Mesajul Urbi et Orbi – Paşti

Mesajul Urbi et Orbi
al Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
16 aprilie 2006

Dragi frați și surori!

Christus resurrexit! – Cristos a înviat!

Marea Veghe din noaptea aceasta ne-a făcut să retrăim evenimentul decisiv și mereu actual al Învierii, mister central al credinței creștine. Nenumărate lumânări pascale au fost aprinse în biserici pentru a simboliza lumina lui Cristos care a luminat și luminează omenirea, învingând pentru totdeauna întunericul păcatului și al răului. În această zi răsună cu putere cuvintele care au uimit femeile care au ajuns în dimineața primei zile după sâmbătă la mormântul în care trupul neînsuflețit al lui Cristos, dat jos în grabă de pe cruce, fusese îngropat. Triste și descurajate din pricina pierderii Învățătorului lor, au găsit răsturnată piatra cea mare și intrând au văzut că trupul Lui nu mai era acolo. În timp ce stăteau acolo nedumerite și dezorientate, doi bărbați în haine strălucitoare le-au surprins spunând: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? Nu este aici. A înviat” (Luca 24,5-6). „Non est hic, sed resurrexit” (Luca 24,6). Din acea dimineață, aceste cuvinte nu încetează să răsune în întreg universul ca veste de bucurie ce străbate secolele neschimbată și, în același timp, încărcată de infinite și mereu noi ecouri.

„Nu este aici… a înviat”. Mesagerii cerești anunță înainte de toate că Isus „nu este aici”: Fiul lui Dumnezeu nu a rămas în mormânt pentru că nu putea să rămână prizonier al morții (cf. Faptele Apostolilor 2,24) și mormântul nu putea să îl rețină pe „Cel Viu” (Apocalipsa 1,18), care este însuși izvorul vieții. La fel ca Iona în pântecele peștelui, tot așa Cristos răstignit a fost înghițit în inima pământului (cf Matei 12,40) timp de o sâmbătă. A fost într-adevăr „o zi solemnă acea sâmbătă”, cum scrie evanghelistul Ioan (19,31): cea mai solemnă din istorie, pentru că în ea „Stăpânul sâmbetei” (Matei 12,8) a dus la îndeplinire opera creației (cf Geneză 2,1-4a), înălțând omul și tot universul la libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu (cf Romani 8,21). Odată împlinită această operă extraordinară, trupul fără viață a fost străbătut de suflul vital al lui Dumnezeu și, surpând pereții mormântului, a înviat glorios. De aceea îngerii proclamă: „nu este aici”, nu mai poate fi găsit în mormânt. S-a făcut pelerin pe pământul oamenilor, și-a sfârșit drumul la mormânt, ca fiecare dintre noi, dar a învins moartea și, în mod absolut nou, printr-un act de pură iubire, a despicat pământul și l-a deschis larg spre Cer.

Învierea Sa, datorită Botezului care ne „încorporează” în El, devine învierea noastră. Prevestise aceasta profetul Ezechiel: „Iată, Eu deschid mormintele voastre, vă ridic din groapă, o, popor al meu, și vă duc în țara lui Israel” (37,12). Aceste cuvinte profetice capătă o valoare deosebită în ziua Paștelui, pentru că astăzi se împlinește promisiunea Creatorului; astăzi, și în vremea noastră marcată de neliniște și incertitudine, retrăim evenimentul Învierii care a schimbat înfățișarea vieții noastre, care a schimbat istoria omenirii. De la Cristos înviat așteaptă speranță, uneori chiar fără să-și dea seama, toți câți sunt încă oprimați de lanțurile suferinței și ale morții.

Duhul Celui Înviat să poarte alinare și siguranță în special în Africa populațiilor din Darfur, care se zbat într-o dramatică situație umanitară ce nu mai poate fi susținută; celor din regiunea Marilor Lacuri, unde multe plăgi sunt încă necicatrizate; diferitelor popoare ale Africii care aspiră la reconciliere, dreptate și dezvoltare. În Irak, pentru ca peste tragica violență care continuă fără milă să secere victime, să prevaleze, în sfârșit, pacea. Pace urez din inimă și celor sunt implicați în conflictul din Țara Sfântă, invitându-i pe toți la un dialog răbdător și perseverent, care să înlăture obstacolele vechi și noi, evitând tentațiile represaliilor și educând noile generații la un respect reciproc. Comunitatea internațională, care reafirmă dreptul just al Israelului de a exista în pace, să ajute poporul palestinian să depășească condițiile precare în care trăiește și să își construiască viitorul, îndreptându-se spre construirea unui Stat cu adevărat al lor. Duhul celui Înviat să suscite un înnoit dinamism în angajamentul țărilor Americii Latine, pentru ameliorarea condițiile de viață a milioane de cetățeni, pentru extirparea execrabilei plăgi a răpirilor de persoane și pentru consolidarea instituțiile democratice în spirit de armonie și de efectivă solidaritate. În ceea ce privește crizele internaționale legate de experimentele nucleare, să se ajungă la o soluție onorabilă pentru toate părțile, prin negocieri serioase și oneste, și să crească în responsabilii națiunilor și organizațiilor internaționale dorința de a se ajunge la o conviețuire pașnică între etnii, culturi și religii, care să îndepărteze pericolul terorismului.

Domnul înviat să facă simțită pretutindeni forța Sa de viață, de pace și de libertate. Tuturor le sunt adresate astăzi cuvintele prin care, în dimineața Paștelui, îngerul a asigurat inimile cuprinse de teamă ale femeilor: „Nu vă temeți!… Nu este aici. A înviat” (Matei 28,5-6). Isus a înviat și ne dăruiește pacea; El însuși este pacea. De aceea Biserica repetă cu putere: „Cristos a înviat – Christ?s anésti”. Să nu se teamă omenirea celui de-al treilea mileniu să își deschidă inima către El. Evanghelia Sa va satisface pe deplin setea de pace și de fericire ce se află în fiecare inimă umană. Cristos acum este viu și pășește cu noi. Imens mister de iubire! Christus resurrexit, quia Deus caritas est! Alleluia!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radio Vatican
Copyright: Libreria Editrice Vaticana
Publicarea în original: 16.04.2006
Publicarea pe acest sit: 16.04.2006
Etichete: , ,

Lasă un răspuns