Mesajul Papei adresat conferinței internaționale despre patologiile rare

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la a XXXI-a conferință internațională
promovată de Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari
despre patologiile rare
12 noiembrie 2016

Precucernicului Monsenior Jean-Marie Mupendawatu, secretar al Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari

Doresc să adresez salutul meu cordial participanților la a XXXI-a Conferință internațională despre tema Pentru o cultură a sănătății primitoare și solidare în slujba persoanelor afectate de patologii rare și neîngrijite, organizată de Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari, căruia îi mulțumesc pentru această inițiativă. Adresez și un gând recunoscător amintirii regretatului frate întru episcopat, ES Mons. Zygmunt Zimowski, fost președinte al dicasterului, întors la casa Tatălui în iulie.

Experți calificați, care provin din toate părțile lumii, s-au reunit pentru a aprofunda tema patologiilor „rare” și a bolilor „neîngrijite” în diferitele lor aspecte: de la cel medical-epidemiologic la cel socio-politic, de la versantul economic la cel juridico-etic. Conferința își propune să facă o recunoaștere asupra stării artei, precum și găsirea și relansarea de linii practicabile de intervenție în acest scenariu deosebit medico-sanitar, având ca valori de bază respectarea vieții, a demnității și a drepturilor bolnavilor, împreună cu angajarea primitoare și solidară, și realizând strategii curative determinate de iubire sinceră față de persoana concretă care suferă, chiar și de o boală „rară” sau „neîngrijită”.

Datele disponibile despre aceste două capitole ale medicinii sunt emblematice: cele mai recente estimări ale Organizației Mondiale a Sănătății arată că de boli definite „rare” suferă 400 de milioane în toată lumea. Scenariul bolilor „neîngrijite” este și mai dramatic, pentru că se referă la un miliard de persoane: sunt în mare măsură de natură infecțioasă și răspândite printre populațiile mai sărace din lume, adesea în țări în care accesul la serviciile sanitare este insuficient să acopere nevoile esențiale, mai ales în Africa și America Latină, în zone cu climă tropicală, cu o potabilitate nesigură a apei și condiții carente igienico-alimentare, de locuință și sociale.

Provocarea, din punct de vedere epidemiologic, științific, clinico-asistențial, igienic, sanitar și economic este așadar uriașă, pentru că implică responsabilități și angajamente pe scară globală: autorități politice și sanitare internaționale și naționale, lucrători sanitari, industrie biomedicală, asociații de cetățeni/pacienți, voluntariat laic și religios.

O provocare uriașă, dar nu imposibilă. Dată fiind complexitatea materiei, rezultă de fapt că este necesară o abordare multidisciplinară și unită; un efort care cheamă toate realitățile umane interesate, instituționale sau nu, și între ele și Biserica catolică, care din totdeauna găsește motivație și impuls în Domnul său, Isus Cristos, Răstignitul Înviat, figură fie a bolnavului („Christus patiens”) fie a medicului („Christus medicus„, bunul samaritean).

În acest moment, aș vrea să propun câteva considerații care să poată contribui la reflecția voastră.

Prima este că dacă persoana umană este valoarea eminentă, rezultă că fiecare persoană, mai ales cea suferindă – și datorită unei boli „rare” sau „neîngrijite” – merită fără nicio ezitare orice angajare pentru a fi primită, îngrijită și, dacă e posibil, vindecată.

A înfrunta eficient întregi capitole de boală, cum este cazul bolilor „rare” și al celor „neîngrijite”, cere nu numai competențe sanitare calificate și diversificate, ci și extra-sanitare – să ne gândim la managerii sanitari, la autoritățile administrative și politice, la economiștii sanitari. Se cer o abordare integrată și evaluări atente ale contextului care au ca scop găsirea și gestionarea uriașelor resurse necesare. Însă, la baza oricărei inițiative se află înainte de toate o voință liberă și curajoasă de bine care are ca scop rezolvarea acestei probleme relevante de sănătate globală: o adevărată „înțelepciune a inimii”. De aceea, sunt cruciale, împreună cu studiul științific și tehnic, determinarea și mărturia celui care intră în joc în periferiile nu numai existențiale ci și asistențiale ale lumii, așa cum este adesea cazul bolilor „rare” și „neîngrijite”.

