Pastorala de Crăciun a PS Martin Roos

Scrisoare pastorală cu ocazia Crăciunului 2004
PS Martin Roos, Episcop romano-catolic
al Diecezei de Timișoara

Frați și Surori în Cristos Domnul!
Iubiți credincioși!

Am ajuns din nou în pragul Sfântului Crăciun. Ca de fiecare dată și în acest an, la această mare Solemnitate celebrăm cu emoție misterul central al credinței creștine: Întruparea Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Mariei.

Apropiindu-ne de acest mare mister nu vom putea aduce explicații așa cum nici nu-l putem pătrunde și înțelege cu adevărat. Acest mare mister ni-L prezintă pe Dumnezeu întrupat pentru noi, care devine unul dintre noi și asemenea nouă, exceptând păcatul. Acest mister central al crendinței noastre, pătrunde în această lumea, după voința lui Dumnezeu, printr-un semn.

„Iată semnul după care îl veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat în iesle.” (Lc. 2,12). La această vestire a îngerilor, păstorii s-au mirat, dar au pornit în grabă spre locul arătat, unde „i-au găsit pe Maria și pe Iosif împreună cu copilul, care era culcat în iesle…”(Lc 2, 16).

Acest copil este însuși Fiul lui Dumnezeu și fiul Mariei, Dumnezeu și om în același timp, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o ființă cu Tatăl, întrupat prin puterea Duhului Sfânt, născut din Maria Fecioară, coborât din ceruri pentru noi și pentru mântuirea noastră. Simplu și totuși atât de măreț, gingaș dar de o profunzime neîntâlnită, purtând blândețea și inocența unui copil, dar puternic și plin de har, dăruit acestei lumi spre mântuirea tuturor.

Atunci, acest semn al lui Dumnezeu prin care misterul central al credinței noastre a pătruns în această lume, nu a fost înțeles și acceptat de toți, așa cum nici astăzi nu toți descoperă în acest semn revelația lui Dumnezeu față de noi oamenii. Dar toți cei care au ajuns sau poate astăzi vor ajunge la bucuria cunoașterii și a descoperirii semnului lui Dumnezeu, au tot motivul să se bucure și să celebreze această mare zi, căci tocmai Mântuirea noastră se împlinește aici. ” Dar tuturor celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu…Noi toți am primit din plinătatea lui har peste har…( In. 1,12.16).

Frați și Surori în Cristos!

Cu toții suntem chemați să celebrăm cu bucurie nespusă această abundență de har și binecuvântare, care se revarsă spre noi prin semnul arătat la Betleem. Misterul care ne este descoperit în Pruncul culcat în iesle, să ne mobilizeze și pe noi, ca asemena păstorilor, să ne ridicăm din obișnuința vieții cotidiene și urmând glasul vestirii îngerești, să pornim fiecare în căutarea Celui arătat.

Zilele de sărbătoare ale Sfântului Crăciun să ofere tuturor bucuria descoperirii semnului lui Dumnezeu, care ne este arătat prin Isus Cristos, născut pentru noi din Maria, la Betlem. El să ofere tuturor pacea și liniștea dorită, să fie izvor de mângâiere și înbărbătare, aducând speranță și încredere pentru toți. În bucurie sfântă să ne lăsăm deci pătrunși de bogăția darurilor lui Dumnezeu, căutând neobosit calea ce duce spre El, în Isus Cristos Mântuitorul nostru.

Cu aceste gânduri, transmit tuturor credincioșilor urări de pace și bine, cu binecuvântarea Atotputernicului Dumnezeu.

„Cristos s-a născut. Veniți să-L adorăm!”

* * *

Brüder und Schwestern in Christus!
Liebe Gläubigen!

Weihnachten ist es (wieder). Wir feiern auch in diesem Jahr wieder die Menschwerdung Jesu Christi, des Sohnes Gottes, des Sohnes Mariens, das zentrale Geheimnis des christlichen Glaubens.

Da gibt es nicht viel zu erklären, nicht viel zu verstehen. Wer will auch das begreifen, daß Gott Mensch wird, einer von uns, in allem uns gleich, außer der Sünde. Anscheinend hat Gott schon damit gerechnet und wendet sich nicht direkt an uns; Er gibt uns ein Zeichen:

„Dies sei euch zum Zeichen: Ihr werdet ein Kind finden, das in Windeln gewickelt in einer Krippe liegt” (Lk. 2,12), sagt der Engel zu den staunenden Hirten auf dem Feld, – und diese machen sich auf den Weg und „finden Maria und Josef und das Kind, das in der Krippe liegt” (Lk. 2,16). Gott spricht durch Zeichen und er gibt ein Zeichen in diesem Kind.

