Pastorala de Crăciun a PS Martin Roos

Mesajul Excelenței Sale Martin Roos,
Episcop romano-catolic de Timișoara,
cu ocazia Sfântului Crăciun 2010

Iubiți frați și surori în Cristos,
Iubiți credincioși!

Crăciunul este mai mult decât oricare altă sărbătoare creștină a anului, sărbătoarea familiei. În plus, anul acesta calendarul rânduiește sărbătoarea Sfintei Familii, pe care o celebrăm în Biserica noastră Catolică în prima duminică de după Crăciun, foarte aproape de ziua de Crăciun, element care nu face altceva decât să ne ajute a conștientiza și mai mult faptul că Însuși Fiul lui Dumnezeu din veșnicie s-a coborât și s-a întrupat în inima unei comunității familiale, crescând „în vârstă și înțelepciune înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (cf. Lc 2,40).

O familie sănătoasă este primul dar de care se poate face părtaș un copil care tocmai a sosit în această lume. Familia integră constituie ordinea dăruită și dorită de Dumnezeu, fiind cel mai natural și sănătos lucru care îi poate fi oferit unui om, atunci când mama și tatăl se apleacă cu toată dragostea, grija și responsabilitatea asupra copilului lor, făcându-i posibilă o creștere armonioasă și sănătoasă, dăruindu-i o viață și o dezvoltare în toată puterea cuvântului. Pentru toți cei implicați, pentru părinți, copii și frați, toate acestea reprezintă o adevărată fericire, bucurie și binecuvântare.

Faptul că și la nașterea lui Isus lucrurile nu au stat în alt mod, se poate distinge tocmai prin ceea ce sărbătorim noi, ca și creștini, la Crăciun: Fiul lui Dumnezeu are o mamă, care deși își păstrează în permanență fecioria: înainte, în timpul și după naștere, ea este aceea care Îl aduce pe lume pe Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu ca om adevărat și ca Dumnezeu adevărat; iar acest Fiu Îl are, pe lângă Tatăl Său, și pe acel om și bărbat purtător de grijă drept tată pământesc, sub a cărui protecție se află în vremea copilăriei sale, sub a cărui ochi crește și chiar își însușește o meserie. Isus Cristos sfințește în acest mod viața chiar din interiorul familiei, astfel încât noi să putem vorbi astăzi despre Isus, Maria și Iosif pe bună dreptate ca despre Sfânta Familie.

Acesta este și motivul pentru care majoritatea creștinătății vorbește despre Căsătorie ca despre un sacrament; un semn omenesc și un indiciu al harului și sprijinului lui Dumnezeu dăruit soților și familiei, rezultate din viața în comuniune trăită de aceștia. Pe acest fundament se pot susține toți membrii familiei, pot căpăta încrederea în sine și pot fi încrezători în temeinicia vieții lor comune.

Toate aceste gânduri se află în perfectă armonie atunci când vorbim în spirit creștin despre Crăciun, despre Nașterea Mântuitorului, dar mai ales atunci când sărbătorim în mod solemn acest mare eveniment al anului liturgic ca o familie unită și ca o Biserică vie. Toate acestea se petrec din nou în aceste zile în mediul familiilor noastre, în timpul celebrărilor noastre liturgice, în societatea creștină, depășind orice fel de diferență sau disensiune confesională, lingvistică sau politică. În acest spirit nu putem, în nici un caz, închide ochii în fața grijilor și nevoilor care chinuie societatea noastră, Bisericile și familiile noastre. Gândul și grija noastră se adresează tuturor acelora care sunt încercați în mod deosebit în aceste zile, acelora care au rămas singuri și care sunt defavorizați sau tratați de viață în mod aspru, mult prea adesea.

Mesajul de Crăciun al Bunului Dumnezeu se adresează tuturor, după cum și darul întrupării lui Cristos este destinat întregii omeniri, însă mai întâi și mai înainte de toate celor „sărmani”, care în Duhul Sfânt știu și simt că au nevoie de ajutorul și prezența lui Dumnezeu într-un mod deosebit. A lor, a tuturor, a noastră, a tuturor, ne este salvare Fiul devenit om al Dumnezeului Celui viu – Isus Cristos, mântuirea lumii!

Timișoara, în Ajunul Nașterii Domnului,
la 24 decembrie 2010.

+ Martin,
episcop de Timișoara

Brüder und Schwestern in Christus,
liebe Mitchristen!

Weihnachten ist mehr als die anderen kirchlichen Feste des Jahres das Fest der Familie. Dazu rückt der Kalender in diesem Jahr das Fest der Heiligen Familie, das wir in unserer katholischen Kirche am Sonntag nach Weihnachten feiern, ganz nahe an den Weihnachtstag heran. Das macht uns zusätzlich bewußt, daß selbst Gottes Sohn von Ewigkeit her in der Gemeinschaft einer menschlichen Familie herangewachsen ist und „an Alter und Weisheit vor Gott und den Menschen zugenommen hat“ (vgl. Lk 2,40).

Eine gesunde Familie ist das erste große Geschenk, das einem neugeborenen Kind zuteil werden kann. Die intakte Familie ist die gottgegebene Ordnung, das Natürlichste und Gesündeste, was einem Menschen geschenkt werden kann; wenn die Liebe, Sorge und Verantwortung von Mutter und Vater sich dem Kinde zuwenden und ihm das gesunde, gerade Heranwachsen ermöglichen, ihm das Leben, die Entfaltung im Vollsinn des Wortes schenken. Für alle Beteiligten, für Eltern, Kinder und Geschwister, ist dies wahres Glück, Freude und Segen.

