Normele complementare la „Anglicanorum coetibus”

Norme complementare
la Constituția apostolică Anglicanorum coetibus

Dependența de Sfântul Scaun

Articolul 1

Fiecare Ordinariat depinde de Congregația pentru Doctrina Credinței și menține raporturi strânse cu celelalte Dicasterii romane conform competenței lor.

Raporturile cu conferințele episcopale și episcopii diecezani

Articolul 2

§ 1. Ordinariul urmează directivele conferinței episcopale naționale în ceea ce sunt compatibile cu normele conținute în Constituția apostolică Anglicanorum coetibus.

§ 2. Ordinariul este membru al respectivei conferințe episcopale.

Articolul 3

Ordinariul, în exercitarea oficiului său, trebuie să mențină strânse legături de comuniune cu episcopul diecezei în care Ordinariatul este prezent pentru a coordona acțiunea sa pastorală cu planul pastoral al diecezei.

Ordinariul

Articolul 4

§ 1. Ordinariul poate să fie un episcop sau un preot numit de Pontiful Roman ad nutum Sanctae Sedis, pe baza unei liste prezentată de Consiliul de conducere. Pentru el se aplică normele din can. 383-388, 392-394 și 396-398 din Codul de drept canonic.

§ 2. Ordinariul are facultatea de a încardina în Ordinariat pe slujitorii anglicani intrați în comuniune deplină cu Biserica Catolică și pe candidații care aparțin Ordinariatului promovați de el la ordinele sacre.

§ 3. După ce s-a ascultat conferința episcopală și s-a obținut consimțământul Consiliului de conducere și aprobarea Sfântului Scaun, Ordinariul, dacă vede necesitatea, poate să înființeze decanate teritoriale, sub conducerea unui delegat al Ordinariului și care să-i cuprindă pe credincioșii din mai multe parohii personale.

Credincioșii din Ordinariat

Articolul 5

§ 1. Credincioșii laici care provin din anglicanism și care doresc să aparțină Ordinariatului, după ce au făcut Mărturisirea de credință și, ținând cont de can. 845, au primit sacramentele inițierii, trebuie să fie înscriși într-un registru potrivit al Ordinariatului. Cei care au fost botezați în trecut ca și catolici în afara Ordinariatului nu pot în mod obișnuit să fie admiși ca membri, afară de cazul când sunt soți într-o familie care aparține Ordinariatului.

§ 2. Credincioșii laici și membrii Institutelor de Viață Consacrată și ai Societăților de Viață Apostolică, atunci când colaborează în activități pastorale sau caritative, diecezane sau parohiale, depind de Episcopul diecezan sau de parohul locului, motiv pentru care în acest caz puterea acestora din urmă este exercitată în mod unit cu puterea Ordinariului sau a parohului din Ordinariat.

Clerul

Articolul 6

§ 1. Ordinariul, pentru a admite candidați la ordinele sacre trebuie să obțină consimțământul Consiliului de conducere. Luând în considerare tradiția și experiența eclezială anglicană, Ordinariul poate să prezinte Sfântului Părinte cererea de admitere a bărbaților căsătoriți la hirotonirea prezbiterală în Ordinariat, după un proces de discernământ bazat pe criterii obiective și pe necesitățile Ordinariatului. Aceste criterii obiective sunt determinate de Ordinariu, după ce a consultat conferința episcopală locală, și trebuie să fie aprobate de Sfântul Scaun.

§ 2. Cei care au fost hirotoniți în Biserica Catolică și după aceea au aderat la comuniunea anglicană, nu pot să fie admiși la exercitarea slujirii sacre în Ordinariat. Clericii anglicani care se află în situații matrimoniale iregulare nu pot să fie admiși la ordinele sacre în Ordinariat.

§ 3. Preoții încardinați în Ordinariat primesc facultățile necesare de la Ordinariu.

