Pastorala de Crăciun a PS Böcskei László

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2011

Ladislaus Böcskei
Divina Miseratione et Apostolicae Sedis Gratia
Episcopus Magno Varadinensis Latinorum

Iubiți Frați întru Cristos! Iubiți credincioși!

Sărbătoarea Crăciunului ne oferă o imagine bogată, plină de întâmplări, atmosfera intimă, familiară și fermecătoare în care își face apariția o pereche simplă, vin îngerii, se minunează păstorii, părtași ai unui eveniment extraordinar în viața lor prin nașterea lui Isus Cristos. În această atmosferă se reîmprospătează în noi amintiri ale copilăriei și îndrăznim mai mult decât altă dată să vorbim despre iubire și pace, al căror dar ne străduim să-l trăim în primul rând în sânul familiei și să-l împărtășim cu cei pe care îi întâlnim în aceste zile.

Crăciunul, însă, înseamnă mult mai mult decât ceea ce am enumerat aici: Sfântul Evanghelist Luca relatează în mod detaliat cele petrecute în Noaptea Sfântă (Lc 2, 1-20), ceea ce 1,2 miliarde de creștini sărbătoresc astăzi în lumea întreagă. În întâmplarea evocată nu scapă atenției noastre ambientul deloc potrivit pentru nașterea Pruncului, care ne amintește de soarta pribegiei: „A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit…”. În contrast cu cântecul îngerilor constatăm răceala lumii, care nu L-a primit: Dumnezeul care vine pentru mântuirea oamenilor, Mesia cel mult așteptat a trebuit să se nască în afara orașului și departe de oameni.

Noaptea de Crăciun ne vorbește despre lumea lui Dumnezeu și ne face să ne oprim, să fim atenți unii la alții. Astfel, lăsăm grijile pământești și parcă ne aducem aminte să fim din nou oameni. Regăsim Pruncul și descoperim lumea care, deși se află aici și facem parte din ea, totuși, de multe ori ni se pare îndepărtată.

Noaptea de Crăciun vorbește și despre lumea oamenilor, despre lumea noastră și despre întunericul acesteia. În pofida a milioane de lumini noi, trăim în lumea umbrelor și parcă ne-am și obișnuit cu semiobscuritatea. Căci este umbră acolo unde săracii nu au ce mânca, unde familiile trăiesc în dușmănie și se destramă, unde copiii ajung să crească pe stradă, unde oamenii se urăsc pentru că nu vorbesc aceeași limbă sau nu se roagă în același fel.

Crăciunul este timpul marii întâlniri. Dumnezeu din lumea Sa coboară printre oameni și își caută loc între ei. Lumina alungă întunericul, și se naște o stea a speranței: „Maria l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle.”(Lc 2, 7) Dumnezeu s-a făcut om. Multă vreme a pregătit acest moment al întâlnirii cu omul: Profeții au avertizat poporul aflat în așteptare despre vizita lui Dumnezeu, totuși lumea parcă a rămas insensibilă. Dar cu toate acestea, El a venit prin conlucrarea omului: Maria și Iosif L-au primit cu iubirea familiei în numele întregii lumi. De atunci se află printre noi, pentru ca în venirea Lui să descoperim lumina din Betleem. „Dumnezeu are urmele și căile sale, noi trebuie să le recunoaștem… scrie episcopul Prohászka Ottokár. Doi călători sosesc la Betleem; necesitatea și ascultarea, «edictum Caesaris» îi conduce, iar ei vin să se supună. … Cine ar fi crezut că va sosi astfel. Mai degrabă l-am fi imaginat sosind printre fulgere și trăsnete. Dar de ce credem că Dumnezeu este violență, de ce nu smerenie și iubire? acestea înseamnă mai puțin? Violența nu clădește, ci distruge, iar pentru viață și creație sunt necesare forțe tăcute și iubitoare. … Și de ce nu a venit cu mare fast? Fastul este exterior. El a venit purtând raiul în sine. Unde altundeva există mai multă lumină și strălucire decât în sufletul curat pe care nu îl înghite nici măcar noaptea cea mai întunecată? Frumusețe, armonie și simplitate, aceasta este calea lui Dumnezeu, drumui său de la Betleem până la noi, în noaptea sfântă…”(Prohászka Ottokár, Gloria in Excelsis, Elmélkedések, Bupesta 1915).

Iubiți Frați întru Hristos! Iubiți credincioși!

Conform relatării evanghelistului, pacea și liniștea caracterizează momentul nașterii lui Dumnezeu. Pace și liniște îi cuprinde pe toți aceia care caută Pruncul – păstorii, oamenii simpli, magii de la răsărit – pentru ca ei să descopere și să înțeleagă iubirea inefabilă a lui Dumnezeu. Fie ca sărbătoarea Crăciunului să ne conducă și pe noi la Dumnezeu, astfel încât să descoperim Iubirea care a luat trup în mijlocul nostru. Atunci va pătrunde în viețile noastre pacea vestită de îngeri și mărirea lui Dumnezeu ne va schimba viețile.

Cu aceste gânduri doresc tuturor un Crăciun binecuvântat și plin de pace!

Cu binecuvântarea mea episcopală.

Oradea, Crăciunul 2011

† Böcskei László, m.p.
Episcop de Oradea

Autor: PS Laszlo Bocskei
Copyright: Varad.org
Publicarea în original: 21.12.2011
Publicarea pe acest sit: 21.12.2011
Etichete: , ,

Lasă un răspuns