Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Scrisoare pastorală cu ocazia Crăciunului 2002
PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic
al Diecezei de Iași

În timpul Sinodului diecezan

„Să avem mereu privirea îndreptată spre Cristos! (cf. NMI 16)

Tuturor preoților, seminariștilor, sufletelor consacrate și bunilor noștri credincioși,
un părintesc salut și cerească binecuvântare!

Lăudat să fie Isus Cristos!

1. Timpul Adventului – timpul Sinodului

Drumul nostru de credință ne invită să intrăm cu bucurie în timpul Adventului pentru a ne pregăti să celebrăm cu real folos nașterea Domnului nostru Isus Cristos.

Ne aflăm în timpul Sinodului diecezan și constatăm cu satisfacție că a trecut deja un an de la declararea oficială a acestuia din ziua de 8 decembrie 2001. Încurajați și susținuți de îndemnul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, înaintăm cu mult curaj în larg (cf. Lc 5,4) în pătrunderea mai adâncă în misterul vocației noastre creștine.

Am făcut împreună catehezele propuse de Comisia de Pregătire a Sinodului Diecezan prin care am voit să cunoaștem marile valori ale credinței, problemele vieții de zi cu zi și programul ce trebuie urmat pentru a crește în cunoaștere, în iubire și fidelitate față de vocația pe care fiecare am primit-o de la Dumnezeu.

A sosit timpul să ne oprim cu mai mult interes și cu mai mare angajare asupra unor teme de o mare importanță, alese și recomandate de diferite comunități și de păstorii lor. Comisia de Pregătire a Sinodului Diecezan va face cunoscute subiectele și temele pentru etapa viitoare de reflecție și discuții în cadrul comisiilor locale și în catehezele ce se vor face cu întreaga comunitate.

Timpul Adventului, ca și întreaga perioadă din acest an, timpul sacru al Crăciunului până la 8 decembrie 2003, va fi o etapă de o importanță deosebită în vederea pregătirii „documentului de lucru” ce va fi dezbătut în cadrul ședințelor în plen din toamna anului 2004.

Vă invităm, așadar, cucernici părinți profesori din seminarii, dragi părinți parohi și vicari, dragi suflete consacrate și iubiți credincioși, să înaintați cu mult curaj în analiza și studierea marilor probleme cu care ne confruntăm și pe care dorim să le rezolvăm și să le precizăm pentru viitorul activității noastre pastorale în perspectiva creșterii în zel, în dragoste și în credință.

2. Crăciunul – întâlnirea noastră cu Cristos

Crăciunul este sărbătoarea Nașterii Domnului pe pământ, realizarea planului de mântuire voit de Tatăl la „plinirea timpului”. „Când a venit însă împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie, născut sub lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea” (Gal 4,4).

Acesta este punctul central al istoriei mântuirii spre care s-au îndreptat toate profețiile și de la care a pornit noua împărăție a fiilor lui Dumnezeu. Este intrarea în lume a Mântuitorului, care a marcat pentru totdeauna istoria; este, de fapt, începutul realizării împărăției lui Dumnezeu. „S-a împlinit timpul și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Întoarceți-vă și credeți în evanghelie”, declară însuși Isus în drumul său prin Galileea (cf. Mc 1,15). Nașterea, viața, moartea și învierea lui Cristos trasează drumul noilor făpturi și viața celor ce sunt chemați să facă parte din poporul celor mântuiți.

Ne bucurăm să retrăim aceste adevăruri chiar prin cuvintele pe care Sfântul Părinte le introduce în centrul scrisorii sale apostolice „Novo millennio ineunte”, când, reflectând asupra marelui jubileu al anului 2000, ne vorbește despre actualitatea și prospețimea cuvântului din Evanghelia după sfântul Luca: „astăzi”, adresat de către îngeri păstorilor din preajma Betleemului: „Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul!” (Lc 2,11). Deși au trecut 2000 de ani, acest cuvânt răsună în urechile noastre, ca odinioară în sinagoga din Nazaret: „Astăzi aceste cuvinte ale Scripturii pe care le-ați auzit s-au împlinit” (Lc 4,14). Erau cuvintele profeției lui Isaia din capitolul 61 care se refereau la unsul Domnului și care au devenit realitate în Cristos.

„Prin nașterea sa în lume „la plinirea timpului”, Cristos devine fundamentul și centrul istoriei, sensul și scopul ei ultim. Întruparea sa, care își are apogeul în misterul pascal și în darul Duhului, constituie inima vibrantă a timpului, ora misterioasă în care împărăția lui Dumnezeu se apropie” (NMI 4-5).

Celebrând cu bucurie acest mister al iubirii divine, în anul 2002, în timpul sacru al Sinodului diecezan, nu facem altceva decât să descoperim profunzimea planului dumnezeiesc față de lume, să cunoaștem legătura ce s-a realizat între cer și pământ, între oameni și Tatăl ceresc prin întruparea Fiului său și prin lucrarea Duhului Sfânt.

3. Privirea noastră să rămână fixată pe chipul Domnului

Oamenii timpului nostru vor să-l vadă pe Cristos, vor să-l cunoască și să-l înțeleagă. În realizarea acestei dorințe un rol deosebit îl are Biserica, păstrătoarea chipului adevărat al lui Cristos și sacramentul mântuirii tuturor. Pentru a-l arăta lumii, toți membrii Bisericii trebuie să-l contemple.

Nu a primit oare Biserica misiunea de a face să strălucească lumina lui Cristos în fiecare perioadă istorică, de a face să strălucească chipul său și înaintea generațiilor noului mileniu? se întreabă Sfântul Părinte în scrisoarea sa apostolică și, desigur, ne întreabă și pe noi.

