Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală: Crăciun 2007

Vă anunț o mare bucurie (Lc 2,10)

Sfințiile voastre,
Dragi confrați întru preoție,
Dragi persoane consacrate, iubiți credincioși,

Misterul pe care-l celebrăm de sfântul Crăciun ne umple inima de bucurie, de lumină și speranță. Dumnezeu se face om, ia asupra sa firea noastră, coboară într-o familie de pe acest pământ, pentru a ne introduce în sânul familiei trinitare din ceruri, pentru a ne face părtași de firea sa dumnezeiască.

De la cântul de preamărire al îngerilor de pe câmpul Betleemului, de la bucuria păstorilor și a magilor veniți din răsărit și până în zilele noastre, vestea nașterii Mântuitorului a cuprins tot pământul, a străbătut toată istoria și a ajuns la noi.

Folosindu-mă de cuvintele îngerului, care i-a surprins și i-a îmbucurat pe păstori, vă adresez și anul acesta mesajul meu și al nostru de sfintele sărbători, spunându-vă din inimă: „Nu vă temeți, căci vă vestesc o mare bucurie, care va fi pentru tot poporul: astăzi în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul” (Lc 2,10).

Adresându-se credincioșilor din nordul Africii de sărbătoarea nașterii Domnului, sfântul Augustin le spunea: „Celebrăm nașterea Domnului cu mare sărbătoare. Să se bucure oamenii, să se bucure mamele. Cristos s-a făcut om și s-a născut dintr-o femeie. Bucurați-vă, voi copii sfinți, care ați ales să-l urmați pe Cristos. Bucurați-vă, voi fecioarelor sfinte, Fecioara a născut pentru voi un mire, care nu vă lezează integritatea voastră. Bucurați-vă, voi cei drepți, pentru că este nașterea celui care face dreptate. Bucurați-vă, voi cei slabi și bolnavi, pentru că este nașterea Salvatorului. Bucurați-vă, voi cei închiși, pentru că este ziua de naștere a Eliberatorului. Bucurați-vă, voi cei ce slujiți, pentru că s-a născut Stăpânul tuturor. Bucurați-vă, voi oameni liberi, pentru că este ziua de naștere a Biruitorului. Să se bucure toți creștinii, căci este nașterea lui Cristos!” (Serm. 184.2).

Acest îndemn adresat încă de la început de îngeri, proclamat în istorie de sfinții părinți și repetat fără încetare de sfânta Biserică și de liturgia Crăciunului, este valabil pentru toți și pentru totdeauna. Veacurile și istoria ne confirmă cuvintele îngerului: „Vă vestesc o mare bucurie”.

Care este această bucurie?

Fiul lui Dumnezeu devine om, se face asemenea nouă

Evanghelistul Ioan ne asigură de acest lucru chiar din primele rânduri ale evangheliei sale: „Cel care era la început” (In 1,1) și „prin care toate au luat ființă” (v. 3) „s-a făcut om și a locuit între noi, iar noi am văzut slava lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (cf. In 1,14). El, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ca și Tatăl, ia asupra sa condiția noastră omenească; el îl face vizibil pe Tatăl pe pământ, după afirmația apostolului Paul din Scrisoarea către Coloseni: „El este chipul (vizibil) al Dumnezeului nevăzut, primul născut dintre toate creaturile” (cf. Col,15).

Dacă acesta este adevărul, atunci bucuria nașterii Domnului, este cea mai mare bucurie din câte există pe pământ.

Orice naștere, orice copil, este un dar ceresc, transmis lumii de Dumnezeu prin părinți, este un adevărat motiv de bucurie. Pruncul divin, Isus cel născut din Fecioara Maria la Betleem și încredințat grijii părintești a sfântului Iosif, este garanția acestei bucurii. „Bucură-te, o Marie, maica lui Dumnezeu, tezaur venerat de întreaga lume, lumină care nu se mai stinge niciodată, strălucitoare coroană a fecioriei, templu indestructibil, mamă și fecioară în același timp; din tine s-a născut cel despre care vorbește sfânta evanghelie: «Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului»”, precizează cu atâta claritate sfântul Ciril din Alexandria (PG 77,1054).

Nașterea lui Cristos este începutul poporului lui Dumnezeu, este ziua de naștere a capului, este ziua de naștere și a trupului.

Trebuie să ne manifestăm cu bucurie la marea sărbătoare a Crăciunului și să declarăm cu sfântul apostol Paul: „Harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toți oamenii, învățându-ne să respingem nelegiuirea și poftele lumești, ca să trăim în veacul de acum cu înțelepciune, cu dreptate și cu evlavie, așteptând speranța fericită și arătarea gloriei marelui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Isus Cristos” (Tit 2,11-13).

