Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Vocaţiilor

A XLII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații
„Chemați să înaintăm în larg”
Mesajul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea
cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocații
17 aprilie 2005

Dragi frați episcopi, dragi frați și surori!

1.Duc in altum” La începutul scrisorii apostolice Novo millennio ineunte am făcut referire al cuvintele cu care Isus îi îndeamnă pe primii ucenici să arunce năvoadele pentru un pescuit care se va dovedi minunat. Îi spune lui Petru: „Duc in altum – Înaintează în larg” (Lc 5,4). „Petru și primii tovarăși s-au încrezut în cuvântul lui Cristos și au aruncat năvoadele” (Novo millennio ineunte, 1).

Această cunoscută scenă evanghelică este fundalul pentru următoarea Zi de Rugăciune pentru Vocații, care are ca temă: „Chemați să înaintăm în larg”. Este vorba de o ocazie privilegiată pentru a reflecta asupra vocației de a-l urma pe Isus și, în particular, de a-l urma pe calea preoției și a vieții consacrate.

2.Duc in altum!” Porunca lui Cristos este deosebit de actuală în timpul nostru, în care o anumită mentalitate răspândită favorizează neimplicarea personală în fața dificultăților. Prima condiție pentru „a înainta în larg” este de a cultiva un profund spirit de rugăciune alimentat de ascultarea zilnică a cuvântului lui Dumnezeu. Autenticitatea vieții creștine se măsoară cu profunzimea rugăciunii, artă care se învață cu umilință „de pe buzele Învățătorului divin”, aproape implorându-l, „asemenea primilor ucenici: «Doamne, învață-ne să ne rugăm!» (Lc 11,1). În rugăciune are loc acel dialog cu Cristos, care face din noi prietenii săi intimi: «Rămâneți în mine și eu în voi» (In 15,4)” (Novo millennio ineunte, 32).

Legătura de rugăciune cu Cristos ne face să simțim prezența sa chiar și în momentele de aparent faliment, când truda pare inutilă, așa cum se întâmplă în cazul apostolilor care după ce s-au trudit toată noaptea, au exclamat: „Toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic” (Lc 5,5). Tocmai în astfel de momente este nevoie să ne deschidem inima la valul de har și să permitem cuvântului Mântuitorului să acționeze cu toată puterea sa: „Duc in altum!” (cf. Novo millennio ineunte, 38).

3. Cine își deschide inima către Cristos nu înțelege doar misterul propriei existențe, ci și pe acela al vocației proprii și maturizează roade de har minunate. Dintre acestea, primul este creșterea în sfințenie într-un drum spiritual care, început cu darul Botezului, continuă până la deplina atingere a carității perfecte (cf. Novo millennio ineunte, 30). Trăind evanghelia „sine glossa„, creștinul devine din ce în ce mai capabil să iubească după modelul lui Cristos, primind îndemnul acestuia: „Să fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru din ceruri este desăvârșit” (Mt 5,48). El se implică în a persevera în unitate cu frații în comuniunea Bisericii și se pune în slujba noii evanghelizări pentru a proclama și a da mărturie despre adevărul minunat al iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu.

4. Dragi adolescenți și tineri, vouă, în chip deosebit, vă reînnoiesc invitația adresată de Cristos de „a înainta în larg”. Voi vă aflați în situația de a trebui să luați decizii importante pentru viitorul vostru. Păstrez în inimă amintirea numeroaselor ocazii de întâlnire pe care în anii trecuți le-am avut cu tinerii, astăzi deveniți adulți și poate părinții unora dintre voi, sau preoți, persoane consacrate, educatorii voștri în credință. I-am văzut bucuroși cum trebuie să fie tinerii, dar și gânditori, fiind cuprinși de dorința de a da „sens” deplin existenței lor. Am înțeles din ce în ce mai mult că este puternică în inima noilor generații atracția către valorile sufletului, este sinceră dorința de sfințenie. Tinerii au nevoie de Cristos, și știu că și Isus a vrut să aibă nevoie de ei.

