Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală: Crăciun 2006

Nașterea Domnului
Nașterea istorică, naștere mereu actuală

Și cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi.

Cristos se naște, măriți-l,
Cristos din ceruri, întâmpinați-l,
Cristos pe pământ, înălțați-vă.

Nu lăsați să ne fie furat pruncul ceresc din ieslea noastră de sfântul Crăciun

Iubiți frați și surori în Cristos,

Celebrăm din nou Crăciunul, Nașterea Domnului Nostru Isus Cristos în anul 2006, naștere după trup pentru nașterea și viața noastră sufletească. Nu facem o simplă comemorare a unui eveniment trecut, ci retrăim sacramentul mântuirii noastre, așa ne învață Leon cel Mare, papă, într-una dintre omiliile sale când spune: „Noi considerăm nașterea Domnului, acest mister al Cuvântului făcut trup, nu ca pe o amintire a unui eveniment trecut, ci ca pe un fapt care se actualizează sub ochii noștri” (Leon cel Mare, Ser. 9).

Nu este vorba, așadar, de un zbor liric între prezent și trecut, ci este o retrăire plină de mister a aceluiași fapt care s-a întâmplat acum peste 2000 de ani.

În sărbătoarea Nașterii Domnului cel care lucrează este însuși Cristos, care prin harul său ne face capabili și părtași de natura sa pe care noi o adorăm în firea noastră. În ziua de Crăciun se realizează marele har al acestei noi prezențe, căci acum, astăzi, sacramentul nașterii Domnului strălucește în fața ochilor noștri cu o nouă și vie splendoare.

Trăim, așadar, marele sacrament al mântuirii la începutul său, când Fiul cel veșnic al Tatălui își începe opera mântuirii lumii. Nu ar fi avut loc jertfa de pe cruce – moartea și, mai ales, învierea glorioasă, dacă nu ar fi avut loc mai întâi întruparea, nașterea lui Isus după trup. Nu putem și nu trebuie să separăm învierea de naștere, nici prezentul de trecut.

Manifestările externe care s-au tot adăugat, ansamblul de exprimări folclorice care au loc cu ocazia Crăciunului, îmbrăcarea acestui mister în mii de lumini și globuri, în cadouri și cântări, pot să îndepărteze gândul creștinului de la profunditatea misterului celebrat, pot să schimbe sensul și valorile ce trebuie trăite la celebrarea Nașterii Domnului.

E atât de frumos Crăciunul, se face atâta sărbătoare, atâta lume este angajată în evenimentul retrăit, încât motivația tuturor manifestărilor și a sărbătorii este în pericol să fie, dacă nu uitată cu totul, cel puțin neglijată și lăsată undeva pe ultimul loc. La Crăciun bucuria are un singur fundament, toate manifestările cu toate culorile lor au o singură explicație, prezența pruncului divin în lume, în viață, în istorie.

Pruncul din iesle nu e cel din ghips sau cel meșteșugit de mâna omului, oricât de iscusit ar fi el, ci e însuși Isus, Fiul lui Dumnezeu cel viu, care s-a născut din Fecioara Maria și care prin lucrarea sa a mântuit lumea și a adus în lume adevărata bucurie și speranță. El nu trebuie să lipsească din mijlocul sărbătorilor de Crăciun, dacă vrem ca ele să fie reale și adevărate.

Adevăratul prunc din iesle este Isus, Fiul lui Dumnezeu cel viu

Sfințiile voastre, dragi credincioși,

În Biserică, în iesle, în case și sub orice pom de Crăciun trebuie să-l descoperim pe el, Fiul lui Dumnezeu, venit pe pământ, care a transformat și transformă totul.

Este impresionant gândul și gestul sfântului Francisc din Assisi, care în anul 1223, la Greccio, a voit să reediteze în natură evenimentul petrecut la Betleem. Mulțimile de credincioși din jurul acestei localități au participat cu mult entuziasm și bucurie la acest moment de retrăire a nașterii Domnului, așa încât din acest moment practica reeditării ieslei din Betleem a ajuns să fie preluată în multe alte localități și să ajungă și la noi.

E adevărat, noi, oamenii, avem nevoie de reprezentări sensibile ale acelei clipe, de scene din grota din Betleem. Forța unor astfel de reprezentări este mare și mobilizatoare. Din momentul când sfântul Francisc a deschis drumul unei practici în lumea catolică, de atunci mesajul Crăciunului a devenit și mai puternic și mai viu. Practica reprezentării ieslei din Betleem și a împodobirii bradului de Crăciun are acum o largă răspândire, vorbește oamenilor într-un limbaj natural, transmite un mesaj de sensibilizare a spiritului de credință și dăruire.

Într-o lume dornică de simboluri și plină de sentimentalisme, prezența ieslei și a pruncului culcat pe paie impresionează pe cei mici, pe copii, atrage pe tineri și-i provoacă pe cei adulți la retrăirea clipelor fericite ale copilăriei.

