Pastorala de Crăciun a IPS Lucian Mureşan

Scrisoare pastorală cu ocazia Crăciunului 2005

+ LUCIAN
din mila lui Dumnezeu și grația Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș – Blaj și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, tuturor fiilor sufletești, preoți, călugări, călugărițe și credincioși, har, binecuvântare, bucurie și pace de la Cel ce s-a născut pentru noi și pentru a noastră mântuire, Isus Cristos Domnul!

Dragii mei,

Am așteptat cu mare bucurie și cu emoții sfinte sărbătoarea Nașterii Mântuitorului nostru Isus Cristos; ne-am străduit să facem o cât mai bună pregătire pentru primirea Oaspetelui ceresc în perioada postului; am beneficiat de marele dar al indulgenței plenare de sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri! Mântuitorul s-a născut; El rămâne cu noi: pe altarele noastre în Dumnezeiasca Euharistie, în inimile noastre smerite, primitoare și eliberate de gârbovenie, în cei de lângă noi, frații noștri, cărora le suntem datori numai și numai cu iubire!

Deși actualizăm an de an evenimentul petrecut acum două mii cinci ani, știm să spunem multe despre această uimitoare minune, totuși încă suntem deficitari la punerea în practică, la trăirea zi de zi a sensului Crăciunului. Pentru a „mâna mai adânc” în „taina străină și minunată” a Nașterii lui Isus, mă voi folosi de o povestioară persană, gândindu-mă că cei trei magi veneau tocmai din Persia.

Cu mulți ani în urmă, în îndepărtata Persie se afla la conducerea statului un rege care își iubea mult poporul. Pentru a-l cunoaște mai bine, regele avea obiceiul să se amestece prin mulțime, la diferite ocazii, travestindu-se în cele mai diferite moduri. Într-o zi, îmbrăcat în hainele unui mizerabil, s-a dus într-o piață, a luat loc într-un colț mai retras și a făcut cunoștință cu un măturător de stradă. În fiecare zi se întorcea și se așeza alături de acel măturător, împărțea cu el mâncarea ce o avea și vorbeau atât de mult încât sărmanul s-a atașat de acel necunoscut, îmbrăcat mizer, care era tocmai regele. Într-o zi, regele dezvăluindu-și adevărata identitate, i-a cerut măturătorului să-și aleagă un dar care să-i amintească de el mereu. Măturătorul l-a privit tulburat, apoi i-a zis: V-ați lăsat palatul strălucitor pentru a veni aici în fiecare zi să împărtășiți cu mine viața mea dură și mizeră. Altora le-ați fi putut dărui bogății, dar v-ați dăruit mie. De aceea, vă cer numai un singur lucru: să nu mă lipsiți niciodată de prietenia dumneavoastră!

O povestire care vine să ne fie de folos la aprofundarea mesajului venirii la noi a Mântuitorului. El, Unul din Preafrumoasa și Preastrălucitoarea Treime, lasă gloria cerească, pentru a-și asuma firea omului decăzut și îmbrăcat în mizeria păcatelor. Vine să împărtășească cu noi viața dură, deseori atât de învolburată și asaltată de multe ispite. Vine să ne ofere nu numai prietenia Sa, cât mai ales viața Sa, pe Sine însuși, Care este iubire. Smerenia și gloria lui Cristos, Slujitor și Rege, o are în vedere Sfântul Apostol Pavel, scriind filipenilor: „El, care, Dumnezeu fiind în chip… s-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-se ca un om; s-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte, și încă moarte de cruce. Pentru aceasta, și Dumnezeu L-a preaînălțat și i-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca în numele lui Isus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt și să mărturisească toată limba că Domn este Isus Cristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl” (2,6-11).

Aceasta este taina Crăciunului! Imnele liturgice se întrec în a prezenta minunea: „Cum voi mărturisi această taină mare? Cel fără de trup se întrupează; Cuvântul prinde formă văzută și grea; Cel nevăzut se face văzut; Cel nepipăit se pipăie; Cel fără de început se începe și Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului. Isus Cristos, Același ieri și astăzi și în veci!” sau: „Uimitoare taină se săvârșește astăzi! Firea se înnoiește și Dumnezeu se face om; ce era a rămas și ce nu era a luat, nesuferind nici amestecare, nici despărțire” (Stihiri ale Stihoavnei de la Vecernia zilei de 26 decembrie).