Articolul 7

§ 1. Ordinariul trebuie să asigure o remunerație adecvată clericilor încardinați în Ordinariat și să se îngrijească de asistența socială pentru a ajuta necesitățile lor în caz de boală, de invaliditate sau bătrânețe.

§ 2. Ordinariul va putea să se înțeleagă cu conferința episcopală în privința eventualelor resurse sau fonduri disponibile pentru întreținerea clerului din Ordinariat.

§ 3. În caz de necesitate, preoții, cu permisiunea Ordinariului, vor putea exercita o profesie seculară, compatibilă cu exercitarea slujirii sacerdotale (cf. CIC, can. 286).

Articolul 8

§ 1. Preoții, chiar constituind preoțimea Ordinariatului, pot să fie aleși membri ai Consiliului prezbiteral al Diecezei în teritoriul căreia exercită îngrijirea pastorală a credincioșilor din Ordinariat (cf. CIC, can. 498, § 2).

§ 2. Preoții și diaconii încardinați în Ordinariat pot să fie, conform modului determinat de Episcopul diecezan, membri ai Consiliului pastoral al diecezei în teritoriul căreia exercită slujirea lor (cf. CIC, can. 512, § 1).

Articolul 9

§ 1. Clericii încardinați în Ordinariat trebuie să fie disponibili să dea ajutor Diecezei în care au domiciliul sau cvasi-domiciliul, oriunde este considerat oportun pentru îngrijirea pastorală a credincioșilor. În acest caz depind de Episcopul diecezan în ceea ce privește sarcina pastorală sau funcția pe care o primesc.

§ 2. Unde și când este considerat oportun, clericii încardinați într-o dieceză sau într-un Institut de Viață Consacrată sau într-o Societate de Viață Apostolică, cu consimțământul scris al Episcopului lor, respectiv al Superiorului lor, pot să colaboreze la îngrijirea pastorală a Ordinariatului. În acest caz depind de Ordinariu în ceea ce privește sarcina pastorală sau funcția pe care o primesc.

§ 3. În cazurile prevăzute în paragrafele precedente trebuie să intervină o convenție scrisă între Ordinariu și Episcopul diecezan sau Superiorul Institutului de Viață Consacrată sau Moderatorul Societății de Viață Apostolică, în care să fie stabiliți clar termenii colaborării și tot ceea ce se referă la întreținere.

Articolul 10

§ 1. Formarea clerului din Ordinariat trebuie să urmărească două obiective: 1) o formare unită cu seminariștii diecezani conform circumstanțelor locale; 2) o formare, în armonie deplină cu tradiția catolică, în acele aspecte ale patrimoniului anglican de valoare deosebită.

§ 2. Candidații la Preoție vor primi formarea lor teologică împreună cu ceilalți seminariști într-un seminar sau într-o facultate teologică, pe baza unui acord făcut între Ordinariu și Episcopul diecezan sau episcopii interesați. Candidații pot să primească o formare sacerdotală particulară conform unui program specific în același seminar sau într-o casă de formare înființată pentru asta, cu consimțământul Consiliului de conducere, pentru transmiterea patrimoniului anglican.

§ 3. Ordinariatul trebuie să aibă o proprie Ratio institutionis sacerdotalis, aprobată de Sfântul Scaun; fiecare casă de formare va trebui să întocmească un Regulament propriu, aprobat de Ordinariu (cf. CIC, can. 242, § 1).

§ 4. Ordinariul poate să accepte ca seminariști numai pe credincioșii care fac parte dintr-o parohie personală din Ordinariat sau pe cei care provin din Anglicanism și au restabilit comuniunea deplină cu Biserica Catolică.

§ 5. Ordinariatul se îngrijește de formarea permanentă a clericilor săi, participând și la ceea ce stabilesc în acest scop la nivel local conferința episcopală și Episcopul diecezan.

Episcopii foști anglicani

Articolul 11

§ 1. Un Episcop fost anglican și căsătorit poate fi ales pentru a fi numit Ordinariu. În acest caz, el este hirotonit preot în Biserica Catolică și exercită în Ordinariat slujirea pastorală și sacramentală cu deplină autoritate jurisdicțională.

