Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului

A XXV-a Zi Mondială a Tineretului
„Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Mc 10,17)

Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
pentru Ziua Mondială a Tineretului
28 martie 2010

Dragi prieteni,

Anul acesta se împlinesc douăzeci și cinci de ani de la instituirea Zilei Mondiale a Tineretului, voită de venerabilul Ioan Paul al II-lea ca întâlnire anuală a tinerilor credincioși din lumea întreagă. A fost o inițiativă profetică ce a adus roade îmbelșugate, permițând noilor generații creștine să se întâlnească, să asculte cuvântul lui Dumnezeu, să descopere frumusețea Bisericii și să trăiască experiențe puternice de credință care au dus pe mulți la hotărârea de a se dărui total lui Cristos.

Această a XXV-a zi reprezintă o etapă către următoarea Întâlnire Mondială a Tinerilor, care va avea loc în luna august 2011, la Madrid, unde sper că veți fi numeroși ca să trăiți acest eveniment de har.

Ca să ne pregătim pentru această celebrare, aș vrea să vă propun câteva reflecții despre tema din acest an: „Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Mc 10,17), luată din episodul evanghelic al întâlnirii lui Isus cu tânărul bogat; o temă tratată deja, în anul 1985, de papa Ioan Paul al II-lea într-o scrisoare foarte frumoasă, adresată pentru prima dată tinerilor.

1. Isus întâlnește un tânăr

„Când [Isus] pleca la drum, – relatează Evanghelia după sfântul Marcu – un om a venit în fugă și, îngenunchind, l-a întrebat: «Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?». Isus i-a zis: «De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. Cunoști poruncile: Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înșeli! Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!» Atunci el i-a zis: «Învățătorule, toate acestea le-am păzit din tinerețea mea». Isus, privindu-l, l-a îndrăgit și i-a spus: «Un lucru îți lipsește: mergi, vinde ceea ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer, apoi vino și urmează-mă!» Întristat de acest cuvânt, el a plecat mâhnit pentru că avea multe bogății” (Mc 10,17-22).

Această relatare exprimă în manieră eficace marea atenție a lui Isus față de tineri, față de voi, față de așteptările voastre, speranțele voastre, și arată cât de mare este dorința lui de a vă întâlni personal și de a deschide un dialog cu fiecare dintre voi. De fapt, Cristos își întrerupe drumul ca să răspundă la întrebarea interlocutorului său, manifestând disponibilitate deplină față de acel tânăr, care este mișcat de o dorință arzătoare de a vorbi cu „Învățătorul bun”, pentru a învăța de la el cum să parcurgă drumul vieții. Cu acest text evanghelic, predecesorul meu voia să vă îndemne pe fiecare dintre voi „să dezvoltați propriul colocviu cu Cristos – un colocviu care este de o importanță fundamentală și esențială pentru un tânăr” (Scrisoare către tineri, nr. 2).

2. Isus l-a privit și l-a îndrăgit

În relatarea evanghelică, sfântul Marcu subliniază că „Isus, privindu-l, l-a îndrăgit” (cf. Mc 10,21). În privirea Domnului este inima acestei întâlniri foarte speciale și a întregii experiențe creștine. De fapt, creștinismul nu este în primul rând o morală, ci experiența lui Isus Cristos, care ne iubește personal, tineri sau bătrâni, săraci sau bogați; ne iubește și atunci când îi întoarcem spatele.

Comentând scena, papa Ioan Paul al II-lea adăuga, îndreptat spre voi, tinerii: „Vă doresc să experimentați o astfel de privire! Vă doresc să experimentați adevărul că el, Cristos, vă privește cu iubire!” (Scrisoare către tineri, nr. 7). O iubire, manifestată pe cruce într-o manieră așa de deplină și totală, care-l face pe sfântul Paul să scrie, cu stupoare: „M-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine” (Gal 2,20). „Conștiința că Tatăl ne-a iubit dintotdeauna în Fiul său, că Cristos îl iubește pe fiecare și mereu – scrie tot papa Ioan Paul al II-lea – devine un punct sigur de sprijin pentru toată existența noastră umană” (Scrisoare către tineri, nr. 7), și ne permite să depășim toate încercările: descoperirea păcatelor noastre, suferința, descurajarea.

