Mesajul Papei adresat directorului general al FAO

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat directorului general FAO
cu ocazia Zilei Mondiale a Alimentației 2015
Vatican, 16 octombrie 2015

către prof. José Graziano da Silva,
director general al FAO

1. Această zi, în care se celebrează a șaptezecea aniversare a instituției FAO, pune în prim plan atâția frați ai noștri care, în pofida eforturilor făcute, îndură foamea și malnutriția, înainte de toate datorită distribuirii inegale a roadelor pământului, dar și din cauza lipsei unei dezvoltări agricole. Trăim o epocă în care căutarea agitată a profitului, concentrarea asupra intereselor particulare și efectele politicilor nedrepte încetinesc acțiunile în interiorul țărilor sau împiedică o cooperare eficace în sânul comunității internaționale. În acest sens, rămâne mult de făcut în ceea ce privește siguranța alimentară, care încă apare ca un obiectiv îndepărtat pentru mulți. Acest scenariu dureros, domnule director general, face și mai urgentă întoarcerea la inspirația care a dus la nașterea acestei Organizații și ne angajează să găsim mijloacele necesare pentru a elibera omenirea de foamete și a promova o activitate agricolă capabilă să satisfacă necesitățile efective ale diferitelor zone ale planetei.

Este vorba despre un obiectiv desigur ambițios, dar care nu se poate prelungi, care trebuie urmărit cu voință reînnoită într-o lume în care crește prăpastia în nivelele de bunăstare, în retribuții, în consumuri, în accesul la asistența sanitară, în instruire și cât privește o mai mare speranță de viață. Suntem martori, adesea muți și paralizați, ai situațiilor care nu e posibil să fie legate exclusiv de fenomene economice, deoarece tot mai mult inegalitatea este efectul acelei culturi care rebutează și exclude atâția frați și surori ai noștri de la viața socială, nu ia în considerare capacitățile lor și ajunge să considere superfluu aportul lor la viața familiei umane.

Tema aleasă pentru Ziua Mondială a Alimentației din acest an: Protecție socială și agricultură pentru a frânge ciclul sărăciei rurale, este important. O problemă care scoate în evidență responsabilitatea față de cele două treimi din populația mondială cărora le lipsește o protecție socială chiar minimă. O realitate făcută și mai alarmantă de faptul că cea mai mare parte dintre aceste persoane trăiește în zonele cele mai dezavantajate din țări unde faptul de a fi săraci este o realitate uitată și unica sursă de supraviețuire este legată de o producție agricolă scăzută, de pescuitul artizanal sau de creșterea animalelor pe scară mică.

De fapt, lipsa protecției sociale apasă înainte de toate asupra micilor agricultori, crescători de animale, pescari și pădurari constrânși să trăiască în lipsuri, pentru că rodul muncii lor este subordonat cel mult condițiilor de mediu care adesea scapă de sub controlul lor, și lipsei de mijloace pentru a face față recoltelor rele sau pentru a-și procura instrumentele tehnice necesare. Apoi, în mod paradoxal, și atunci când producția este îmbelșugată, ei întâlnesc dificultăți serioase de transport, de comercializare, de conservare a rodului muncii lor.

În cursul călătoriilor și vizitelor pastorale, am avut numeroase ocazii de a asculta aceste persoane exprimând dificultățile lor și este natural ca eu să devin purtător de cuvânt al preocupărilor grave pe care mi le-au destăinuit. De fapt, vulnerabilitatea lor are repercusiuni foarte apăsătoare asupra vieții personale și familiale, agravată deja de atâtea contrarietăți sau de zile extenuante și fără limite de timp, diferit de ceea ce se întâmplă pentru alte categorii de muncitori.

2. Condiția persoanelor înfometate și malnutrite evidențiază că nu e suficient și nu putem să ne mulțumim cu un apel generic la cooperare sau la binele comun. Probabil că întrebarea care trebuie pusă este alta: mai este posibil a concepe o societate în care resursele sunt în mâinile câtorva și cei mai puțin privilegiați sunt constrânși să adune numai firimiturile?

Răspunsul nu se poate limita la propuneri bune, ci constă mai degrabă în „pacea socială, adică stabilitatea și siguranța unei ordini determinate, care nu se realizează fără o atenție deosebită față de dreptatea distributivă, a cărei încălcare generează mereu violență” (Enciclica Laudato si’, 157). De fapt, pentru persoane și comunități, lipsa protecției sociale este un factor negativ în sine însuși și nu poate fi limitată numai la posibilele amenințări pentru ordinea publică, din moment ce inegalitatea se referă la elementele fundamentale ale bunăstării individuale și colective, cum sunt de exemplu sănătatea, instruirea, participarea în procesele decizionale.