Iubiți tineri și tinere! Încredințați-vă lui, ascultați învățăturile sale, fixați-vă privirea pe chipul său, perseverați în ascultarea cuvântului său. Lăsați ca el să fie cel care vă orientează fiecare căutare și fiecare aspirație, fiecare ideal și fiecare dorință din inimă.

5. Mă adresez acum vouă, dragi părinți și educatori creștini, vouă, dragi preoți, persoane consacrate și cateheți. Dumnezeu v-a încredințat misiunea deosebită de a călăuzi tineretul pe calea sfințeniei. Să fiți pentru ei exemple de fidelitate generoasă față de Cristos. Să-i încurajați să nu ezite „să înainteze în larg”, răspunzând numaidecât la invitația Domnului. El cheamă pe unii la viața de familie, pe alții la viața consacrată sau la slujirea sacerdotală. Ajutați-i să-și dea seama care este drumul lor și să devină prieteni adevărați ai lui Cristos și ucenicii săi autentici. Când adulții credincioși știu să facă vizibil chipul lui Cristos prin cuvintele și exemplul lor, atunci și tinerii sunt mai ușor gata să primească mesajul său exigent, marcat de misterul crucii.

Să nu uitați apoi că și astăzi este nevoie de preoți sfinți, de suflete în totalitate consacrate slujirii lui Dumnezeu! De aceea aș vrea încă o dată să repet: „Este necesar și urgent să se înceapă o vastă și capilară pastorație a vocațiilor, care să ajungă în parohii, în centrele educative, în familii, suscitând o reflecție mai atentă asupra valorilor esențiale ale vieții, care își au sinteza decisivă în răspunsul pe care fiecare este invitat să-l dea la chemarea lui Dumnezeu, în special când această chemare solicită dăruirea totală de sine și a propriilor energii pentru cauza împărăției” (Novo millennio ineunte, 46).

Vouă, tinerilor, vă repet cuvântul lui Isus: „Duc in altum!” Propunând din nou acest îndemn al său, mă gândesc în același timp la cuvintele adresate de Maria, mama sa, servitorilor din Cana Galileii: „Faceți ce vă va spune” (In 2,5). Cristos, dragi tineri, vă cere „să înaintați în larg” și Fecioara vă încurajează să nu ezitați în a-l urma.

6. Să se înalțe din fiecare capăt al pământului, sprijinită de mijlocirea maternă a Fecioarei, rugăciunea arzătoare către Tatăl ceresc pentru a obține „lucrători în secerișul său” (Mt 9,38). Fie ca el să dea preoți entuziasmați și sfinți pentru fiecare porțiune din turma sa. Susținuți de această înțelegere, să ne adresăm lui Cristos, marele preot, și să-i spunem cu încredere reînnoită:

Isuse, Fiul lui Dumnezeu,
în care sălășluiește plinătatea divinității,
tu chemi pe toți cei botezați „să înainteze în larg”,
străbătând calea sfințeniei.
Trezește în inimile tinerilor
dorința de a fi în lumea de azi
mărturisitori ai puterii iubirii tale.
Umple-i cu Duhul tău de tărie și prudență,
ca să fie capabili să descopere adevărul deplin
despre sine și despre vocația proprie.
Mântuitorul nostru,
trimis de Tatăl pentru a ne arăta iubirea milostivă,
fă Bisericii tale darul
unor tineri pregătiți să înainteze în larg,
pentru a fi printre frați manifestare
a prezenței tale care reînnoiește și mântuiește.
Fecioară Marie, maica Mântuitorului,
călăuză sigură pe drumul către Dumnezeu și aproapele,
tu care ai păstrat cuvintele sale în intimitatea inimii,
sprijină cu mijlocirea ta maternă
familiile și comunitățile ecleziale,
ca să-i ajute pe adolescenți și pe tineri
să răspundă cu generozitate la chemarea Domnului.
Amin.

Castel Gandolfo, 11 august 2004
Ioan Paul al II-lea

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Ovidiu Bișog
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Editura Presa Bună
Publicarea în original: 11.08.2004
Publicarea pe acest sit: 13.12.2007
Etichete: , ,

Lasă un răspuns