Dieses Kind ist Gottes und zugleich Mariens Sohn, Gott und Mensch, Licht vom Licht, wahrer Gott vom wahren Gott, eines Wesens mit dem Vater – und zugleich auch Mensch geworden durch den Heiligen Geist, geboren von Maria der Jungfrau, herabgestiegen vom Himmel um unseres und unseres Heiles willen. So einfach und doch so erhaben, so lebendig und so ansprechend, wie nur ein Kind sein kann.

Das Zeichen hat nicht jeder angenommen – damals und auch später nicht. Das ist auch heutzutage nicht anders. Wer das Zeichen aber annimmt, hat allen Grund zu feiern und sich von Herzen zu freuen, denn hier geht es allem zum Trotz um dein und um mein, um unser aller Heil. „Die ihn aufnahmen, denen gab er Macht, Kinder Gottes zu werden… Aus seiner Fülle haben wir alle empfangen Gnade über Gnade…” (Joh. 1,12.16).

Diese Fülle feiern wir in diesen Tagen und lassen uns davon zur Anbetung und Hingabe führen. Diese Gnadenfülle wünschen wir einander auch in diesen Tagen.

Lassen wir uns erneut beschenken und uns davon ermuntern, aufrichten und tragen. Dies wünsche ich auch Ihnen von Herzen.

„Christus ist uns geboren. Kommt wir beten ihn an!”

Timișoara, la Reședința Episcopală,
Ajunul Crăciunului 2004

+ Martin mp.,
Episcop de Timișoara

* * *

Testvérek az Úrban!
Kedves hívek!

Ismét karácsony van, amikor újból megünnepeljük Jézus Krisztusnak, Isten fiának, Mária Fiának megtestesülését, keresztény hitünk központi titkát.

Ennek a titoknak a megközelítéséhez nincs szükség magyarázatra, hiszen úgysem tudjuk megérteni. Mert ugyan ki tudná azt felfogni, hogy Isten emberré lett, egy közülünk, velünk mindenben egyenlő, a bűnt kivéve. Isten is számolt ezzel, mert nem közvetlenül hozzánk fordult, hanem jelt küldött nekünk.

„Ez lesz a jel: kisdedet találtok pólyába takarva és jászolba fektetve” (Lk 2,12) – adta hírül az angyal a csodálkozó pásztoroknak a mezőn – és ők útra keltek, és „megtalálták Máriát, Józsefet és a jászolban fekvő kisdedet” (Lk 2,16). Isten jelek által szólt hozzánk, jelt adott nekünk a Gyermekben.

Eza Gyermek Isten és ugyanakkor Mária fia, Isten és ember, világosság a világosságtól, valóságos Isten a valóságos Istentől, egylényegű az Atyával – a Szentlélek által testet öltött Szűz Máriától, emberré lett, értünk, a mi üdvösségünkért leszállt a mennyből. Egyszerűen és mégis fenségesen, magasztosan, elevenen és kedvesen, amilyen csak egy gyermek tud lenni.

A jelt nem mindenki fogadta el – akkor sem, és később sem. És ez sajnos napjainkban sincs másképpen. De aki elfogadja a jelt, annak minden oka megvan arra, hogy ünnepeljen és szívből örvendjen, mert itt a te, az én és mindannyiunk üdvösségéről van szó. „Azoknak, akik befogadták, hatalmat adott, hogy Isten fiaivá legyenek… Mindnyájan az Ő teljességéből kaptunk kegyelmet kegyelemre halmozva” (Jn 1,12-16)

Ezt a teljességet ünnepeljük a karácsony áldott, kegyelemteljes napjaiban, és engedjük, hogy ez a teljesség elvezessen minket az imádáshoz és odaadáshoz úgy, mint annak idején a pásztorokat. Ezt a kegyelmet, annak gazdag kiáradását kívánjuk egymásnak ezekben a napokban.

Karácsony ünnepén fogadjuk el újra az isteni jel felismerésének ajándékát, a megtalált Gyermek pedig bátorítson, adjon erőt és kísérjen kegyelmével további életutunkon. Mindezt szívből kívánom mindannyiuknak.

„Megszületett Krisztus. Gyertek, imádjuk Őt!”

Temesvár, Püspöki Hivatal             + Martin mp.,
2004 karácsonyán                         megyés püspök

Autor: PS Martin Roos
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 20.12.2004
Publicarea pe acest sit: 20.12.2004
Etichete: ,

Lasă un răspuns