În această iubire se află izvorul întregii vieți creștine și motivația fundamentală a evanghelizării: dacă l-am întâlnit cu adevărat pe Isus, nu putem să nu-l mărturisim celor care încă nu i-au întâlnit privirea!

3. Descoperirea proiectului de viață

În tânărul din evanghelie, putem vedea o condiție foarte asemănătoare cu aceea a fiecăruia dintre voi. Și voi sunteți bogați în calități, în energii, în vise, în speranțe: resurse pe care le posedați din belșug! Însăși vârsta voastră constituie o mare bogăție nu numai pentru voi, ci și pentru ceilalți, pentru Biserică și pentru lume.

Tânărul bogat îl întreabă pe Isus: „Ce trebuie să fac?” Perioada vieții în care sunteți cufundați este timp de descoperire: a darurilor pe care Dumnezeu vi le-a dăruit și a responsabilităților voastre. Este, de asemenea, timp de alegeri fundamentale pentru a vă construi proiectul vostru de viață. Deci este momentul să vă interogați cu privire la sensul autentic al existenței și să vă întrebați: „Sunt eu satisfăcut de viața mea? Există ceva ce-mi lipsește?”

Asemenea tânărului din evanghelie, probabil și voi trăiți situații de instabilitate, de tulburare sau de suferință, care vă fac să aspirați la o viață care să nu fie mediocră și să vă întrebați: în ce constă o viață reușită? Ce trebuie să fac? Care ar putea să fie proiectul meu de viață? „Ce trebuie să fac pentru ca viața mea să aibă valoare deplină și sens deplin?” (Ibid., nr. 3).

Nu vă fie frică să înfruntați aceste întrebări! Departe de a vă copleși, ele exprimă marile aspirații, care sunt prezente în inima voastră. De aceea, trebuie ascultate. Ele așteaptă răspunsuri care să nu fie superficiale, ci capabile să satisfacă autenticele voastre așteptări de viață și de fericire.

Pentru a descoperi proiectul de viață care poate să vă facă pe deplin fericiți, ascultați-l pe Dumnezeu, care are un plan al său de iubire cu privire la fiecare dintre voi. Cu încredere întrebați-l: „Doamne, care este planul tău de Creator și Tată în privința vieții mele? Care este voința ta? Eu doresc s-o împlinesc”. Fiți siguri că vă va răspunde. Nu vă fie frică de răspunsul lui! „Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și cunoaște toate” (1In 3,20)!

4. Vino și urmează-mă!

Isus îl invită pe tânărul bogat să meargă mult dincolo de satisfacerea aspirațiilor sale și a proiectelor sale personale, îi spune: „Vino și urmează-mă!” Vocația creștină provine dintr-o propunere de iubire a Domnului și se poate realiza numai grație unui răspuns de iubire: „Isus îi invită pe discipolii săi la dăruirea totală a vieții lor, fără calcul și avantaj uman, cu o încredere fără rezerve în Dumnezeu. Sfinții primesc această invitație exigentă și pornesc cu docilitate umilă în urmarea lui Cristos răstignit și înviat. Perfecțiunea lor, în logica credinței uneori incomprehensibilă din punct de vedere uman, constă în a nu se mai pune în centru pe ei înșiși, ci în a alege să meargă împotriva curentului trăind conform evangheliei” (Benedict al XVI-lea, Omilie cu ocazia canonizărilor, în: L’Osservatore romano, 12-13 octombrie 2009, pag. 6).

După exemplul atâtor discipoli ai lui Cristos, și voi, dragi prieteni, primiți cu bucurie invitația la urmare, ca să trăiți intens și cu rod în această lume. De fapt, prin Botez el cheamă pe fiecare să-l urmeze cu acțiuni concrete, să-l iubească mai presus de orice lucru și să-l slujească în frați. Tânărul bogat, din păcate, nu a primit invitația lui Isus și a plecat mâhnit. Nu găsise curajul de a se dezlipi de bunurile materiale pentru a găsi binele cel mai mare propus de Isus.

