Mesajul de Crăciun al IPS Jean-Claude Perisset

Mesaj cu ocazia Crăciunului 2004
IPS Jean-Claude Perisset, Nunțiu Apostolic
în România și Republica Moldova

„Pentru noi, oamenii,
și pentru a noastră mântuire
S-a coborât din cer”

Această afirmație din Crez exprimă ceea ce Dumnezeu a vrut să realizeze prin Întruparea Fiului, „Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, care, „prin lucrarea Duhului Sfânt S-a întrupat în sânul Fecioarei Maria și S-a făcut om”. De aceea, Misterul Întrupării Cuvântului, pe care-l celebrăm la Crăciun, este manifestarea milostivirii infinite a lui Dumnezeu, care vine în mijlocul nostru pentru a ne salva, pentru a ne face să ne împărtășim din natura Sa divină, în acest „schimb admirabil” între cer și pământ.

Această prezență fizică a Fiului în umanitatea noastră a durat cât o viață, într-adevăr o viață scurtă, de circa 33 de ani, care s-a încheiat cu moartea pe Cruce. Dar infinita milostivire a lui Dumnezeu merge dincolo de aceste condiții terestre, umane. Iată că Fiul care S-a făcut om, Isus din Nazaret, întâlnindu-se cu mulțimea la Cafarnaum, după înmulțirea pâinii, spune: „pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu” (In 6, 51). Această promisiune se realizează în seara din Joia Sfântă, când în timpul Ultimei Cine cu apostolii, Isus „luând pâinea, mulțumind, a frânt-o și le-a dat-o lor zicând: Acesta este Trupul Meu, care se dă pentru voi; faceți aceasta în amintirea Mea” (Lc 22, 19).

Astfel, în sacramentul Euharistiei avem o prelungire, sau mai bine zis o permanență sacramentală a Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu: când preotul ia pâinea și spune „acesta este Trupul Meu”, apoi, când preotul spune: „acesta este Potirul Sângelui Meu”, se realizează între noi prezența reală a lui Cristos, ca în noaptea de Crăciun. Această prezență exprimă, ca o actualizare a Misterului Întrupării, infinita milostivire a lui Dumnezeu pentru noi, căci preotul adaugă, ca și Isus la Ultima Cină: „trup jertfit pentru voi, sânge vărsat pentru voi și pentru toți, spre iertarea păcatelor.”

Dar prezența sacramentală a Cuvântului întrupat, în Euharistie, se manifestă în mod diferit decât la Crăciun, adică nu ca un copil căruia i se promite un viitor fericit pe pământ, ci sub forma jerfei, a trupului și a sângelui despărțite de moarte, pentru un viitor care merge dincolo de acest pământ, prin Înviere. Și iată că speranța vieții cerești se hrănește în întregime de credința în cuvântul lui Cristos: „Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu” (In 6, 51), darul pe care îl exprimă instituind Euharistia.

Pentru aceasta se aclamă „Mysterium fidei”, după consacrarea pâinii și a vinului. În acest timp de Crăciun, pentru că din octombrie ne aflăm în „Anul Euharistiei”, se cuvine să contemplăm acel mister de credință pe care mai mult decât oricine l-a trăit de aproape Preasfânta Fecioară Maria, care, ca mamă a lui Cristos, a dat Fiului lui Dumnezeu trup omenesc. Referindu-se la aceasta, Sfântul Părinte scrie în Enciclica „Ecclesia de Eucharistia”: „Dacă Euharistia este un mister al credinței ce întrece mintea noastră, încât ne obligă să ne încredințăm cu totul cuvântului lui Dumnezeu, nimeni altcineva decât numai Maria ne poate ajuta și călăuzi într-o asemenea atitudine…”

Într-un sens, Maria a trăit credința euharistică chiar înainte de instituirea Euharistiei, prin aceea că a oferit sânul ei feciorelnic pentru Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. În timp ce Euharistia face trimitere la patimă și la înviere, ea se situează simultan în prelungirea Întrupării. La Buna Vestire, Maria L-a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu în adevărul chiar fizic al trupului și sângelui, anticipând în ea ceea ce într-o anumită măsură se realizează „sacramental în fiecare credincios care primește, sub speciile pâinii și vinului, Trupul și Sângele Domnului” (EdE, 54-55).

Astfel, se înțelege bine cum devoțiunea euharistrică o cuprinde și pe cea mariană, ca de exemplu în „Ave verum”, care conține întreg misterul mântuirii noastre, de la Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu la intrarea noastră în slavă cu Cristos, pentru a se încheia cu invocația „Isus, Fiul Mariei!”

Astăzi nu mai alergăm către iesle, așa cum au făcut păstorii, pentru a găsi „în cetatea lui David un mântuitor, care este Cristos Domnul” (Lc 2, 11) și a vedea „pruncul culcat în iesle” (Lc 2, 16), sau ca magii, ajunși din Orient la Betleem, care „intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ L-au adorat” (Mt 2, 11), ci venim în bisericile noastre, la celebrarea euharistică, în dorința de a-L întâlni pe Mântuitorul nostru, Cuvântul lui Dumnezeu, care S-a făcut om pentru mântuirea noastră, care S-a făcut pâine pentru viața lumii.

Crăciun Fericit în misterul Euharistiei!

Un An Nou binecuvântat de Cristos, Mântuitorul nostru!

+ Jean-Claude Perisset

Autor: IPS Jean-Claude Perisset
Copyright: ARCB.ro
Publicarea în original: 28.12.2004
Publicarea pe acest sit: 28.12.2004
Etichete: ,

Lasă un răspuns