Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală cu ocazia Crăciunului 2004
PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic
al Diecezei de Iași

Isuse, prunc divin, vino și rămâi cu noi!Cu un nou avânt și cu un nou entuziasm dobândit în zilele Sinodului diecezan, timp în care am învățat mai mult și mai bine că suntem Biserică și că în mijlocul nostru se află Cristos, Fiul lui Dumnezeu, și cu o reînnoită bucurie, întâmpinăm plini de credință Nașterea Domnului – Crăciunul.

Vocile noastre s-au unit cu cele ale profeților din Vechiul Testament și cu ale întregului popor care aștepta un mântuitor și au implorat cerul să trimită pe pământ dreptatea și pacea și să elibereze din întuneric pe cei ce zăceau în umbra morții, repetând cu psalmistul: „Arată-ne, Doamne, îndurarea ta și dă-ne mântuirea ta” (Ps 84,8); „Doamne Dumnezeul nostru, vino și ne eliberează, arată-ne fața ta și vom fi mântuiți” (Ps 79,4); „Iată, Domnul vine, ieșiți-i în întâmpinare, el este principele păcii”. Cu profetul Isaia am strigat și ne-am rugat: „Voi, ceruri, lăsați să cadă roua de sus și norii să reverse în ploaie dreptatea; să se deschidă pământul și să-l nască pe Mântuitorul” (Is 45,8).

Biserica, așadar, în tot timpul Adventului, ne-a îndemnat să sperăm și să ne rugăm pentru că Domnul va veni și nu va întârzia; va aduce pe pământ pacea și binecuvântarea sa; el va fi Emanuel, așteptatul popoarelor și eliberatorul lor; el ne va mântui și ne va îmbucura cu prezența sa.

Vestea minunată a nașterii

La împlinirea timpurilor, Tatăl ceresc, în iubirea sa infinită, ni l-a dat pe propriul său Fiu, ca oricine crede în el să nu piatră, ci să aibă viața veșnică (cf. In 3,16). Profețiile Vechiului Legământ se împlinesc, iar evangheliștii ne prezintă vestea cea nouă care a cuprins Betleemul și locuitorii din Țara Sfântă.

Arhanghelul Gabriel îi vestește Fecioarei din Nazaret marea bucurie: ea a fost aleasă să-l primească în sânul ei și în casă pe cel promis de veacuri, pe Fiul lui Dumnezeu, principele păcii, Fiul Celui Preaînalt, care va domni peste casa lui Iacob, iar domnia lui nu va avea sfârșit (cf. Lc 1,26-38).

În zilele împăratului August și ale regelui Irod, planul lui Dumnezeu devine realitate, iar Maria îl oferă lumii pe cel așteptat, născându-l într-o peșteră săracă din Betleem. Primii care au aflat despre această naștere au fost oamenii simpli din jurul Betleemului, păstorii, care au auzit în noapte cântarea îngerilor și îndemnul de a merge și de a-l vedea în peștera săracă de la marginea Betleemului, așezat pe paie și înconjurat de animale.

„Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta va fi semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle”.

Isus se naște între oameni, în Betleem, care în traducere înseamnă casa pâinii. Se naște în sărăcie, în mijlocul oamenilor simpli pe care îi îndrăgește și pe care-i îmbucură cu prezența sa.

Isus, pâinea vieții coborâtă din cer la Betleem, în casa pâinii

Venind pe pământ Fiul lui Dumnezeu răspunde la așteptarea oamenilor, vine să le astâmpere dorința lor arzătoare, vine ca să le fie mântuitor și eliberator din întunericul păcatului și al morții, vine ca să-i hrănească cu trupul și cu sângele său, cu însăși viața sa, cu evanghelia și cuvintele sale.

Apropiindu-ne de viața pruncului dumnezeiesc și urmărindu-i întreaga activitate: de la Betleem până la Ierusalim, de la Cenacol până pe cruce și apoi din mormânt până în slava învierii, descoperim că el a avut un crez și un plan: să le fie tuturor oamenilor un adevărat mântuitor, un izbăvitor și un eliberator, să le hrănească sufletele cu adevărata hrană, pâinea coborâtă din cer.

Predicile, activitatea și peregrinările sale prin toată Țara Sfântă scot în evidență planul cu care a intrat în lume și cu care a ieșit din această lume întorcându-se în slavă. El s-a oferit să devină pentru toți hrană și băutură, dăruindu-se pe sine și devenind, cum va anunța în timpul vieții sale, adevărată mâncare: „Eu sunt pâinea vieții, celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată” (In 6,35). „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii” (In 6,51).

Apropiindu-ne de ieslea în care s-a născut, mergând în spirit spre Betleem, locul pe care l-a ales să intre între oameni, retrăind misterul întrupării și al nașterii sale pe pământ, suntem fericiți să descoperim un lucru ce ne impresionează: Isus se naște în casa pâinii, în Betleem, pentru a ne arăta că el este cu adevărat pâinea dătătoare de viață veșnică.

Doamne, rămâi cu noi

Ne bucurăm să știm că anul acesta Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea ne-a oferit un nou document, o nouă scrisoare apostolică prin care ne invită să-l descoperim pe Cristos prezent între oameni, născut pe pământ și viu în mijlocul nostru sub speciile pâinii și vinului, adică în sfânta taină euharistică.

Întâlnindu-l de Crăciun în peștera din Betleem, admirându-i chipul sub pomul din casele noastre sau așezat lângă altarele din bisericile noastre, vrem să ne manifestăm bucuria și să ne reînnoim credința că același prunc este prezent în taina altarului și că el rămâne cu noi, oamenii, până la sfârșitul veacurilor.

La sărbătorea Crăciunului vă invităm, dragi confrați preoți, dragi persoane consacrate, dragi credincioși, să-l admirați cu ochii sufletului pe prunc și, mulțumindu-i că a venit pe pământ, să-l implorăm cu toții, așa cum au făcut-o cei doi ucenici la Emaus, și să-i spunem din toată inima:

Rămâi cu noi
Doamne Isuse, prunc divin,
până la sfârșitul veacurilor,
căci tu singur ești speranța
și bucuria noastră. Amin

Sărbători fericite,

Crăciun binecuvântat!

Iași, 28 noiembrie 2004

Petru Gherghel, episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 28.11.2004
Publicarea pe acest sit: 28.11.2004
Etichete: ,

Lasă un răspuns