La Crăciun, Dumnezeu împărtășește pe omul pe care l-a zidit și întreaga creație cu Însuși Fiul Său preaiubit. Cerul coboară pe pământ, iar pământul, cu toate cele de pe el, devin sălaș al Pruncului ceresc. La Betleem, Casa Pâinii, Pâinea cea vie coboară din cer pentru a da viață lumii. Betleemul, cetatea unde s-a născut Isus, ne invită să devenim tabernacole vii, unde Isus „să se nască și să crească, să ne mântuiască!”

Sfântul Grigorie de Nazianz învață la fel: „Aceasta ne este prăznuirea de acum și aceasta sărbătorim: venirea lui Cristos la oameni, ca, prin aceasta, să ne ducem noi la Dumnezeu, sau să ne reîntoarcem la El, că așa este mai potrivit să spunem că, odată ce am murit prin Adam, să ne facem din nou vii în Cristos… că trebuie să se petreacă în noi schimbarea cea bună”.

Iubiți fii sufletești,

În răstimpul de la trimiterea Scrisorii pastorale cu ocazia marii sărbători a Învierii Domnului Cristos, Biserica a trăit intens momente de har. Este vorba, mai întâi, de Întâlnirea Mondială a Tineretului Catolic de la Köln (Germania), la care au participat și câteva sute de tineri din țara noastră. Acolo, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a transmis tinerilor prezenți precum și credincioșilor din întreaga lume, un mesaj inspirat din atitudinea celor trei magi din Persia, care, „intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui” (Mt 2,11). Iată ce spune Papa: „Doar de la Dumnezeu vine adevărata revoluție, schimbarea decisivă a lumii. În secolul care tocmai a trecut am văzut revoluții, al căror program comun era să nu mai aștepte intervenția lui Dumnezeu, ci să ia total, în propriile mâini, destinul lumii. Și am văzut că astfel întotdeauna un punct de vedere uman și parțial a fost luat ca măsură absolută de călăuzire. Absolutizarea a ceea ce nu este absolut, ci relativ, se cheamă totalitarism. Nu eliberează omul, ci îi ia demnitatea și îl face sclav. Nu ideologiile vor salva lumea, ci doar întoarcerea la Dumnezeul cel viu, care este Creatorul nostru, garantul libertății noastre, garantul a ceea ce este într-adevăr bun și adevărat. Revoluția autentică constă simplu în întoarcerea fără rezerve la Dumnezeu, Care este măsura a ceea ce este drept și Care, în același timp, este iubire veșnică. Și ce altceva ar putea vreodată să ne salveze, dacă nu iubirea?”

Alt moment de har pentru întreaga Biserică a fost Sinodul episcopilor, la Roma, în perioada 2-23 octombrie, sinod care a marcat încheierea Anului Euharistic. În intervenția pe care am avut-o în plenul adunării sinodale, am stăruit asupra importanței pe care credincioșii, preoții și episcopii noștri au dat-o, în anii grei ai interzicerii Bisericii noastre, Dumnezeieștii Euharistii, dar și în timpul de după căderea comunismului. „Speranțele nu lipsesc, și mă gândesc la profundul sentiment religios al poporului nostru, la profunda devoțiune cu care acest popor vine la celebrările liturgice și la Euharistie, la sângele martirilor noștri care se roagă pentru noi înaintea Domnului, și care prin sângele lor au făcut să crească noi generații de credincioși”.

Nu rămânem indiferenți față de plăgile care apasă tot mai mult pe ființa poporului nostru și care îi pervertesc firea: numărul extrem de mare de avorturi, abandonarea copiilor, cazuri îngrijorătoare de sida, corupția aproape în imposibilitate de a mai fi controlată, violențele, emigrația masivă, consumismul. Avem așadar nevoie de venirea lui Cristos, de nașterea și rămânerea Lui cu noi, de reala restaurare a lumii și a omului, pentru că El este Mântuitorul omului!

Să rămânem atașați Bisericii, în ascultarea șoaptelor harului și în unitatea credinței. Maica Preacurată, Femeia euharistică, să ne îndrume pașii, cu iubire maternă, spre Inima Fiului ei preaiubit, de la Care să învățăm ce înseamnă a trăi frumos.

Vin, ca și în anii care au trecut, cu colindul străbun, dorind tuturor și fiecăruia în parte, să aveți sărbători frumoase și sfinte, iar anul care vine să vă fie cu pliniri, cu sănătate și cu bucurii!

Al vostru,

+ LUCIAN
Arhiepiscop și Mitropolit

Dată în Reședința Mitropolitană din Blaj la Marea Sărbătoare a Nașterii Răscumpărătorului și Domnului nostru Isus Cristos, 25 decembrie 2005.

Autor: IPS Lucian Mureșan
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 22.12.2005
Publicarea pe acest sit: 22.12.2005
Etichete: , ,

Lasă un răspuns