Printre cei mulți care se dedică generos, și Biserica este din totdeauna pe teren și va continua pe această cale angajantă și exigentă de apropiere și de însoțire față de omul care suferă. Deci nu este o întâmplare că această a XXXI-a Conferință internațională a voit să adopte următoarele cuvinte-cheie pentru a da sensul – înțeles ca semnificație și ca direcție – prezenței Bisericii în această adevărată faptă de milostenie: a informa, pentru a vedea care este starea cunoștințelor fie științifice fie clinico-asistențiale; a îngriji mai bine într-o logică primitoare și solidară viața bolnavului; a păzi mediul în care trăiește omul.

Relația dintre aceste boli și mediu este decisivă. De fapt, multe boli rare au cauze genetice, pentru altele factorii de mediu au un puternic impact; dar și atunci când cauzele sunt genetice, mediul poluat este un multiplicator al bolii. Și greutatea cea mai mare apasă asupra populațiilor mai sărace. Pentru aceasta vreau să pun accent din nou pe importanța absolută a respectării și a păstrării creației, a casei noastre comune.

O a doua considerație, pe care doresc s-o aduc atenției voastre, este că pentru Biserică rămâne prioritar să se menține dinamic într-o stare de „ieșire”, pentru a mărturisi în concret milostivirea divină, făcându-se „spital de campanie” pentru persoanele marginalizate, care trăiesc în orice periferie existențială, socio-economică, sanitară, ambientală și geografică din lume.

A treia și ultima considerație are de-a face cu tema dreptății. De fapt, dacă este adevărat că îngrijirea persoanei afectate de o boală „rară” sau „neîngrijită” este în bună parte legată de relația interpersonală medic-pacient, este la fel de adevărat că analiza pe scară socială a acestui fenomen sanitar amintește de o clară instanță de dreptate, în sensul de „a da fiecăruia ceea ce este al său”, adică acces egal la îngrijirile eficace pentru nevoi de sănătate egale independent de factorii contextuali socio-economici, geografici, culturali. Motivul acestui lucru se sprijină pe trei principii fundamentale ale doctrinei sociale a Bisericii. Primul este principiul socialității, conform căruia binele persoanei are reverberație asupra întregii comunități. De aceea, îngrijirea propriei sănătăți nu este numai o responsabilitate încredințată grijii persoanei însăși, ci reprezintă și un bine social, în sensul că în măsura în care crește sănătatea individuală, cu atât mai mult va beneficia „sănătatea colectivă”, nu în ultimul rând și pe planul resurselor care sunt eliberate pentru alte capitole de boală care cer cercetare și îngrijiri angajante. Al doilea principiu este cel al subsidiarității, care pe de o parte susține, promovează și dezvoltă social capacitatea fiecărei persoane în a se împlini pe sine și propriile aspirații legitime și bune; pe de altă parte vine în ajutorul persoanei acolo unde ea nu reușește de la sine să depășească posibile obstacole, cum este cazul, de exemplu, al unei boli. Și al treilea principiu, de care ar trebui să fie impregnată o strategie sanitară, pe măsura valorii-persoanei și a binelui comun, este cel al solidarității.

Pe acești trei piloni, pe care-i consider că pot fi împărtășiți de oricine care are la inimă valoarea iminentă a ființei umane, se pot găsi soluții realiste, curajoase, generoase și solidare pentru a înfrunta și mai eficace și a rezolva urgența sanitară a bolilor „rare” și a celor „neîngrijite”.

În numele acestei iubiri față de om, față de orice om, mai ales cel suferind, vă adresez vouă tuturor, participanți la a XXXI-a Conferință internațională a Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari, urarea de elan reînnoit și dăruire generoasă față de bolnavi precum și a unei tinderi neobosite spre cel mai mare bine comun în domeniul sanitar.

Să cerem Mariei Preasfinte, Sănătatea bolnavilor, să facă să rodească lucrările Conferinței voastre. Ei să-i încredințăm angajarea de a face tot mai umană slujirea pe care, zilnic, diferitele figuri profesionale din lumea sănătății o desfășoară în favoarea celor suferinzi. Vă binecuvântez din inimă pe voi toți, familiile voastre, comunitățile voastre, precum și pe cei pe care-i întâlniți în spitale și în casele de îngrijire. Mă rog pentru voi; și voi, vă rog, rugați-vă pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.11.2016
Publicarea pe acest sit: 12.11.2016
Etichete:

Comments are closed