Mesajul PS Petru Gherghel pentru SRUC

Mesajul PS Petru Gherghel
Episcop al Diecezei de Iași
pentru Săptămâna de Rugăciune
pentru Unitatea Creștinilor 2012

Adevăr vă spun: „Dacă bobul de grâu,
care cade în pământ, nu moare, rămâne singur;
însă dacă moare, aduce rod mult”
(In 12,24)

Invitație la rugăciune pentru unitate

O datorie sfântă

Începând cu ziua de 18 până pe 25 ianuarie 2012 se desfășoară, în întreaga lume, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, denumită în limbajul Bisericii Catolice, Octava Mondială de Rugăciuni pentru Unitate. Această săptămână are un scop sfânt și o dorință fierbinte, ca să se împlinească rugăciunea lui Cristos, cel care a întemeiat Biserica, ca toți ucenicii săi să fie una (cf. In 17,21) pentru ca lumea să creadă.

După evenimentele triste ale istoriei, datorate firii labile a omului, care au produs dureroase rupturi în cămașa Bisericii, după înstrăinarea și distanțarea dintre Orient și Occident, după rănile generate de curentul reformator din lumea occidentală, care au produs alte suferințe și alte încercări pentru Biserică, s-a simțit imperios necesitatea unei noi mobilizări pentru stoparea acestui flagel și pentru căutarea apropierii dintre diferitele Biserici și comunități ecleziale.

Suflete nobile și pline de credință au promovat inițiative curajoase pentru dialog și rugăciune în vederea refacerii unității Bisericii, după dorința lui Cristos, care nu încetează să-i invite pe toți la aceeași rugăciune, „ca toți să fie una” (In 17,21).

Așa s-a ajuns la nobila inițiativă a reverendului Paul Wattson, care, cunoscând diferitele încercări de mobilizare pentru rugăciuni, încă din anul 1740, din Scoția, Anglia, America și Italia, introduce, în anul 1908, Octava pentru Unitatea Bisericii, ce va continua să se răspândească și să fie practicată până în zilele noastre. Anul acesta se împlinesc 104 ani de la acea memorabilă inițiativă, 1908.

Dorința după unitate a început să crească și să se răspândească peste tot și era firesc ca marile Biserici și comunități ecleziale să nu rămână pasive la semnele timpurilor și la idealul voit de Cristos pentru urmașii și ucenicii săi.

Ne bucurăm că, la sfârșitul mileniului al doilea și începutul celui de-al treilea, mari păstori ai Bisericii, dornici să-l urmeze și să-l asculte pe Maestrul lor, s-au oferit și se oferă să fie promotorii mișcării de refacere a cămășii lui Cristos și de realizare a unității pierdute.

Nu putem uita marile spirite ecumenice ale ultimului secol, care au continuat să strige după unitate și să ne lase ca testament marea obligație de a realiza unitatea poporului lui Dumnezeu: James Haldane Stewart, Ignatius Spencer, Leon al XIII-lea, Paul Wattson, Paul Couturier, Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea, Athenagoras I, Ioan Paul al II-lea, Bartolomeu I, Chiara Lubich, Benedict al XVI-lea și mulți alții ale căror nume sunt scrise în cartea istoriei și, desigur, în cartea vieții.

Sunt de amintit: Conciliul Vatican II, Mișcarea Credință și Constituție, Enciclica „Ut unum sint” a papei Ioan Paul al II-lea, Charta ecumenica a Consiliului Ecumenic al Bisericilor și a Consiliului Conferințelor Episcopilor din Europa (CCEE) al Bisericii Catolice, precum și marile întâlniri ecumenice între reprezentanții Bisericilor surori și ai comunităților ecleziale din întreaga lume, mai ales din Europa creștină etc.

Au fost pași importanți spre mult dorita unitate și s-a auzit un strigăt comun pentru unire în credință și în iubire. Sunt eforturi de a-l asculta și urma pe Cristos pe drumul iubirii și jertfei sale pentru a-i păstra pe toți alături de el, în împărăția și în Biserica sa.

Dorința firească a Tatălui Ceresc este ca fiii săi să se simtă frați și să se păstreze într-o unică familie umană. Pentru a realiza această voință divină l-a ales și l-a trimis pe Fiul său să moară pe cruce, să-și întindă brațele din înălțimea celui mai sfânt tron ca să-i cuprindă pe toți în iubirea și familia sa cea nouă, Biserica, lăcașul tuturor urmașilor săi.