Iată misiunea creștinismului! Iată cheia și obligația vieții fiecărui creștin!

„Mărturia noastră va fi sărăcită într-un mod inacceptabil, dacă nu vom fi noi înșine contemplatori ai chipului său” (NMI 16).

Pentru a-l cunoaște pe Cristos, mesajul său, evanghelia sa, iubirea sa, este necesar să ne apropiem de el, să-l vedem în iesle și pe brațele Mariei, înconjurat de îngeri și de păstori, să-l vedem în familia din Nazaret și să-l urmăm pe drumurile Palestinei, anunțând vestea cea bună.

Grota din Betleem, sărăcia ieslei, simplitatea păstorilor, refuzul arătat din partea celor avuți, tulburarea lui Irod care se temea să nu-și piardă tronul, apariția magilor din țări îndepărtate și cântecul îngerilor, ne fac să înțelegem drumul ales de Dumnezeu spre oameni, spre inima lor, ne descoperă planul său de iubire eternă care nu poate fi obstaculat de nimic, pentru că iubirea sa e mai tare decât moartea și fericirea veșnică, dorită pentru făpturile sale, mai mare decât orice alt bine pământesc. Textul apostolului Paul din Scrisoarea către Filipeni este mai mult decât clarificator: El, care din fire este Dumnezeu, s-a despuiat pe sine însuși, a luat fire de sclav și s-a făcut asemenea oamenilor, s-a umilit pe sine însuși și s-a făcut ascultător până la moarte, moartea pe cruce; de aceea, Dumnezeu l-a înălțat și l-a constituit Domn spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl (cf. Fil 2,5-11).

Dacă ne vom fixa cu mare atenție și cu spirit de umilință privirea spre el, vom trece peste toate aspectele exterioare, peste toate înfloriturile introduse în timp, vom putea da la o parte vălul așezat de fantezia oamenilor și-l vom descoperi pe el, Dumnezeu făcut om, Emanuel – Dumnezeu cu noi -, care s-a făcut asemenea nouă ca să ne arate drumul îndumnezeirii și al înălțării, drumul mântuirii și al bucuriei veșnice.

Nu trebuie să vorbim mult, trebuie să credem și, crezând, să facem să strălucească pe fața noastră, în viața noastră „chipul lui Cristos”. Lumea cere exemple, cere credință vie prin care să vadă evanghelia în noi.

Dacă ne apropiem de foc ne încălzim, ne luminăm și strălucirea și forța luminii va pătrunde în întuneric și va lumina pașii oamenilor spre marele ideal al omenirii.

4. Creștinii, martori ai iubirii și ai luminii

Aceasta este vocația unui adevărat creștin: să facă să strălucească chipul lui Cristos în lume, să facă să învingă binele și frumosul, să răspândească peste tot lumina cea adevărată, să facă să triumfe iubirea.

În programul pastoral pe care ni-l recomandă Sfântul Părinte, chemarea de a fi martori ai iubirii reprezintă concluzia vieții oricărui creștin. Dacă cineva se numește creștin – ucenic al lui Cristos – atunci acela trebuie să transmită tuturor lumina și frumusețea lui Cristos.

Folosind o imagine pe care sfântul Augustin o prezintă în lucrările sale, Sfântul Părinte ne provoacă la o misiune nobilă; este imaginea și „misterul lunii” – mysterium lunae. Un nou secol, un nou mileniu se deschid în lumina lui Cristos. Totuși nu toți văd această lumină. Noi avem misiunea minunată de a fi „reflexul” ei. Este rolul Bisericii care este luminată de Cristos, soarele care îi transmite mereu lumina. Este însăși voința lui Cristos, care spune: „Eu sunt lumina lumii” (In 8,12); este misiunea fiecărui ucenic al lui Cristos, chemat să fie la rândul său lumină a lumii (cf. Mt 5,14).

5. Sfințiile voastre, dragi frați și surori,

„Contemplata aliis tradere”, spunea sfântul Toma despre datoria teologilor și filozofilor de a transmite celorlalți ceea ce ei înșiși au contemplat, au descoperit și au iubit.

Ce misiune nobilă au ucenicii lui Cristos, de a transmite altora frumusețile credinței, frumusețea lui Cristos și a evangheliei sale!

La Crăciun creștinii sunt chemați să contemple chipul lui Cristos, iubirea sa infinită, să se lase aprinși de iubire și lumină, și în acest mod să transmită și celorlalți minunățiile Domnului, faptele sale minunate.

În timpul Sinodului diecezan avem datoria să aprofundăm credința și vocația noastră, suntem invitați să vedem în lumina învățăturilor lui Cristos și ale Bisericii umbrele și lipsurile noastre, suntem provocați să mărim zelul și iubirea față de Dumnezeul cel Întreit, față de sfânta Biserică și față de Maica sfântă.

Pe acest drum vă încurajăm și vă îndemnăm cu Isus, cu Sfântul Părinte și cu episcopul nostru auxiliar: Înaintați cu mult curaj în larg! Fiți martori ai iubirii și luminii, construiți în viața voastră o lume mai dreaptă și mai bună, iubiți viața – darul cel mai scump -, prețuiți și apărați familia – leagănul iubirii -, fiți creștini adevărați ai noului mileniu.

Adresăm un îndemn plin de prețuire tinerilor diecezei noastre: Fiți santinele ale dimineții, fiți bucuria și speranța omenirii și a Bisericii noastre locale!

Din inimă vă dorim Crăciun fericit și un Nou An cu pace și sănătate!

Iași, 1 decembrie 2002

+ Petru Gherghel, episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 01.12.2002
Publicarea pe acest sit: 01.12.2002
Etichete: ,

Lasă un răspuns