Mă gândesc la cei mai dezavantajați, la cei care, datorită lipsei protecției sociale, îndură consecințele negative ale unei crize economice persistente sau ale fenomenelor legate de corupție și de proastă guvernare, în afară de a îndura schimbările climatice care compromit siguranța lor alimentară. Sunt persoane, nu numere, și cer sprijinul nostru, pentru a putea privi la viitor cu un minim de speranță. Cer guvernelor și instituțiilor internaționale de a acționa urgent, făcând tot posibilul, pe cât depinde de responsabilitatea lor.

A lua în considerare drepturile celui înfometat și a-i primi aspirațiile înseamnă înainte de toate o solidaritate care se traduce în gesturi concrete, care cere împărtășire și nu numai o gestionare mai bună a riscurilor sociale și economice sau un ajutor punctual cu ocazia catastrofelor și a crizelor ambientale. Asta e ceea ce se cere de la FAO, de la deciziile sale și de la inițiativele și programele concrete care se realizează în diferite locuri.

Însă această perspectivă antropologică arată că protecția socială nu poate fi limitată la creșterea retribuțiilor sau să se reducă la investiția în mijloace de subzistență pentru o îmbunătățire a productivității agricole și promovarea unei dezvoltări economice egale. Ea trebuie să se concretizeze în acea „iubire socială” care este cheia unei dezvoltări autentice (cf. ibid., 231). Dacă este considerată în componentele sale în mod esențial umane, protecția socială va putea mări în persoanele mai dezavantajate capacitatea de rezistență la șocuri, de a înfrunta și a depăși dificultățile și contratimpii și îi va face pe toți să înțeleagă sensul corect al folosirii sustenabile a resurselor naturale și al respectării depline a casei comune. Mă gândesc îndeosebi la funcția pe care protecția socială poate s-o desfășoare pentru a susține familia, în sânul căreia membrii săi învață încă de la început ce anume înseamnă a împărtăși, a se ajuta reciproc, a se proteja uni pe alții. A garanta viața familială înseamnă a promova creșterea economică a femeii, consolidând astfel rolul său în societate, precum și a favoriza îngrijirea bătrânilor și a permite tinerilor să continue formarea școlară și profesională, pentru a avea acces pregătiți la lumea muncii.

3. Biserica nu are misiunea de a trata direct aceste probleme din punct de vedere tehnic. Totuși, aspectele umane ale acestor situații nu o lasă indiferentă. Creația și roadele pământului sunt daruri ale lui Dumnezeu oferite tuturor ființelor umane, care sunt în același timp păzitori și beneficiari. Pentru aceasta sunt destinate să fie împărtășite egal de toți. Asta cere o voință fermă pentru a înfrunta nedreptățile pe care le întâlnim în fiecare zi, îndeosebi pe cele mai grave, pe cele care ofensează demnitatea umană și ating în adânc conștiința noastră. Sunt fapte care nu permit creștinilor să se abțină să furnizeze contribuția lor activă și profesionalitatea lor, mai ales prin diferite forme de organizare care fac atâta bine în zonele rurale.

În fața dificultăților nu pot prevala pesimismul sau indiferența. Ceea ce a fost făcut până aici, în pofida complexității problemelor, este deja un motiv de încurajare pentru întreaga comunitate internațională, pentru instituțiile sale și pentru liniile sale de acțiune. Între acestea mă gândesc la Agenda 2030 pentru Dezvoltare Sustenabilă, recent aprobată de Națiunile Unite. Doresc ca să nu rămână numai un ansamblu de reguli și de posibile acorduri. Am încredere că va inspira un model diferit de protecție socială, la nivel fie internațional fie național. Astfel se va evita să fie folosită în folosul intereselor contrare demnității umane, sau care nu respectă pe deplin viața, sau pentru a justifica atitudini omisive care lasă problemele nerezolvate, agravând în acest mod situațiile de inegalitate.

Fiecare, cât este în propriile posibilități, să dea ceea ce e mai bun din el în spirit de slujire genuină a altora. În acest efort, acțiunea FAO va fi fundamentală dacă dispune de mijloacele necesare pentru a asigura protecția socială în cadrul dezvoltării sustenabile și al promovării celor care trăiesc din agricultură, creșterea animalelor, pescuit și păduri.

Cu aceste dorințe, invoc asupra dumneavoastră, domnule director general, și asupra celor care colaborează în această slujire a familiei umane, binecuvântarea lui Dumnezeu bogat în milostivire.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.10.2015
Publicarea pe acest sit: 18.10.2015
Etichete:

Lasă un răspuns