Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală: Chemare de Crăciun

Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi!”
„veniți să-l adorăm!” (cf. In 1,14)

Sfințiile voastre, Preacucernici părinți, dragi frați și surori, iubiți credincioși,

Retrăim în aceste binecuvântate zile, cu o reînnoită bucurie, vestea cea bună, evanghelia nașterii Domnului nostru Isus Cristos, sărbătoarea Crăciunului, încercând să uităm toate celelalte greutăți și necazuri pe care viața și tranziția ni le scot în față și care ne copleșesc în fiecare zi.

În iubirea sa infinită, Tatăl ceresc îl trimite pe Fiul său pe pământ, ca să ne ajute să devenim și să fim și noi fii prin Duhul Sfânt, Duhul dătător de viață veșnică.

La împlinirea timpului, Cuvântul veșnic al Tatălui coboară pe pământ, prin lucrarea Duhului Sfânt, prin preasfânta Fecioară Maria și rămâne cu noi, așa cum ne spune evanghelistul Ioan în prologul Evangheliei: „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi, iar noi am văzut mărirea lui, ca pe slava unuia născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (In 1,14).

Dumnezeu se face om; veșnicia intră în timp și în istorie, ca să transforme totul, iar pe oameni să-i facă să fie fii cu drept de moștenire și fericire veșnică. Mereu suntem invitați să ne apropiem și să pătrundem în acest mister, să-l contemplăm și să-l trăim.

În pruncul divin se ascunde însuși Dumnezeu, cerul întreg și toată speranța omului de pe acest pământ. Îngerii cerului vestesc bucurie mare și aclamă neîncetat: „Mărire în cer lui Dumnezeu și pe pământ pace” (Lc 2,14).

Iar acest Dumnezeu, luând asupra sa firea omenească, se adresează oamenilor timpului său, ucenicilor și apostolilor, sub chip de om, vorbindu-le în limbajul lor și explicându-le profețiile, Scripturile… Acest lucru continuă să-l facă și astăzi, prezentându-ne neîncetat cuvintele vieții veșnice și calea pe care trebuie să mergem spre Tatăl.

Însuși Tatăl ceresc, atunci când Isus era pe munte și se ruga, a făcut să se audă un glas din ceruri: „Acesta este Fiul meu cel iubit, pe el să-l ascultați” (Lc 9,36). Cine ascultă cuvintele sale și le împlinește acela se mântuiește.


Sfințiile voastre, dragi frați și surori,

Anul acesta am stabilit ca să ne îndreptăm spre acest izvor nesecat pe care l-am primit în dar, cuvântul Domnului: Sfintele Scripturi.

Avem, așadar, bucuria de a ne apropia mai mult de acest cuvânt divin, transmis prin profeți, prin apostoli și evangheliști, atât în istoria veche a primului testament, cât mai ales în istoria nouă, începută cu nașterea lui Isus, noul și veșnicul legământ.

Cuvântul lui Dumnezeu a intrat în istoria omenirii, în atâtea feluri și moduri, iar în cele din urmă, prin însuși Fiul său, pe care Tatăl ceresc l-a trimis în lume și l-a pus domn peste toate.

Despre această admirabila dovadă de iubire și de viață ne vorbește autorul Scrisorii către Evrei când spune: „După ce în repetate rânduri și în multe feluri Dumnezeu le-a vorbit odinioară părinților noștri prin profeți, în aceste vremuri de pe urmă ne-a vorbit prin Fiul său, pe care l-a pus moștenitor peste toate și prin care a creat și lumea. El este strălucirea slavei sale și chipul ființei sale și pe toate le susține prin cuvântul său puternic” (Evr 1,13).

Dumnezeu le-a vorbit și le vorbește oamenilor. La Crăciun Dumnezeu ne vorbește prin Fiul său plăpând și culcat în iesle; măreția lui Dumnezeu se folosește de îmbrăcămintea umilă a omului, se ascunde sub chipul unui prunc drăgălaș ca să poată vorbi tuturor oamenilor, mici și mari, ca să poată vorbi lumii.

Sfințiile voastre, dragi frați și surori,

Apropiați-vă de iesle și priviți: Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut trup și locuiește printre noi. Dumnezeu cel mare și veșnic găsește modalitatea să se adreseze oamenilor printr-o formă așa de simplă, printr-un prunc pe care l-au recunoscut îngerii și i-au cântat; l-au întâlnit păstorii și i-au adus daruri; l-au descoperit și i s-au închinat, iar Maria, mama lui, împreună cu dreptul Iosif, l-a ținut în brațele l-a admirat și ni l-a prezentat și nouă.

Evanghelistul Luca, relatându-ne aceste momente, notează, în puține cuvinte, surprinderea tuturor: „Păstorii, după ce l-au văzut, au vestit cuvântul ce li se spusese despre copilul acesta; și toți cei ce îi auzeau se mirau de cele ce le spuneau păstorii. Iar Maria păstra toate cuvintele acestea, cumpănindu-le în inima ei (Lc 2,17-19).

Mă bucur ca prin această chemare să vă invit pe toți lângă Isus, lângă ieslea din bisericile noastre, să ascultați cântarea îngerilor, lauda păstorilor și a magilor și, mai ales, să admirați tăcerea și bucuria Mariei și a lui Iosif, care îl adorau și-l lăudau pe prunc în inima lor.

Închei cu un cuvânt al aceluiași evanghelist ce aș dori să fie o provocare și o chemare pentru toți: „Și s-au întors păstorii slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le-au auzit și le-au văzut, așa cum li se spuseseră” (Lc 2,20).


Bucurați-vă ascultând cuvintele sfintelor lecturi, tresăltați în cântare de laudă împreună cu păstorii și îngerii și cu toți cei ce cred în Cristos, spunând: „Mărire în cer lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor de bunăvoință”, căci cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi.

Tuturor preoților, tuturor persoanelor consacrate, tuturor credincioșilor noștri din țară și din străinătate, gânduri de prețuire, de sănătate, din partea mea, a Preasfințitului Aurel și a colaboratorilor de la episcopie, parohie și seminar.

Crăciun fericit!

26 noiembrie 2005

Petru Gherghel,
episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 01.12.2005
Publicarea pe acest sit: 01.12.2005
Etichete: , ,

Lasă un răspuns