Pentru a-i păstra uniți, l-a făgăduit și dăruit pe Spiritul cel Sfânt, Duhul unității și al păcii adevărate.

Trebuie să-l preamărim pe Dumnezeu cel infinit de bun și milostiv și întreit în persoane, pentru că vrea să formăm cu toții o singură familie.

Le mulțumim sfinților apostoli și tuturor celor care s-au înscris în istoria cea nouă a iubiri divine și s-au oferit să le fie tuturor exemplu și îndemn la dragostea care-i unește pe toți.

Biserica și oamenii de bună voință sunt cuprinși de tristețe că mulți au uitat de rugăciunea lui Cristos și de strigătul său de la Cina cea de Taină: „Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dai, ca ei să fie una ca și noi… Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis… ca să fie desăvârșiți în unire, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum m-ai iubit pe mine” (In 17,11-26).

Este timpul să recunoaștem că și noi de atâtea ori am uitat că suntem frați, că avem același destin și aceeași patrie pregătită de Mântuitorul Isus Cristos, jertfit pentru noi.

În scrisoarea enciclică din anul 1995, fericitul și de vrednică pomenire Ioan Paul al II-lea, după ce prezintă în amănunte chemarea la unitate, pe care a voit-o Cristos, întemeietorul Bisericii, și după ce arată chemarea la unitate a tuturor creștinilor, așa cum a prezentat-o Conciliul Vatican II în documentele sale, mai ales în decretul Unitatis redintegratio (Restabilirea unității), după ce vorbește despre marele scandal al diviziunilor, după ce arată drumul anevoios, dar posibil, al unirii tuturor în aceeași credință și iubire, plin de încredere și speranță face un apel (repetat de altfel de atâtea ori în viața sa) către toți fiii Bisericii Catolice și către toți ceilalți frați și surori ai tuturor Bisericilor și ai comunităților ecleziale, precum și către toți oamenii de bună voință, de a nu uita marea datorie de a contribui la refacerea unității Bisericii, folosindu-se de câteva cuvinte ale sfântului Ciprian:

Dumnezeu nu primește jertfa omului care trăiește în discordie. El poruncește să ne îndepărtăm de altar pentru a ne împăca mai întâi cu fratele nostru, astfel încât Dumnezeu să poată primi rugăciunile înfățișate în pace. Cea mai mare jertfă pe care i-o putem oferi lui Dumnezeu este pacea noastră, buna înțelegere frățească, poporul adunat de unitatea care există între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt” (Despre „Tatăl nostru”, nr. 23, CSEL 33, 284-285).

În zorii noului mileniu, cum să nu-i cerem Domnului, cu un elan reînnoit și cu o mai mare intensitate a conștiinței, harul de a ne dispune pe toți la această jertfă a unității?, se întreba pe drept marele papă fericitul Ioan Paul al II-lea.

Lecturile care sunt propuse anul acesta, pentru săptămâna de rugăciune, sunt rodul muncii comisiei internaționale formată din reprezentanți ai Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor și al Comisiei „Credință și Constituție” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, care s-a întrunit la Varșovia, Polonia, în septembrie 2010.

Ele sunt regrupate sub o temă specială și cu un profund mesaj adresat nouă: Toți vom fi schimbați prin victoria Domnului nostru Isus Cristos.

De ce în Polonia și ce legătură este între refacerea unității Bisericii și istoria poporului polonez?

După cum Cristos a obținut victoria mântuirii oamenilor prin sacrificiul său, tot așa și cei care se unesc cu el și se roagă vor beneficia de victorie și vor reuși să obțină darul dorit. Numai cu el și prin el se poate ajunge la acea putere transformatoare a credinței, după cum și poporul polonez credincios, urmându-l pe Cristos, s-a bucurat de victorie și libertate.

Istoria lui Cristos este o istorie plină de încercări, umilințe, învingeri temporare, dar mai ales este marcată de biruințe, de victorie. Toate acestea au îmbrăcat haina jertfei, a umilinței și a slujirii, care au dus prin grație cerească la înviere, la victorie. Este vorba de o victorie prin intermediul slujirii, o biruință prin dăruirea de sine, o înviere care presupune moartea.