Tristețea tânărului bogat din evanghelie este aceea care se naște în inima fiecăruia atunci când nu există curajul de a-l urma pe Cristos, de a face alegerea corectă. Dar niciodată nu e prea târziu pentru a-i răspunde!

Isus nu încetează niciodată să-și îndrepte privirea sa de iubire și să cheme să fim discipolii săi, dar el propune unora o alegere mai radicală. În acest An al Sfintei Preoții, aș vrea să-i îndemn pe tineri și pe băieți să fie atenți dacă Domnul îi invită la o dăruire mai mare, pe calea Preoției ministeriale, și să fie disponibili să primească cu generozitate și entuziasm acest semn de predilecție specială, făcând împreună cu un preot, cu directorul spiritual necesarul drum de discernământ. Apoi, nu vă fie frică, dragi tineri și dragi tinere, dacă Domnul vă cheamă la viața călugărească, monastică, misionară sau de consacrare specială: el știe să dăruiască bucurie profundă celui care răspunde cu curaj!

În afară de asta, îi invit pe cei care simt vocația la căsătorie s-o primească cu credință, angajându-se să pună baze solide pentru a trăi o iubire mare, fidelă și deschisă la darul vieții, care este bogăție și har pentru societate și pentru Biserică.

5. Orientați spre viața veșnică

„Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Această întrebare a tânărului din evanghelie apare îndepărtată de preocupărilor multor tineri contemporani, deoarece, așa cum nota Predecesorul meu, „nu suntem noi generația căreia lumea și progresul temporal îi umplu complet orizontul existenței?” (Scrisoare către tineri, nr. 5). Însă întrebarea cu privire la „viața veșnică” apare în deosebite momente dureroase ale existenței, când suferim pierderea unei persoane apropiate sau când trăim experiența insuccesului.

Dar ce este „viața veșnică” la care se referă tânărul bogat? Ne-o ilustrează Isus, când, îndreptat spre discipolii săi, afirmă: „Vă voi vedea din nou și inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (In 16,22). Sunt cuvinte care indică o propunere exaltantă de fericire fără sfârșit, bucuria de a fi umpluți de iubirea divină pentru totdeauna.

A ne întreba cu privire la viitorul definitiv care-l așteaptă pe fiecare dintre noi dă sens deplin existenței, deoarece orientează proiectul de viață spre orizonturi nu limitate și trecătoare, ci largi și profunde, care ne fac să iubim lumea, de Dumnezeu însuși așa de mult iubită, să ne dedicăm dezvoltării ei, dar întotdeauna cu libertatea și bucuria care se nasc din credință și din speranță. Sunt orizonturi care ne ajută să nu absolutizăm realitățile pământești, simțind că Dumnezeu ne pregătește o perspectivă mai mare, și să repetăm cu sfântul Augustin: „Să dorim împreună patria cerească, să suspinăm după patria cerească, să ne simțim pelerini aici pe pământ” (Comentariu la Evanghelia după sfântul Ioan, Omilia 35, 9). Ținând privirea îndreptată spre viața veșnică, fericitul Pier Giorgio Frassati, mort în anul 1925 la vârsta de 24 de ani, spunea: „Vreau să trăiesc și nu să subzist!” și pe fotografia unei scări, trimisă unui prieten, scria: „Spre înălțime”, făcând aluzie la perfecțiunea creștină, dar și la viața veșnică.

Dragi tineri, vă îndemn să nu uitați această perspectivă în proiectul vostru de viață: suntem chemați la veșnicie. Dumnezeu ne-a creat pentru a fi cu el, pentru totdeauna. Ea vă va ajuta să dați un sens deplin alegerilor voastre și să dați calitate existenței voastre.

6. Poruncile, cale a iubirii autentice

Isus îi amintește tânărului bogat cele zece porunci, ca și condiții necesare pentru „a moșteni viața veșnică”. Ele sunt puncte de referință esențiale pentru a trăi în iubire, pentru a deosebi în mod clar binele de rău și a construi un proiect de viață solid și durabil. Și pe voi Isus vă întreabă dacă știți poruncile, dacă vă preocupați să formați conștiința voastră după legea divină și dacă le puneți în practică.

