Mesajul IPS Ioan Robu despre luna Rozariului

Mesajul pentru luna octombrie a IPS Ioan Robu,
Arhiepiscop Mitropolit de București

Când începe luna octombrie, îmi vin în minte câteva lucruri legate de acest timp: luna Rozariului, Sfânta Tereza și începutul cursurilor pentru studenți. Rozariul, devoțiune față de Maica Domnului și ajutor pentru a medita Evanghelia, care descrie viața Răscumpărătorului, este cunoscut nu numai de preoți, călugări și călugărițe, dar și de mulți credincioși, în diferite feluri.

Am văzut rugându-se Rozariul pe Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, pe fostul președinte al Italiei, Scalfaro; am văzut femei și bărbați din parohiile noastre purtând rozariul în mână, am văzut de asemenea tineri, copii și oameni în vârstă care, dacă nu țineau rozariul în mână, acasă, pe drum, în biserică, parcă ar fi lipsit ceva din tabloul lor. Am cunoscut și credincioși care țin rozariul la cutie, ca să fie acolo, ca un fel de talisman, pe care nu-l ating niciodată, decât poate atunci când șterg praful. Am văzut orbi rugându-se Rozariul, dar și văzători care nu văd ce înseamnă această rugăciune. și mă văd pe mine însumi, cu și fără rozariu în mână, rugându-mă prin el Maicii Domnului, vorbind sau scriind, ca acum, despre Rozariu. în fond am văzut și văd că, în linii mari, Rozariul este parte mare din rugăciunea Bisericii, este expresie de dragoste încrezătoare în Maica Domnului, fie din partea celor care îl țin în mâini, spre rugăciune, zilnic sau sporadic, fie din partea celor care-l țin „la adăpost”… Fiecare în felul lui. Dar felul Bisericii este acesta: roagă-te Rozariul, cinstește-o pe Sfânta Fecioară, meditează misterele vieții lui Cristos.

Rozariul este ca un lanț care te leagă spre libertatea invocării lui Dumnezeu, prin salutul adresat Mamei Cerești. Este sprijin pentru a merge drept, ancoră spre liniștire sufletească, armă de pocăință, cântec de laudă și mulțumire, strigăt de speranță, de durere, de căutare disperată, rugăciune spusă din preocupările inimii, privind la Isus care se naște, luminează, suferă și este preamărit. Rozariul este rugăciunea tuturor fiilor Bisericii care, așa cum sunt, așa îl spun. Iar Fecioara Mamă de Dumnezeu îi binecuvântează pe toți, vestind, prin puterea ei de mijlocire, nemărginita iubire a lui Dumnezeu.

Amintindu-mi de Sfânta Tereza, mă gândesc la evlavia atâtor credincioși, a noastră a tuturor, față de această sfântă, de farmecul pe care-l exercită în lumea credinței, de faptul că este și patroana Institutului nostru teologic. Anul acesta, Institutul Sfânta Tereza, confruntându-se cu grave probleme financiare, începe să-și suspende, treptat, activitatea, ducând mai departe, desigur, seriile de studenți care sunt înscriși la Institut. Nu s-ar fi ajuns la acest moment de criză dacă, acum doi ani, atunci când era posibil, am fi intrat cu Institutul nostru la Universitatea București. În primăvară, am încercat să trecem cu Institutul la Universitate, dar fără succes, invocându-se, atât din partea Ministerului Educației și învățământului, cât și a Universității, același motiv: lipsa banilor.

Nu vreau să mai scriu acum despre toate aspectele acestei istorii; sper să am altă ocazie. Vreau, însă, să sper că toate se vor aranja în timp și că vom ieși mai maturi din această criză. Institutul Sfânta Tereza își va găsi forma de existență și va supraviețui.

Le doresc studenților și profesorilor care încep noul an academic, tot harul și binecuvântarea. Regina Sfântului Rozariu și Sfânta Tereza să vă ocrotească și să vă dea curaj, încredere și seninătate în munca de zi cu zi!

Autor: IPS Ioan Robu
Copyright: ARCB.ro
Publicarea în original: 05.10.2004
Publicarea pe acest sit: 05.10.2004
Etichete:

Lasă un răspuns