicarea pe acest sit: 15.12.2009
Etichete: , ,

Lasă un răspuns