Mesajul Papei cu ocazia şedinţei publice a Academiilor Pontificale

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
cu ocazia celei de-a XIX-a ședințe publice
a Academiilor Pontificale
20 noiembrie 2014

Către veneratul frate domnul cardinal Gianfranco Ravasi,
președinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură
și al Consiliului de Coordonare între Academiile Pontificale

Adresez salutul meu cordial celor care vor lua parte la a XIX-a Ședință Publică a Academiilor Pontificale, dedicată temei „Maria icoană a frumuseții infinite a lui Dumnezeu. Marialis cultus și magisteriul marian al fericitului Paul al VI-lea”. această întâlnire a voastră, pregătită de Academia Pontificală Mariană Internațională, amintește de figura de neuitat a veneratului meu predecesor, fericitul Paul al VI-lea, și marea sa iubire față de Fecioara Maria, exprimată în atâtea momente ale pontificatului său precum și în numeroase documente.

De fapt, el, după ce a urmat cu atenție itinerarul formulării capitolului al VIII-lea al constituției dogmatice despre Biserică Lumen gentium, în care se fixau reflecțiile conciliare despre Sfânta Fecioară Maria, contemplată „in mysterio Christi et Ecclesiae”, a voit să dedice Născătoarei de Dumnezeu și cultului adresat ei și ca Mater Ecclesiae, două scrisori enciclice, Mense Maio și Christi Matri. Tot Mariei sunt dedicate trei exortații apostolice ale sale: Signum magnum, Recurrens mensis october și în sfârșit Marialis cultus, document care este amintit de voi în mod oportun la patruzeci de ani de la publicare.

Apoi, în ajunul celei de-a cincizecea aniversări a încheierii Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, fixată de Paul al VI-lea, nu întâmplător, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a Mariei (8 decembrie 1965), este într-adevăr frumos că vreți să se audă din nou glasul său propunând filmul cu omilia în care el încredința Mariei destinele Bisericii, profund reînnoită în adunarea conciliară. În acea solemnă și istorică ocazie, fericitul Paul al VI-lea a voit s-o indice pe Maria întregii Biserici ca „Mama lui Dumnezeu și Mama noastră spirituală”. Și adăuga: „Oare nu îndreptându-ne privirea spre această Femeie umilă, Sora noastră și în același timp Mama și Regina noastră, oglindă curată și sacră a Frumuseții infinite, se poate termina înălțarea noastră spirituală conciliară și acest salut final și poate să înceapă munca noastră post-conciliară? Această frumusețe a Mariei Neprihănite nu devine pentru noi un model inspirator, o speranță întăritoare?”. Același pontif, după zece ani, la 16 mai 1975, intervenind la Congresul mariologico-marian convocat la Roma de Academia Pontificală Mariană Internațională cu ocazia Anului Sfânt, a voit să se facă promotor, fie în domeniul cercetării mariologice fie în evlavia populară, al via pulchritudinis, itinerarul de căutare care pornește de la descoperirea și de la admirarea evlavioasă a frumuseții Mariei, percepută ca reflexie a frumuseții infinite a lui Dumnezeu însuși.

În momentele cruciale și dificile pentru Biserică și pentru omenire, Paul al VI-lea se adresează mereu Mariei, îndemnând poporul lui Dumnezeu să-i ceară mijlocirea și ocrotirea. De la ea invocă mai ales darul păcii. Răsună deosebit de actuale cuvintele din inimă din scrisoarea enciclică Mense Maio: „Așadar la Maria să se înalțe rugăciunile noastre, pentru a implora cu fervoare și încredere mărită harurile sale și favorurile sale… Ea care a cunoscut suferințele și necazurile de aici de pe pământ, truda muncii zilnice, necazurile și greutățile sărăciei, durerile Calvarului, să ajute așadar necesitățile Bisericii și lumii; să lumineze pe cel care conduce destinele popoarelor; să obșină ca Dumnezeu, care domină vânturile și furtunile, să calmeze și furtunile inimilor umane contrastante și să ne dea pacea în acest timp al nostru, pacea adevărată, cea întemeiată pe bazele trainice și durabile ale dreptății și iubirii” (nr. 11).

A doua zi după Sinodul Episcopilor despre Noua Evanghelizare, în exortația apostolică Evangelii gaudium, și eu am încredințat drumul Bisericii mijlocirii materne și grijulii a Mariei, amintind tuturor credincioșilor că „există un stil marian în activitatea evanghelizatoare a Bisericii. Pentru că de fiecare dată când privim la Maria credem din nou în forța revoluționară a duioșiei și a afectului. În ea vedem că umilința și duioșia nu sunt virtuți ale celor slabi ci ale celor puternici, care nu au nevoie să-i maltrateze pe alții pentru a se simți importanți… Această dinamică de dreptate și de duioșie, de contemplație și de drum spre alții este ceea ce face din ea un model eclezial pentru evanghelizare” (nr. 288).

Așadar, să nu încetăm să învățăm de la Maria, să admirăm și să contemplăm frumusețea sa, să ne lăsăm conduși de ea care ne conduce mereu la izvorul originar și la plinătatea frumuseții autentice, infinite, cea a lui Dumnezeu, revelată nouă în Cristos, Fiul Tatălui și Fiul Mariei.

Voind să-i încurajez și să-i susțin pe cei care se angajează să ofere o contribuție serioasă și valoroasă cercetării mariologice, și îndeosebi celei care parcurge și aprofundează via pulchritudinis, sunt bucuros să acord Premiul Academiilor Pontificale Asociației Mariologice Interdisciplinare Italiene, mai ales pentru publicarea, de peste douăzeci de ani, a revistei Theotokos. Ca semn de încurajare pentru lucrarea prețioasă desfășurată cu pasiune la nivel pastoral, acord, apoi, Medalia Pontificatului Centrului marian de difuzare culturală, al Slujitorilor Mariei, care acționează în Mexic.

În sfârșit, urez academicienilor și tuturor celor prezenți o angajare rodnică în respectivele domenii de cercetare și încredințez pe fiecare ocrotirii materne a Fecioarei Maria, Tota pulchra, în timp ce din inimă împart o binecuvântare apostolică specială.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 20.11.2014
Publicarea pe acest sit: 22.11.2014
Etichete:

Lasă un răspuns