Acesta este crezul nostru de Crăciun, aceasta este convingerea noastră, când celebrăm Nașterea Domnului și aceasta trebuie să fie speranța noastră.

„Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu”, cântă Biserica din răsărit și din apus la marea sărbătoare a Nașterii Domnului.

De ce să ne bucurăm de Crăciun?

Pentru că Isus s-a născut într-o familie

El consacră astfel opera pe care Tatăl a stabilit-o încă de la începutul lumii, ca să fie leagănul vieții și sanctuarul iubirii, când l-a creat pe om, bărbat și femeie, și le-a spus primilor părinți, Adam și Eva: „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul”. El a stabilit ca viața să fie darul său prin cei pe care i-a ales colaboratori, tatăl și mama, bărbatul și femeia.

Opera sa este sacră și nu trebuie să uităm că de această instituție depinde întreaga societate umană și viitorul omenirii.

Când Fiul lui Dumnezeu trebuia să vină în lume printr-o femeie, însuși Duhul Sfânt și de viață dătătorul a intervenit și a ales o fecioară sfântă și curată, realizând cu ea și în ea, nu o lucrare omenească, ci una dumnezeiască, unică în istoria mântuirii.

Îngerul Domnului, trimisul său special, arhanghelul Gabriel, îi explică Mariei planul și hotărârea divină prin cuvintele: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea sfântul care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va numi; pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil”, așa ne asigură sfântul Luca în capitolul întrupării și al copilăriei lui Isus.

Dumnezeu a creat un ambient ceresc pentru Fiul său: o mamă fecioară, curată și sfântă, și un tată legal, feciorelnic și devotat. Pe brațele mamei Maria s-a odihnit pruncul divin și de ocrotirea fidelă a omului drept Iosif, din casa lui David, s-a bucurat Fiul lui Dumnezeu în familia din Nazaret.

Planul lui Dumnezeu a fost clar; pentru viață, pentru iubire și pentru desăvârșire este nevoie de o iubire de mamă și de o grijă specială de tată.

Astfel familia, pe care Dumnezeu a conceput-o încă din paradisul pământesc, care stă la baza dezvoltării societății umane, a fost sfințită și confirmată de însuși Fiul său, pruncul dumnezeiesc, venit pe pământ. Pentru toți oamenii, dar mai ales pentru creștini, familia este un lucru sacru și nu poate fi înlocuită niciodată de voința și capriciile oamenilor afectați de urmările păcatului strămoșesc.

Ne bucurăm ca și prin această sfântă ocazie a Crăciunului să redescoperim rolul, nu numai al sfintei familii din Nazaret, ci și al fiecărei familii, bazate pe sacramentul sfânt al Căsătoriei.

În planul pastoral, vom încerca etapă cu etapă ca în noul an liturgic să ne apropiem mai mult de instituția divină a familiei și să-i conturăm conținutul și rolul fundamental la transmiterea vieții și la asigurarea continuității acestui dar divin în istoria omenirii.

Când ne apropiem de ieslea din Betleem și când îi însoțim pe păstori și pe magi, îl vom găsi pe pruncul dumnezeiesc în brațele Maicii sale și sub privirea plină de mirare și iubire a sfântului Iosif.

Acesta este adevărul ce ne face cu adevărat să considerăm sărbătoarea Crăciunului ca pe un gest de condescendență dumnezeiască, prin care cerul ne face cel mai mare și sfânt dar, darul vieții, darul pruncului divin, darul ce ne umple inima de adevărată și trainică bucurie.

Să mergem cu bucurie la Betleem

Marele predicator al zilelor noastre, Angelo Comastri, face o reflecție într-o omilie de Crăciun: „Dacă m-aș afla singur într-o biserică în ziua de Crăciun, mi-aș da jos pantofii sau ghetele și aș parcurge încet toată lungimea bisericii, amintindu-mi de drumul care duce la Betleem. Apoi aș îngenunchea în fața pruncului Isus și i-aș dărui două lacrimi; da, două lacrimi: una de regret că nu am ascultat vocea cea plăcută a Betleemului și cealaltă, că până acum nu am înțeles lecția minunată a pruncului”.

Să ne punem, așadar, încă o dată întrebarea: ce s-a întâmplat la Betleem?

Dumnezeu e cu noi, Dumnezeu e prezent între noi, Dumnezeu vrea să rămână în orice familie prin darul vieții și prin orice copil.

Tuturor slujitorilor altarelor, tuturor credincioșilor noștri, tuturor oamenilor de bunăvoință și tuturor familiilor noastre, pace și adevărată bucurie de Crăciun.

Sărbători fericite!

Crăciun 2007

Petru Gherghel, episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 16.12.2007
Publicarea pe acest sit: 16.12.2007
Etichete: , ,

Lasă un răspuns