Desigur, e vorba de întrebări împotriva curentului față de mentalitatea actuală, care propune o libertate care să nu fie obligată de valori, de reguli, de norme obiective și invită să se refuze orice limită pusă dorințelor de moment. Însă acest tip de propunere în loc să conducă la adevărata libertate, îl face pe om să devină sclav al lui însuși, al dorințelor sale imediate, al idolilor cum ar fi puterea, banul, plăcerea desfrânată și seducțiile lumii, făcându-l incapabil să urmeze vocația sa nativă la iubire.

Dumnezeu ne dă poruncile pentru că vrea să ne educe la adevărata libertate, pentru că vrea să construiască împreună cu noi o împărăție a iubirii, a dreptății și a păcii. A le asculta și a le pune în practică nu înseamnă a ne aliena, ci a găsi drumul libertății și al iubirii autentice, deoarece poruncile nu limitează fericirea, ci arată cum s-o găsim. Isus, la începutul dialogului cu tânărul bogat, amintește că legea dată de Dumnezeu este bună, pentru că „Dumnezeu este bun”.

7. Avem nevoie de voi

Cel care trăiește astăzi condiția de tânăr trebuie să înfrunte multe probleme care provin din șomaj, din lipsa de referințe ideale sigure și de perspective concrete pentru viitor. Uneori se poate avea impresia că suntem neputincioși în fața crizelor și derivelor actuale. În pofida dificultăților, nu vă lăsați descurajați și nu renunțați la visele voastre! Cultivați în schimb în inimă dorințe mari de fraternitate, de dreptate și de pace. Viitorul este în mâinile celui care știe să caute și să găsească motivații puternice de viață și de speranță. Dacă veți vrea, viitorul este în mâinile voastre, pentru că darurile și bogățiile pe care Domnul le-a închis în inima fiecăruia dintre voi, plăsmuite de întâlnirea cu Cristos, pot să aducă lumii speranță autentică! Credința în iubirea lui, făcându-vă puternici și generoși, vă va da curajul de a înfrunta cu seninătate drumul vieții și de a vă asuma responsabilități familiare și profesionale. Angajați-vă să construiți viitorul vostru pe parcursuri serioase de formare personală și de studiu, pentru a sluji în manieră competentă și generoasă binele comun.

În recenta mea scrisoare enciclică despre dezvoltarea umană integrală, Caritas in veritate, am prezentat câteva mari provocări actuale, care sunt urgente și esențiale pentru viața din lumea aceasta: folosirea resurselor pământului și respectarea ecologiei, împărțirea justă a bunurilor și controlul mecanismelor financiare, solidaritatea cu țările sărace în cadrul familiei umane, lupta împotriva foametei în lume, promovarea demnității muncii umane, slujirea adusă culturii vieții, construirea păcii între popoare, dialogul interreligios, buna folosire a mijloacelor de comunicare socială.

Sunt provocări la care sunteți chemați să răspundeți pentru a construi o lume mai dreaptă și fraternă. Sunt provocări care cer un proiect de viață exigent și pasionant, în care să puneți toată bogăția voastră conform planului pe care Dumnezeu îl are cu privire la fiecare dintre voi. Nu e vorba de a face gesturi eroice nici extraordinare, ci de a acționa folosind propriile talente și propriile posibilități, angajându-vă să înaintați în mod constant în credință și în iubire.

În acest An al Sfintei Preoții, vă invit să cunoașteți viața sfinților, îndeosebi pe cea a preoților sfinți. Veți vedea că Dumnezeu i-a condus și că ei și-au găsit drumul zi după zi, tocmai în credință, în speranță și în iubire. Cristos vă cheamă pe fiecare dintre voi să vă angajați alături de el și să vă asumați propriile responsabilități pentru a construi civilizația iubirii. Dacă veți urma cuvântul lui, drumul vostru se va lumina și vă va conduce la ținte înalte, care dau bucurie și sens deplin vieții.

Fie ca Fecioara Maria, Maica Bisericii, să vă însoțească cu ocrotirea ei. Vă asigur de rugăciunea mea și cu mare iubire vă binecuvântez.

Din Vatican, 22 februarie 2010

Benedict al XVI-lea

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.02.2010
Publicarea pe acest sit: 16.03.2010
Etichete: , ,

Lasă un răspuns