Pastorala de Crăciun a PS Martin Roos

Mesajul Excelenței Sale Martin Roos,
Episcop romano-catolic de Timișoara,
cu prilejul Solemnității Nașterii Domnului – Crăciunul 2005

Frați și Surori în Cristos Domnul!
Iubiți credincioși!

O viață nouă într-o comunitate aduce întotdeauna speranță și încredere în viitor. Pentru o familie nașterea unui copil este izvor de bucurie și de mângâiere. Acesta este modul firesc de a ne gândi, așa simțim, că este normal și omenesc. Chiar și atunci, când în jurul nostru de multe ori observăm altfel de comportamente și manifestări ale unor semeni de-ai noștri, care toate parcă ne sugerează altceva.

Prin venirea pe lume a Pruncului din Betleem sentimentul bucuriei, al speranței și al încrederii este și mai accentuat, deoarece aici nu este vorba de un oarecare prunc, care se naște cândva pe acest pământ. El este Pruncul Dumnezeiesc, de la care Biserica primește „lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, făcut dar nu creat de o ființă cu Tatăl”, la a cărui naștere, în acea noapte sfântă, îngerul vestește păstorilor o bucurie mare: „Vi s-a născut azi Mântuitor, care este Cristos Domnul, în cetatea lui David” (Lc 2,11).

Acest Prunc coborât din ceruri pentru noi este însuși Măntuitorul acestei lumi. Simplu și totuși atât de măreț, gingaș dar de o profunzime neîntâlnită, puternic și plin de har, El este cel care ne aduce speranță în nevoile noastre și eliberarea din toate necazurile care datorită păcatului s-au abătut asupra oamenilor si asupra întregii lumi. Căci păcatul este izvorul tuturor relelor, al neînțelegerilor și războaielor, el aduce nenorocire în această lume. Păcatul ne desparte de Dumnezeu împingând omul în prăpastia răului și al întunericului.

În acest Prunc ne este dăruit tuturor un nou început; în El ne este oferită pacea și liniștea interioară spre care aspirăm în neliniștea acestei lumi, atunci când deseori ne simțim fără speranță și lipsiți de orice mângâiere. Acest Prunc este salvatorul tuturor, măntuirea și pacea noastră; El, pentru oamenii de bună credință, este cu adevărat „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6).

A reveni la această încredere și speranță pentru a o readuce la viață este sensul acestor zile de mare sărbătoare, a zilelor de Crăciun, când cu toții putem sărbători din nou cu bucurie Nașterea Măntuitorului Isus. Fie ca urările de bine pe care le adresăm unii altora în acest timp sau cadourile pe care le dăruim celor dragi, dar și Sfintele Liturghii pe care le sărbătorim împreună cu familia și comunitatea din care facem parte, să ne aducă harul și bucuria pe care Dumnezeu Tatăl le-a pregătit pentru noi prin întruparea Fiului său, Isus Cristos.

Cu aceste gânduri doresc tuturor Sărbători de Crăciun binecuvântate și bogate în haruri. Pruncul din Betleem să ofere tuturor pacea și liniștea dorită, să fie izvor de mângâiere și înbărbătare, aducând speranță și încredere pentru toți.

Timișoara, în Ajunul Crăciunului 2005

+ Martin, episcop de Timișoara

* * *

Kedves keresztény testvéreim!

Minden új élet reménnyel, a jövőbe vetett hittel és bizalommal tölti el a közösséget. Egy gyermek születése pedig örömet, kiteljesedést hoz a családnak. Így van ez rendjén, így érezzük ezt természetesnek még akkor is, ha környezetünkben számtalanszor az ellenkezőjét látjuk, ha napjaink társadalmában sokszor másfajta hozzáállást tapasztalunk.