§ 2. Un Episcop fost anglican care aparține Ordinariatului poate să fie chemat să-l asiste pe Ordinariu la administrarea Ordinariatului.

§ 3. Un Episcop fost anglican care aparține Ordinariatului poate să fie invitat să participe la întâlnirile conferinței episcopilor din respectivul teritoriu, în același mod ca un episcop emerit.

§ 4. Un Episcop fost anglican care aparține Ordinariatului și care nu a fost hirotonit episcop în Biserica Catolică, poate să ceară de la Sfântul Scaun permisiunea de a folosi însemnele episcopale.

Consiliul de conducere

Articolul 12

§ 1. Consiliul de conducere, în acord cu Statutele aprobate de Ordinariu, are drepturile și competențele care conform Codului de drept canonic sunt proprii Consiliului prezbiteral și Colegiului consultanților.

§ 2. În afară de aceste competențe, Ordinariul are nevoie de consimțământul Consiliului de conducere pentru:

a. a admite un candidat la Ordinele sacre;

b. a înființa sau a desființa o parohie personală;

c. a înființa sau a desființa o casă de formare;

d. a aproba un program de formare.

§ 3. De asemenea, Ordinariul trebuie să asculte părerea Consiliului de conducere în privința orientărilor pastorale ale Ordinariatului și a principiilor inspiratoare ale formării clericilor.

§ 4. Consiliul de conducere are vot deliberativ:

a. pentru a forma lista de nume care trebuie trimisă la Sfântul Scaun pentru numirea Ordinariului.

b. în elaborarea propunerilor de schimbare a Normelor complementare ale Ordinariatului care trebuie prezentate Sfântului Scaun;

c. în redactarea Statutelor Consiliului de conducere, a Statutelor Consiliului pastoral și a Regulamentului caselor de formare.

§ 5. Consiliul de conducere este compus conform Statutelor Consiliului. Jumătate dintre membri sunt aleși de preoții din Ordinariat.

Consiliul Pastoral

Articolul 13

§ 1. Consiliul Pastoral, instituit de Ordinariu, își exprimă părerea cu privire la activitatea pastorală a Ordinariatului.

§ 2. Consiliul Pastoral, prezidat de Ordinariu, este reglementat de Statutele aprobate de Ordinariu.

Parohiile personale

Articolul 14

§ 1. Parohul poate să fie asistat în îngrijirea pastorală a parohiei de un vicar parohial, numit de Ordinariu; în parohie trebuie să fie constituit un Consiliu pastoral și un Consiliu pentru probleme economice.

§ 2. Dacă nu este un vicar, în caz de absență, de impediment sau de moarte a parohului, parohul din teritoriul în care se află biserica parohiei personale, poate să exercite, dacă este necesar, facultățile sale de paroh în mod supletiv.

§ 3. Pentru îngrijirea pastorală a credincioșilor care se află în teritoriul diecezei în care nu a fost înființată o parohie personală, după ce a ascultat părerea Episcopului diecezan, Ordinariul poate să se îngrijească printr-o cvasi-parohie (cf. CIC, can. 516, § 1).

Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea, în Audiența acordată subsemnatului Cardinal Prefect, a aprobat aceste Norme complementare la Constituția apostolică Anglicanorum coetibus, decise de sesiunea obișnuită a acestei Congregații, și a poruncit publicarea lor.

Roma, din Sediul Congregației pentru Doctrina Credinței, 4 noiembrie 2009, Comemorarea sfântului Carol Borromeu.

William Card. Levada
Prefect

+ Luis F. Ladaria, S.I.
Arhiepiscop tit. de Thibica
Secretar

Autor: Congregația pentru Doctrina Credinței
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 04.11.2009
Publicarea pe acest sit: 10.11.2009
Etichete:

Lasă un răspuns