Pastorala de Crăciun a IPS Ioan Robu

Scrisoare Pastorală cu ocazia sărbătorii
Nașterii Domnului nostru Isus Cristos
Crăciun 2016

Să ne bucurăm cu toții în Domnul,
căci Mântuitorul nostru s-a născut în lume.
Astăzi a coborât din cer la noi pacea adevărată.

Iubiți frați și surori,
persoane consacrate și
preoți ai Arhidiecezei,

După perioada Adventului, iată-ne ajunși la sărbătoarea în care contemplăm ceea ce Domnul ne-a făcut cunoscut: „un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii” (Is 9,5). Cu ochii credinței și în simplitatea inimii, asemenea păstorașilor, ne apropiem de Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om, amintindu-ne de cuvintele Îngerului: „Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle” (Lc 2,10-12).

Noi începem celebrarea solemnă a Nașterii Domnului în noaptea dintre 24 și 25 decembrie; și aceasta nu pentru că nașterea lui Isus a avut loc noaptea, cum atestă Evangheliile, nu fiindcă noaptea ar da sărbătorii o notă de mister. E drept, și acestea sunt adevărate, dar este vorba de ceva care-i mult mai mult: noaptea, întunericul sunt imaginea nefericirii oamenilor, a neîmplinirilor, a pasiunilor și a păcatelor, a tot necazul și întreaga mizerie spirituală a unei lumi fără Dumnezeu. Cuvântul care a luat trup omenesc a venit să ia asupra lui tot întunericul acesta. Iar noi, celebrând Crăciunul în miez de noapte, recunoaștem că iubirea lui Dumnezeu este mai tare și decât noaptea cea mai neagră. „Gloria lui Dumnezeu ne învăluie în lumină” și astfel, știm că Nașterea Domnului este un mister, că Isus se naște și astăzi în casele din cele mai sărace cartiere și localități, în cel sărac, neinstruit sau needucat, în cel închis, în cel persecutat, disprețuit, torturat etc. Isus se naște în cel bolnav, în cel lipsit de cele necesare traiului, în cel fără loc de muncă, în necunoscutul respins de toți. Isus se naște acolo unde este nevoie de pace și de iubire, unde se suferă și se speră; Isus se naște și acolo unde se construiește o lume mai bună și mai dreaptă. El se naște și pe altarele Sfintei Maici Biserici – Una, Sfântă, Catolică și Apostolică – în Sfânta Euharistie, iar noi împărtășindu-ne, Isus se naște și-n inimile noastre.

În acest fel devine viu cuvântul din Evanghelia Sfântului Ioan care spune despre Isus, fiul lui Dumnezeu Întrupat, că „a locuit între noi”. Contemplându-l, invocându-l sau adorându-l, noi nu-l privim pe Pruncul Isus ca pe o ființă care stă departe de noi, așa cum evreii se uitau cu frică și cutremur la „slava” lui Dumnezeu care se arată între fulgere și tunete pe muntele Sinai; dimpotrivă, noi îl simțim aproape pe Cuvântul care s-a făcut trup, îl știm om adevărat, unul dintre noi, om printre oameni și în oameni, căci s-a îmbrăcat în natura noastră omenească; ba mai mult, „s-a smerit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce” (Fil 2,8).

Crăciunul este începutul unui parcurs pe care Isus îl va străbate pe drumurile oamenilor, amestecându-se cu ei, ca „unul care a fost ispitit în toate, asemenea nouă, în afară de păcat” (Evr 4,15). „A locuit între noi”; adică în mijlocul tuturor oamenilor, fără deosebire; în mijlocul tuturor, dar i-a preferat pe cei umili și săraci, începând cu Maria, cea care i-a fost mamă, și cu Iosif, cel pe care toți îl considerau ca fiind tatăl său. Copiii, bolnavii, suferinzii, cei pe care lumea îi numea „păcătoși”, cei care nu contau, cei uitați sau respinși, devin apropiații lui; pe nimeni nu va respinge, căci tuturor vrea să le dea vestea cea bună a păcii, a bucuriei și a mântuirii. Programul său era pentru toți: „Eu am venit ca să aibă viață și s-o aibă din belșug” (In 10,10). Nu trebuie să căutăm cine știe unde ca să înțelegem învățăturile pe care ni le dă Isus încă înainte de a-și deschide gura pentru a ne vorbi. Iată ce ne spune Sf. Augustin: „Vrei să înțelegi sublimitatea lui Dumnezeu? Înțelege mai întâi umilința lui Dumnezeu. Fă bine și umilește-te pentru binele tău, căci Dumnezeu s-a umilit nu pentru sine, ci pentru tine. Înțelege, așadar, umilința lui Cristos, învață să fii umil și nu te mândri”. Isus ne învață să ne încredem în El și în Tatăl care l-a trimis la noi ca mântuitor. Văzându-l om ca și noi, mic, fără putere, sărac, culcat într-o iesle, știind că „pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară, și s-a făcut om. S-a răstignit pentru noi sub Ponțiu Pilat, a pătimit și s-a îngropat” pentru ca apoi să învie și să se suie la cer, cum să nu ne deschidem inimile către cea mai mare speranță? Fiecare dintre noi poate și trebuie să spună împreună cu Apostolul Paul: „Ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Cel care m-a iubit și s-a dat pe sine pentru mine” (Gal 2,20).

Meditarea misterului Nașterii Domnului, ne atenționează Sf. Ioan Gură de Aur, trebuie să inspire viața noastră de creștini: „După descoperirea acestor adevăruri sublime, nu ne rămâne decât să ne rugăm ca și viața noastră să fie curată, iar comportamentul nostru să fie sfânt; căci nu ar servi la nimic să cunoaștem toate acestea, dacă faptele noastre nu sunt bune”.

Cuvântul care s-a făcut trup pentru a locui printre noi, împins fiind numai de iubirea care vrea mântuirea tuturor, ne învață să ne deschidem către frații noștri cu umilință, cu iubire, cu slujire în toate, până la jertfirea de sine: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit eu” (In 15,12); „Dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, și noi trebuie să ne iubim unii pe alții” (1In 4,11); „El și-a dat viața pentru noi. De aceea și noi trebuie să ne dăm viața pentru frați” (1In 3,16). Ascultând de învățătura lui Isus, noi ne îmbrăcăm în lumină și astfel, purtăm în noi și pretutindeni bucuria, binele și pacea.

Vouă tuturor din Arhidieceză, credincioși laici, persoane consacrate, preoți și oameni de bunăvoință, vă doresc din suflet Sărbători Fericite și Mulți Ani!

Să ne bucurăm cu toții în Domnul, căci Mântuitorul nostru s-a născut în lume. Astăzi a coborât din cer la noi pacea adevărată”.

ÎPS Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de București

 

Autor: IPS Ioan Robu
Copyright: Angelus.com.ro
Publicarea în original: 19.12.2016
Publicarea pe acest sit: 19.12.2016
Etichete: ,

Lasă un răspuns