Pastorala de Crăciun a IPS Ioan Robu

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2010

Adventul a început. În viața noastră, în inima noastră a început ceva nou acum, odată cu postul Crăciunului? Dacă cineva ne-ar pune această întrebare: „Ce înseamnă Adventul pentru tine?”, ce i-am răspunde?

În 28 noiembrie, în prima Duminică de Advent, Sfântul Părinte Papa le spunea celor din Piața Sfântul Petru: „Astăzi, Biserica începe un nou An Liturgic, un nou itinerar de credință în care, pe de o parte își amintește de venirea lui Cristos, iar pe de altă parte se deschide către împlinirea cea de pe urmă. De fapt, Timpul Adventului izvorăște și trăiește din această dublă perspectivă, privind fie spre întâia venire a Fiului lui Dumnezeu, când s-a născut din Fecioara Maria, fie spre venirea Lui în slavă, când va veni să-i judece pe cei vii și pe cei morți”.

Cuvintele Sfântului Părinte ne spun simplu că Adventul este o meditație sau o privire atentă și continuă spre cele ce au fost împlinite de Dumnezeu și totodată spre cele care vor veni: aducere aminte și așteptare. Și continuă Sfântul Părinte Benedict în aceeași cuvântare: „Așteptarea este o dimensiune care cuprinde întreaga noastră existență personală, familială și socială. Așteptarea este prezentă în mii de situații, începând de la cele mai mici și banale și mergând până la cele importante, care ne angajează total și în adâncime. Să ne gândim, printre altele, la așteptarea unui copil din partea părinților; la aceea a unei rude sau a unui prieten care vine de departe să ne viziteze; să ne gândim la așteptarea unui tânăr care vrea să cunoască rezultatul unui examen decisiv sau a unei cereri pentru un loc de muncă; în relațiile afective, să ne gândim la așteptarea întâlnirii cu persoana iubită, la așteptarea răspunsului la o scrisoare… S-ar putea spune că omul este viu câtă vreme așteaptă; câtă vreme este vie speranța în inima sa. Pe om îl cunoști după așteptările sale: ceea ce așteptăm și sperăm arată statura noastră morală și spirituală”.

Citind aceste cuvinte ale Sfântului Părinte am ridicat ochii de pe text, ca astfel să găsesc mai ușor și să fac mai repede suma celor așteptate și sperate de mine. Și la scurtă vreme m-am întors la cuvintele Papei Benedict al XVI-lea și am văzut că de fapt eu împlinisem ceea ce el tocmai propunea: „Fiecare dintre noi, așadar, mai ales în acest Timp care ne pregătește pentru Crăciun, se poate întreba: eu, ce aștept? În acest moment al vieții mele, spre ce se îndreaptă inima mea?” Și din nou mi-am căutat așteptările și dorințele: aștept și doresc să nu mai fie oameni nefericiți – nici copii, nici adulți, nici în vârstă; să nu fie atâția copii omorâți înainte de a se naște (eu cred că de aici se hrănește dezastrul neamului nostru românesc); să nu mai fie divorțuri, nici atâtea crime; să nu mai fie atâtea nedreptăți, sărăcie, mizerie, ură, răzbunări, droguri, disperări, boli incurabile, Doamne, și să mai apară soarele cel bun și asupra țării noastre (când scriu acest articol este Ziua noastră Națională), să nu mai trebuiască să plece tinerii, și nu numai ei, în țări străine; tot mai mulți să cunoască zâmbetul și încrederea. Să nu scadă credința, să nu se înstrăineze lumea de Biserică și de calea binelui, să nu vină nenorociri peste noi; să lucreze cu statornicie preoții și toți binecuvântații Domnului cu diferite chemări, ca să crească harul, pacea și seninătatea tuturor. Să nu supărăm pe nimeni, nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. Și câte dorințe și așteptări n-aș mai putea adăuga! Dar mai vin cu o așteptare-dorință: să se termine odată cu procesul legat de Catedrală și proiectul clădirii de lângă ea; să ni se facă odată dreptate și să se dărâme colosul amenințător de lângă Catedrală. Încălcând legea s-a construit, respectând legea să se demoleze. Doamne ajută!

Și încă o dorință: să ne pregătim sufletele pentru Sărbătoarea Crăciunului, prin rugăciuni și diferite renunțări, prin posturi și fapte bune, prin iertare și generozitate, prin împăcare și solidaritate, prin primirea Sfintelor Taine ale Spovezii și Sfintei Împărtășanii.

Tuturor vă doresc un Advent plin de haruri și împliniri, sub privirea milostivă a Fiului lui Dumnezeu care odinioară a vizitat lumea noastră spre mântuire, iar acum este așteptat să vină în sufletele noastre și în slavă în Ziua cea din urmă.

Te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne harul să așteptăm cu dor venirea lui Cristos, Fiul tău, pentru ca, atunci când va bate la ușa noastră, să ne găsească veghind în rugăciune și lăudându-l cu bucurie.

Adventul a început. În viața noastră, în inima noastră a început ceva nou acum, odată cu postul Crăciunului?

Autor: IPS Ioan Robu
Copyright: ARCB.ro
Publicarea în original: 05.12.2010
Publicarea pe acest sit: 08.12.2010
Etichete: , ,

Lasă un răspuns