A betlehemi Kisded születésekor a remény és a bizalom érzése annál hangsúlyosabb, mivel nem csupán egy gyermek világra jöttének örvendhetünk. Az Egyház számára ez a jászolban fekvő gyermek „Világosságtól való Világosság, igaz Istentől való igaz Isten, aki született és nem teremtetett, aki egylényegű az Atyával és aki által mindenek lettek”. Az éjszaka csendjében a mezőn juhaikat őrző pásztorokhoz pedig így szólt az angyal: „Nagy örömet hirdetek nektek és az egész népnek: ma született az Üdvözítő Dávid városában. Ő a Messiás, az Úr.” (Lk 2, 11)

Szegényes istállóban kisded képében tehát az Üdvözítő érkezett hozzánk, a világ Megváltója, akinek eljöveteléből erőt és bizakodást meríthetünk mindennapi nehézségeink leküzdéséhez, bátorságot a megpróbáltatások vállalásához, továbbá aki megóv és megment minket mindattól a nyomorúságtól, amelybe a bűn taszította és taszítja az embert, a népeket. Mert minden rossznak forrása a bűn. A bűn viszályt és ellenségeskedést támaszt, általa távolodik el az ember Istentől és csúszik alá a gonoszság és sötétség szakadékába.

A betlehemi Kisded által az Atya az újrakezdés, az új élet reményét ajándékozta nekünk. Megmutatja azt az utat, amelyen haladva megszabadulunk a reménytelenségtől, a kiúttalanság és a magány érzésétől, valamint a kárhozattól. Ez a Gyermek a mi szabadítónk, biztonságunk, és minden jóakaratú ember számára „az Út, az Igazság és az Élet” (Jn 14, 6).

Feléleszteni, kifejezésre juttatni bennünk a reményt, a hitet és a bizalmat – ez a karácsony üzenete. Ha ezt meghalljuk, ismét örömteli lélekkel ünnepelhetjük Megváltónk születését. Az egymásnak tolmácsolt jókívánságok, az elkészített és átnyújtott ajándékok, valamint a családdal és a közösségben megünnepelt szentmisék hozzák el számunkra azt a kegyelmet, amellyel a Jóisten minket Fia megtestesülése által megajándékozott.

Áldott, békés, kegyelemben gazdag karácsonyt kívánok minden kedves hívőnek, aki a Megváltó születését családi körben, a templomban és a szívében egyaránt örömmel ünnepli.

Temesvár, 2005 Karácsonyán

+ Márton, megyés püspök

* * *

Liebe Brüder und Schwestern im Glauben!

Neues Leben bringt Hoffnung und Zuversicht in eine Gemeinschaft; die Geburt eines Kindes bringt Freude in eine Familie. So ist es wenigstens natürlich, gesund und unter geordneten, normalen Verhältnissen. Auch wenn unsere heutige Zeit oft anderes behauptet und uns suggerieren will.

In der Geburt des Kindes von Betlehem ist dies erst recht so, denn es handelt sich hier um mehr als ein Kind, das in die Welt geboren wird. Von diesem Kind bekennt die Kirche: „Licht vom Licht, wahrer Gott vom wahrer Gott, gesengt, nicht geschaffen, eines Wesens mit dem Vater…” Und der Engel verkündet den Hirten: „Heute ist euch in der Stadt Davids der Retter geboren; es ist Christus, der Herr.” (Lk 2,11)

In diesem Kind ist uns der Erlöser geschenkt, der Retter der Welt; Retter aus aller Not, allem Elend, das die Sünde über die Menschen und die Welt gebracht hat. Die Sünde trennt von Gott und macht die Välker Ebend. Die Sünde ist die Wurzel allen Übels, allen Unfriedens und stürzt den Menschen in den Abgrund.

In diesem Kind wird uns ein neues Anfang geschenk; der Ausweg aus aller Hoffnungslosigkeit, Aussichtslosigkeit, Verlorenheit und Verdorbenheit. Dieses Kind ist unsere Rettung, unser Friede und für jeden Menschen guten Willens „der Weg, die Wahrheit und das Leben” (Joh 14,6).

Diese Zuversicht in uns neu zu wecken und lebendig werden zu lassen ist der Sinn dieser Tage, da wir von neuem die Geburt des Erlösers feiern dürffen. Mögen die guten Wünsche, die wir einander zusprechen, die Geschenke, die wir einander machen und die Feier der Gottesdienste, an denen wir teilnehmen, uns die Gnade und die Freude schenken, die Gott, der Vater, uns in Jesus Christus, seinem Sohn, zugedacht hat.

Ein gesegnetes Weihnachtsfest in Frieden und reicher Gnade allen, die das Geburt unseres Heilandes in Familie, Kirche und Herz feiern.

Temeswar, den 25. Dezember des Herrenjahres 2005

+ Martin, Bischof

Autor: PS Martin Roos
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 15.12.2005
Publicarea pe acest sit: 15.12.2005
Etichete: , ,

Lasă un răspuns