Mesajul de Paşti al IPS Jean-Claude Perisset

Mesaj pascal al IPS Jean-Claude Perisset,
Nunțiu Apostolic

Iată Mielul lui Dumnezeu…

Apocalipsa descrie astfel Liturghia cerească: „Și am văzut, la mijloc, între tron și cele patru ființe, și în mijlocul bătrânilor, stând un miel, ca înjunghiat…” (Ap, 5,6), aclamat cu aceste cuvinte: „…Vrednic ești să iei cartea și să deschizi pecețile ei, fiindcă ai fost înjunghiat și ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminția și limba și poporul și neamul. Și i-ai făcut Dumnezeului nostru împărăție și preoți, și vor împărăți pe pământ” ( Ap 5, 9-10). În această descriere este cuprins întreg Misterul Pascal, în ultima sa etapă, nu numai în manifestarea jertfei lui Cristos, dar și consecințele jertfei sale pentru salvarea umanității.

Chiar la începutul misiunii sale, Isus este vestit de Ioan Botezătorul astfel: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (In 1,29)”. Și astăzi, în fiecare celebrare euharistică se repetă acest anunț cu aceleași cuvinte, atunci când se arată ostia înainte de Împărtășanie. Atunci se amintește mielul pascal ales de Dumnezeu ca mijloc de mântuire a poporului lui Israel, în momentul ieșirii din robia Egiptului: „Mergeți și vă luați miei după familiile voastre și înjunghiați Paștele. După aceea, să luați un mănunchi de isop, și înmuindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeți pragul de sus și amândoi ușorii ușii cu sângele mielului…atunci Domnul va trece pe lângă ușă și nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.” (Exod, 12, 21-23)

Iată motivul pentru care mielul pascal este numit „mielul lui Dumnezeu”, semn, instrument al mântuirii pe care Dumnezeu o dăruiește poporului său. Folosind această expresie pentru Isus din Nazaret, Ioan Botezătorul arată, încă de la începutul misiunii sale, că Isus este în mijlocul poporului pentru a-l salva, nu atât din robia Egiptului, cât din robia păcatului. Astfel, adaugă: „Iată-l pe Cel ce ridică păcatul lumii” ( In 1,29). Acest lucru este confirmat în Scrisoarea către Evrei atunci când se face referire la sacrificiile din templul din Ierusalim, care aminteau în diferite ocazii și sub forme felurite prima jertfă pascală: „Căci dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa junincii, stropind pe cei spurcați îi sfințește spre curățirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel veșnic s-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăța cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu.” (Evr 9, 13-14)

Acum, în celebrarea euharistică, celebrăm misterul pascal, trecerea lui Cristos către Tatăl prin moartea sa pe cruce și prin Învierea sa, și cu El, trecerea noastră de la moartea cauzată de păcat la viața în Dumnezeu. În cea mai recentă enciclică a sa, Ecclesia de Eucharistia, Papa Ioan Paul al II-lea subliniază această legătură intrinsecă între Euharistie și Biserică, între Paștele lui Cristos și „Paștele” nostru: «Mysterium fidei! – Misterul credinței! » – Când preotul rostește sau cântă aceste cuvinte, credincioșii spun aclamând: «Moartea Ta o vestim, Doamne, și Învierea Ta o mărturisim până când vei veni!» Cu aceste cuvinte, sau altele asemănătoare, Biserica îl arată pe Cristos în misterul pătimirii lui și revelează, de asemenea, propria ei taină: Ecclesia de Eucharistia… Fundamentul și izvorul său este întregul triduum paschale, dar acesta este cumva conținut, anticipat în mod «concentrat», pentru totdeauna, în darul Euharistiei. În acest dar, Isus Cristos încredința Bisericii actualizarea permanentă a misterului pascal. Prin acest dar, instituia o misterioasă «contemporaneitate» între triduum și curgerea secolelor.” (EdE, 5,1)

Iată șansa noastră de a fi credincioși, de a putea accede – prin credință și Comuniune sacramentală – la însuși Paștele lui Cristos; de a putea împărtăși deja, în mod sacramental și real, victoria sa asupra morții și a păcatului, și astfel și condiția sa de Înviat. De aceea, în timpul perioadei pascale ne unim glasul în imnul ceresc adus Mielului, atunci când cântăm: „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând. Alleluia!” Astfel, prin participarea noastră la Euharistie în Ziua de Paști, ne exprimăm credința în Cristos mort și înviat, după cum spune în continuare Sfântul Părinte în enciclica amintită mai sus: „Gândul acesta face să apară în noi sentimente de o mare și recunoscătoare admirație. În evenimentul pascal și în Euharistia care îl actualizează de-a lungul veacurilor, există un «conținut» cu adevărat imens, în care este prezentă întreaga istorie ca destinatară a harului și a răscumpărării. Această admirație trebuie să pătrundă întotdeauna în Biserica adunată pentru celebrarea euharistică.” (EdE 5,2)

Bucuria noastră, chiar uimirea noastră în fața acestui „Mysterium fidei” o trăim de fiecare dată când participăm la celebrarea euharistică, în special duminica, „Ziua Domnului”, căci: „În această zi credincioșii trebuie să se adune ca, ascultând cuvântul lui Dumnezeu și participând la Sfânta Euharistie, să-și amintească de Patima, Învierea și Gloria Domnului Isus și să mulțumească lui Dumnezeu, care «i-a renăscut la o nădejde vie prin Învierea lui Cristos din morți».” (Constituția asupra Sfintei Liturghii, 106a) Cu o nouă fervoare, să cântăm cât mai des versetul evanghelic care aclamă: „Paștele nostru Cristos s-a jertfit pentru noi, de aceea să prăznuim…cu azimele curăției și ale adevărului”. (1Cor 5, 7b-8a) Paști sfânt și fericit, cu Mielul lui Dumnezeu!

Sfintele Paști 2005

Autor: IPS Jean-Claude Perisset
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 24.03.2005
Publicarea pe acest sit: 24.03.2005
Etichete: ,

Lasă un răspuns