Există însă un pericol, acela de a uita explicația profundă a fenomenelor ce se manifestă în timpul sărbătorilor de Crăciun, de a rămâne doar la suprafața evenimentului și de a nu pătrunde în inima lui. Există pericolul ca unii să ni-l fure pe Isus așezând în locul său păpuși, cadouri de tot felul, bunuri și dulciuri sau chiar ființe necuvântătoare uitând cu totul de motivul real al Crăciunului: nașterea pruncului dumnezeiesc, Cuvântul cel veșnic al Tatălui.

Ceea ce se întâmplă în lume, în marile metropole din Occident, iar mai recent și în orașele noastre, reprezintă o mare derută, un mare pericol, acela de a schimba accentul de la divin la uman, de la Dumnezeu care intră în istorie prin nașterea sa în lume, la opera umană strict legată de probleme economice și materiale, de manifestări legate de materialism și consumism, trecerea la furtul pruncului și înlocuirea lui cu tot felul de artificii fără nici o valoare.

Durerea noastră este și mai mare când chiar creștinii buni, seduși de forme externe și de interese lumești reduc sărbătorile de Crăciun la simple manifestări materiale și culinare, uitând că pomul de Crăciun și ieslea de lângă el, fie că se află în case sau în piețe publice sau în locuri sacre, au o semnificație profund creștină și vorbesc despre un eveniment divin legat de suflet și de mântuire.

Pruncul din iesle este Cuvântul veșnic al Tatălui, care s-a făcut trup

Iubiți frați și surori în Domnul

Mă bucur să vă amintesc și cu această fericită ocazie a sărbătoririi Nașterii Domnului că toate argumentele acestui adevăr le-am primit prin revelație, prin descoperire din partea lui Dumnezeu. El a binevoit să ni le transmită prin cuvântul său din Biblie. Nu am fi cunoscut acest lucru dacă nu ne-ar fi învățat, nu numai profeții luminați de Duhul Sfânt, ci chiar însuși Isus Cristos, Cuvântul veșnic al Tatălui, care la împlinirea timpurilor s-a făcut om și a locuit între noi (In 1,14)

Aceasta e marea noastră bucurie și marea noastră siguranță de Crăciun. Dumnezeu Tatăl l-a trimis în lume să se nască, să se facă asemenea nouă și să ne asigure de acest adevăr și de această iubire. Cu acești ochi trebuie să-l privim pe prunc și să vedem dincolo de înfățișarea plăpândă a copilului din iesle Cuvântul Tatălui ceresc întrupat pe pământ dintr-o Fecioară. Acest adevăr nu l-am fi putut cunoaște decât dacă nu ni l-ar fi descoperit Dumnezeu însuși prin Duhul său în Sfintele Scripturi.

Pentru a ne bucura cu toții de cunoașterea acestei revelații, de acest dar ceresc, noi am dispus ca încă un an de zile, „Noul an pastoral 2006-2007”, să ne îndreptăm spre Sfintele Scripturi, pentru a ne bucura și mai bine și mai mult de acest cuvânt a lui Dumnezeu încredințat nouă oamenilor, pentru a-l pătrunde și mai adânc și pentru a-l transforma în normă de viață.

Vă invităm să vă apropiați de ieslea din Betleem luminați de textele biblice și să faceți sărbătoare de Crăciun, dar nu orice fel de sărbătoare, ci sărbătoare în suflet, sărbătoare în familii, sărbătoare în comunități, sărbătoare în Biserici.

„Bucurați-vă în Domnul, iarăși vă spun bucurați-vă. Bucuria voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor. Domnul este aproape, iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire va păzi inimile și gândurile voastre în Cristos Isus” (Fil 4,4).

Vă invit să priviți și să vedeți în iesle, dincolo de formele de lemn, de marmură, de ipsos sau de orice alt material din care e prezentat pruncul, pe însuși Isus, Dumnezeu prezent în istoria și în viața noastră, în familia din Betleem, dar și în familiile noastre, în bisericile unde ne întrunim la celebrarea nașterii sale, dar mai ales în inimile noastre, curate și pline de credință, unde vrem să-i simțim cu adevărat prezența sa dumnezeiască.

Mă bucur să vă transmit împreună cu PS Aurel, cu toți colaboratorii noștri din Iași, de la episcopie, seminar și parohii, salutul meu părintesc și creștinesc și urările sfinte, prin cuvintele apostolului neamurilor:

„Bucurați-vă întotdeauna! Rugați-vă fără încetare. Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voința lui Dumnezeu în Cristos Isus. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toți!” (1Tes 5,16-28).

Sărbători fericite! La mulți și binecuvântați ani!

Petru Gherghel,
episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 18.12.2006
Publicarea pe acest sit: 18.12.2006
Etichete: , ,

Lasă un răspuns