Tot așa și istoria Poloniei a fost marcată de o serie de înfrângeri, invazii, diviziuni, asuprire din partea puterilor străine și a sistemelor ostile, dar și de victorii. Lupta continuă împotriva sclaviei și dorința de libertate sunt caracteristicile istoriei poloneze, care au condus la schimbări semnificative în viața națiunilor.

Într-un asemenea climat istoric, grupul ecumenic a pregătit materialele din acest an pentru a reflecta mai profund la ceea ce înseamnă „a pierde” și „a câștiga”, „a muri” și „a învia”, cu alte cuvinte de a obține o victorie spirituală, cu Cristos și prin Cristos.

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitate cere umilință, cere slujire și dăruire, cere convertirea inimii și practicarea carității creștine, cere apropiere și îmbrățișare. Numai pe acest drum, oamenii vor putea să obțină victoria unirii și bucuria împărăției adevărate.

Cele opt zile de rugăciune ne invită, așadar, la un parcurs de transformare, pe care o va realiza Cristos însuși, care a obținut adevărata eliberare și victorie murind și înviind, mântuire și unire pe care vrea să le împărtășească lumii.

Textele alese și propuse spre meditație ne vor ajuta să ne apropiem de Cristos, slujitorul, ne vor face să înțelegem așteptarea răbdătoare a Domnului, să-l întâlnim pe slujitorul suferind, să admirăm victoria Domnului asupra răului, să gustăm pacea lui Cristos cel înviat, să ne umplem de iubirea infinită a lui Dumnezeu, să-l descoperim și să ne bucurăm de bunul păstor, toate etape și momente fericite pentru a fi cu adevărat transformați și pregătiți pentru împărăția lui Cristos, uniți în același staul și aceiași unică Biserică.

Parcurgând cu viu interes aceste subiecte alese din scrierile sfinte, meditându-le și rugându-ne împreună, vom descoperi cu adevărat drumul și puterea transformatoare a credinței în Cristos, mort și victorios prin înviere.

Rugându-ne pentru unitatea vizibilă a Bisericii, noi înșine vom fi schimbați, transformați și configurați în și prin Cristos, ne vom deschide unii față de alții, ne vom împărtăși și vom primi daruri unii de la alții. Se va realiza o astfel de atmosferă și transformare numai dacă vom intra cu adevărat în noua viață a lui Cristos, care este unica victorie adevărată și definitivă.

Un text de o forță puternică de convingere, care are menirea de a ne ilumina mai mult și mai bine, este cel pe care îl găsim în Ioan, care ne asigură că, dacă vrem să înviem cu Cristos, trebuie să murim cu el, căci bobul de grâu căzut în pământ dacă nu moare, rămâne singur, dar dacă moare aduce rod bogat, după afirmația făcută însuși Isus în predica sa (cf. In 12,24).

Pentru a învia și a ieși victorioși e nevoie de jertfă, renunțare, slujire, de Calvar și de moarte.

Pentru a reuși să refacem unitatea Bisericilor este nevoie de credință, de umilință și de iubire și de convertire. Atunci când vom reuși să ne schimbăm, când vom ști să ne dăm viața pentru alții, să slujim și să iubim cu adevărat, atunci vom învinge, vom birui și vom crea un climat de unitate.

Drumul refacerii unității este, așadar, cel ce ne poartă mereu pe urmele lui Cristos. Numai cu el și prin darul lui ne vom bucura de victorie și adevărata unire.

De aceea este momentul să redescoperim calea refacerii unității, calea jertfei și a iubirii, care duce la adevărată transformare și victorie, obținută prin dăruirea de sine.

Apostolul Paul în Scrisoarea întâi către Corinteni ne învață și ne cheamă pe toți să-i aducem mulțumire lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. Așa încât, frații mei iubiți, fiți tari, neclintiți; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, știind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul (1Cor 15,58).

Aceasta este dorința noastră din Săptămâna de Rugăciune pentru Unitate, acesta este scopul întâlnirilor noastre în rugăciune din zilele binecuvântate dintre 18 și 25 ianuarie: transformarea și convertirea noastră pentru unitate prin victoria lui Cristos, Domnul și Mântuitorul nostru.

De aceea ne rugăm din inimă: Doamne, fă ca toți să fim una în credință și în iubire!

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 16.01.2012
Publicarea pe acest sit: 17.01.2012
Etichete: ,

Lasă un răspuns