Das dem so ist, erkennen wir an dem, was wir als Christen zu Weihnachten feiern: Gottes Sohn hat eine Mutter, die obwohl Jungfrau immerdar, vor, in und nach der Geburt dieselbe blieb, dennoch Gottes ewigen Sohn als wahren Menschen und als wahren Gott geboren hat; und dieser Sohn hat neben seinem Vater einen sorgenden Menschen und Mann als Nähr-Vater, in dessen Obhut er zunächst lebt, heranwächst und anscheinend auch ein Handwerk erlernt. Christus Jesus heiligt damit das Leben innerhalb der Familie, so daß wir von Jesus, Maria und Josef zu Recht als von der Heiligen Familie sprechen.

Deshalb auch spricht der Großteil der Christenheit von der Ehe als von einem Sakrament; einem menschlichen Zeichen und Hinweis auf die Gnade und den Beistand, den Gott den Eheleuten und der aus ihrer Gemeinschaft entstehenden Familie gewährt. Darauf dürfen alle Glieder der Familie bauen, vertrauen und daraufhin ihr gemeinsames Leben wagen.

Dies alles klingt mit, wenn wir in christlicher Gesinnung von Weihnachten sprechen und erst recht, wenn wir Weihnachten als Familie und als Kirche feierlich begehen. Dies geschieht in diesen Tagen wieder im Kreise unserer Familien, in den Gottesdiensten, in der christlichen Gesellschaft über alle konfessionellen, sprachlichen und politischen Verschiedenheiten hinaus. Dabei verschließen wir unsere Augen keineswegs vor den Sorgen und Nöten, von denen unsere Gesellschaft, unsere Kirchen und Familien geplagt werden. Unsere Fürsorge und unsere Anteilnahme gilt all denen, die es in diesen Tagen besonders hart spüren, daß sie alleine geblieben, vom Leben oft anders behandelt und benachteiligt sind.

Die Weihnachtsbotschaft und das große Geschenk der Menschwerdung Gottes gilt allen, zuerst und vor allen „den Armen“, die im Heiligen Geist wissen und es so empfinden, daß sie des Beistandes Gottes besonders bedürfen. Ihrer aller, unser aller, Rettung ist der menschgewordene Sohn des lebendigen Gottes – Jesus Christus, das Heil der Welt!

Temeswar, am Heiligen Abend,
dem 24. Dezember 2010.
+ Martin,
Bischof von Temeswar

Krisztusban szeretett testvéreim,
Kedves hívek!

A karácsony mélyebb üzenetet hordoz magában, mint az egyházi év többi jeles napja, mivel a karácsony a család ünnepe. Az idei naptárban a Szent Család ünnepe, amelyet a katolikus Egyház a karácsonyt követő vasárnap tart, közvetlenül karácsony után, karácsony másodnapjára esik. Ez még inkább arra irányítja figyelmünket, hogy maga Jézus, Isten Fia emberi családba született és nőtt fel: „A gyermek ott növekedett és erősödött. Bölcsesség töltötte el és Istennek kedve telt benne.” (vö. Lk 2, 40)

Az egységes család az első nagy ajándék, amelyben az újszülött részesülhet. Az egységes család Isten rendelése, a legtermészetesebb és legegészségesebb, amelyet az ember kaphat, amikor az édesapa és az édesanya szeretetével, gondoskodásával és felelősségteljes védelmével veszi körül gyermekét, minden tekintetben egészséges és megfelelő fejlődést biztosítva neki. Ez a család minden tagja, vagyis a szülők, a gyermek és a testvérek számára igazi szerencse, öröm és áldás.

Hogy ez mennyire így van, felismerhetjük mindabban, amit karácsonykor ünneplünk: Isten Fiának édesanyját, a boldogságos, mindig szűz Máriát, aki gyermekét valóságos embernek és valóságos Istennek szülte; az égi Atya mellett pedig azt a földi édesapát, a férfit, akinek védelme alatt Jézus élt, növekedett, és aki mellett mesterséget is tanult. Jézus Krisztus ezzel megszenteli a családi életet, így Jézus, Mária és József esetében joggal beszélhetünk Szent Családról.

Ezért a kereszténység nagy része szentségnek tartja a házasságot; emberi jelképnek és utalásnak tekinti Isten kegyelemére és védelmére, amelyet a házastársaknak és a létrejövő családi közösségnek nyújt. Erre a család minden tagja építhet, rá hagyatkozva léphetnek közös életük útjára.

Ez mind egybecseng, amikor keresztény értelemben beszélünk a karácsonyról, különösen akkor, ha a karácsonyt a családban és az Egyházban egyaránt ünnepélyes keretek között tartjuk. Ahogy történik ezekben a napokban családjainkban, a szentmiséken, a keresztény közösségekben, függetlenül anyanyelvtől, vallási vagy politikai hovatartozástól. Ezért nem hunyunk szemet a mai társadalmunkban és az Egyházban létező nehézségek és szükség fölött, amely családjainkat is érinti. Gondoskodással és részvéttel fordulunk mindazok felé, akik ezekben a napokban különösen magányosnak, elhagyottnak érzik magukat, akik az életben sokszor hátrányos helyzetbe kerülnek vagy a társadalom bánik méltatlanul velük.

A karácsonyi üzenet mindenkihez szól, Isten megtestesülésének nagy ajándékában mindenkinek részesülnie kell. Mindenekelőtt a „szegényeknek”, akik a Szentlélek kegyelmében bízva tudják és érzik, hogy különösen is szükségük van Isten segítsgére az életükben. Nekik, nekünk a megmentőnk Isten emberré lett Fia – Jézus Krisztus, a világ Megváltója.

Temesvár, Szenteste,
2010. december 24-én

+ Márton,
megyés püspök

Autor: PS Martin Roos
Publicarea în original: 21.12.2010
Publicarea pe acest sit: 21.12.2010
Etichete: , ,

Lasă un răspuns