Mesajul IPS Ioan Robu despre Porunca a IV-a

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de București:
Porunca a IV-a din Decalog și Familia

Porunca a patra, așa cum citim în Catehismul Bisericii Catolice, „deschide cea de-a doua tablă a Legii. Ea indică ordinea iubirii. Dumnezeu a voit ca, după El, să ne cinstim părinții, cărora le datorăm viața și care ne-au transmis cunoașterea lui Dumnezeu. Suntem obligați să-i cinstim și să-i respectăm pe toți aceia pe care Dumnezeu i-a învestit cu autoritatea sa, spre binele nostru. Această poruncă este exprimată în forma pozitivă a unor îndatoriri de împlinit. Ea vestește poruncile următoare, care se referă la un respect deosebit față de viață, de căsnicie, de bunurile pământești, de cuvânt. Ea constituie unul dintre fundamentele doctrinei sociale a Bisericii.

Porunca a patra se adresează în mod expres copiilor în relațiile cu tatăl și cu mama lor, pentru că această relație este universală. Ea se referă, de asemenea, la relațiile de rudenie cu membrii grupului familial. Ea cere să se acorde cinstire, afecțiune și recunoștință bunicilor și străbunilor. În sfârșit, se extinde la îndatoririle elevilor față de profesor, ale angajaților față de patroni, ale subordonaților față de șefii lor, ale cetățenilor față de patria lor, față de cei care o administrează sau o guvernează. Această poruncă implică și subînțelege îndatoririle părinților, tutorilor, profesorilor, șefilor, magistraților, guvernanților, ale tuturor celor care exercită o autoritate asupra altora sau asupra unei comunități de persoane.

Același catehism vorbește despre: familie în planul lui Dumnezeu, familie și societate, îndatoririle membrilor familiei, relația dintre familie și Împărăția lui Dumnezeu, autorități în societatea civilă. Vedem, în expunerea catehismului despre porunca a patra din Decalog, cât de larg este câmpul acestei porunci: familia creștină, familia societății civile, familia Împărăției lui Dumnezeu. Vă îndemn să citiți din catehism cele privitoare la porunca a patra. Sper că în fiecare familie catolică sau familie mixtă există un catehism de-al nostru.

La 2 februarie 1994, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a emis un document, Scrisoare către familii, din care doresc să citez în continuare:

„Porunca a patra a Decalogului privește familia, unitatea sa interioară; am putea spune, solidaritatea sa.

În felul în care este formulată, porunca nu vorbește în mod explicit de familie. Și totuși, chiar despre familie este vorba. Pentru a exprima legătura între generații, legislatorul divin nu a găsit cuvânt mai potrivit decât acesta: „Cinstește …” (Ex 20,12). Este un alt mod de a exprima ce este familia. O astfel de formulare nu prezintă familia în mod „artificial”, ci pune în lumină subiectivitatea ei și drepturile care rezultă din aceasta. Familia este o comunitate de relații interpersonale deosebit de profunde: între soți, între părinți și fii, între generații. Este o (com)unitate care trebuie să fie asigurată în mod deosebit. Și Dumnezeu nu găsește garanție mai bună decât aceasta: „Cinstește”.

„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (Ex 20,12). Această poruncă urmează celor trei porunci fundamentale care privesc raportul omului și al poporului lui Israel cu Dumnezeu: „Shema, Izrael … Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Dt 6,4). „Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine” (Ex 20,3). Iată prima și cea mai mare poruncă, porunca iubirii de Dumnezeu „mai mult decât orice lucru”: el trebuie iubit „din toată inima, din tot sufletul și din toate puterile” (Dt 6,5; cf. Mt 22,37). Este semnificativ că porunca a patra se înscrie tocmai în acest context: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”, pentru că ei sunt pentru tine, într-un anumit sens, imaginea Domnului, cei care ți-au dat viața, care te-au introdus în existența umană: într-un neam, într-o națiune, într-o cultură. După Dumnezeu, ei sunt primii tăi binefăcători. Dacă Dumnezeu singur este bun, adică este binele însuși, părinții participă într-un mod singular la această bunătate supremă. Deci: cinstește-ți părinții! Această cinste este asemănătoare cultului datorat lui Dumnezeu.

Porunca a patra este în strânsă legătură cu porunca iubirii. Între „cinstește” și „iubește” legătura este profundă. Cinstea, în ceea ce reprezintă, este legată de virtutea dreptății, însă aceasta, la rândul ei, nu poate să fie înțeleasă pe deplin fără raportarea la iubire: de Dumnezeu și de aproapele. Și cine e mai apropiat decât rudele, părinții și copiii?

Acest raport interpersonal indicat de porunca a patra comportă, oare, un sens unilateral? Înseamnă aceasta să-i cinstești doar pe părinți? În sens literal, da. Indirect putem vorbi și de „cinstea” datorată fiilor. „Cinstește” înseamnă: recunoaște! Adică să recunoști valoarea persoanei, mai întâi a tatălui și a mamei, și apoi a celorlalți. Cinstea este o atitudine în mod esențial dezinteresată. S-ar putea spune că este „un dar sincer al unei persoane către o altă persoană”, și în acest sens cinstea coincide cu iubirea. Dacă porunca a patra pretinde cinstirea tatălui și a mamei, pretinde aceasta ținând seama de binele întregii familii. Tocmai de aceea, porunca implică exigențe care-i privesc pe părinți. Părinți (pare să le amintească porunca divină), acționați astfel încât comportamentul vostru să merite cinstea (și iubirea) fiilor voștri! Nu lăsați să se piardă în van porunca divină a cinstei ce vă este datorată! În definitiv, este vorba de o cinste reciprocă. Porunca „cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta” spune în mod indirect părinților: cinstiți-i pe fiii și pe fiicele voastre. Ei merită aceasta pentru că există, pentru că sunt ceea ce sunt: acest lucru e valabil din primul moment al zămislirii. Astfel, această poruncă, ce exprimă legătura intimă a familiei, pune în lumină fundamentul unității sale interioare”.

Autor: IPS Ioan Robu
Copyright: ARCB.ro
Publicarea în original: 01.03.2005
Publicarea pe acest sit: 01.03.2005
Etichete:

Lasă un răspuns