Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
pentru a XX-a Zi Mondială a Tineretului
16-21 august 2005

Iubiți tineri!

1. În acest an am celebrat Cea de a XIX-a Zi Mondială a Tineretului meditând asupra dorinței exprimate de unii greci ajunși la Ierusalim cu ocazia Paștelui: „Vrem să-l vedem pe Isus” (In 12,21). Iată-ne acum în drum spre Köln, unde în august 2005 va avea loc Cea de-a XX-a Zi Mondială a Tineretului.

„Am venit să ne închinăm lui” (Mt 2,2): aceasta este tema următoarei întâlniri mondiale a tineretului. Este o temă care le permite tinerilor de pe fiecare continent să parcurgă din nou imaginar itinerarul magilor – ale căror relicve sunt cinstite, conform unei pioase tradiții, chiar în acel oraș – și să-l întâlnească, precum magii, pe Mesia tuturor națiunilor.

Într-adevăr, lumina lui Cristos ilumina deja mintea și inima magilor. „Au plecat” (Mt 2,9), relatează evanghelistul, pornind cu curaj pe drumuri necunoscute și întreprinzând o călătorie lungă și deloc ușoară. Nu au ezitat să lase toate pentru a urmări steaua pe care o văzuseră apărând la Răsărit (cf. Mt 2,1). Imitându-i pe magi, și voi, iubiți tineri, vă pregătiți să realizați o „călătorie” din fiecare parte a globului spre Köln. Este important nu doar să vă îngrijiți de organizarea practică a Zilei Mondiale a Tineretului, ci este necesar să vă îngrijiți în primul rând de pregătirea spirituală, într-o atmosferă de credință și de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu.

2. „Iată că steaua… mergea înaintea lor, până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul” (Mt 2,9). Magii au sosit la Betleem pentru că s-au lăsat călăuziți cu docilitate de către stea. Ba mai mult, „când au văzut steaua, au fost cuprinși de o bucurie foarte mare” (Mt 2,10). Este important, preaiubiților, să învățăm să scrutăm semnele prin care Dumnezeu ne cheamă și ne călăuzește. Atunci când suntem conștienți că suntem călăuziți de el, inima experimentează o bucurie adevărată și profundă, care este însoțită de o vie dorință de a-l întâlni și de un efort perseverent în a-l urma cu docilitate.

„Intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui” (Mt 2,11). Nimic extraordinar la prima vedere. Și totuși, acel prunc este diferit de ceilalți: este Fiul unicul născut al lui Dumnezeu care s-a despuiat de gloria sa (cf. Fil 2,7) și a venit pe pământ pentru a muri pe cruce. A coborât printre noi și s-a făcut sărac pentru a ne face cunoscută gloria divină, pe care o vom contempla pe deplin în cer, patria noastră fericită.

Cine ar fi putut inventa un semn de iubire mai mare? Rămânem extaziați în fața misterului unui Dumnezeu care se umilește pentru a lua firea noastră omenească până la a se jertfi pentru noi pe cruce (cf. Fil 2,6-8). În sărăcia sa, a venit să ofere mântuire păcătoșilor acela care – așa cum amintește sfântul Paul – „deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți” (2Cor 8,9). Cum să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru atâta bunătate îngăduitoare?

3. Magii îl întâlnesc pe Isus la „BLt-lehem”, care înseamnă „casa pâinii”. În grota umilă de la Betleem este culcat pe câteva paie „bobul de grâu” care, murind, va aduce „mult rod” (cf. In 12,24). Pentru a vorbi despre sine și despre misiunea sa salvifică, Isus, în timpul vieții sale publice, va recurge la imaginea pâinii. Va spune: „Eu sunt pâinea vieții”, „Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer”, „Pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii” (In 6,35.41.51).

Parcurgând din nou cu credință itinerarul Răscumpărătorului de la sărăcia ieslei la părăsirea pe cruce, înțelegem mai bine misterul iubirii sale care mântuiește omenirea. Pruncul, așezat de Maria în iesle, este omul-Dumnezeu pe care îl vom vedea țintuit pe cruce. Același Răscumpărător este prezent în sacramentul Euharistiei. În grajdul din Betleem s-a lăsat adorat, sub umilele aparențe ale unui nou-născut, de către Maria, Iosif și păstori; în ostia consacrată îl adorăm prezent în mod sacramental în trup, sânge, suflet și dumnezeire și ni se dă nouă ca hrană pentru viața veșnică. Sfânta Liturghie devine, așadar, adevărata întâlnire de iubire cu acela care s-a dat cu totul pentru noi. Nu ezitați, iubiți tineri, să-i răspundeți atunci când vă invită „la ospățul de nuntă al Mielului” (cf. Ap 19,9). Ascultați-l, pregătiți-vă cum se cuvine și apropiați-vă de sacramentul altarului, mai ales în acest An al Euharistiei (octombrie 2004-2005) pe care am dorit să-l convoc pentru întreaga Biserică.

4. „Căzând la pământ, l-au adorat” (Mt 2,11). Dacă în pruncul pe care Maria îl strânge în brațe magii îl recunosc și-l adoră pe cel așteptat de neamuri pe care l-au vestit profeții, noi astăzi îl putem adora în Euharistie și-l putem recunoaște drept Creator al nostru, unic Domn și Mântuitor.

„Deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie și smirnă” (Mt 2,11). Darurile pe care magii i le-au oferit lui Mesia simbolizează adevărata adorație. Prin aur ei subliniază dumnezeirea regească; prin tămâie mărturisesc că este preot al noii alianțe; oferindu-i smirnă îl celebrează pe profetul care-și va vărsa sângele pentru reconcilierea omenirii cu Tatăl.

Iubiți tineri, oferiți-i și voi Domnului aurul existenței voastre, sau mai bine libertatea de a-l urma din iubire răspunzând cu fidelitate la chemarea sa; înălțați spre el tămâia rugăciunii voastre arzătoare, spre lauda slavei sale; oferiți-i smirna, adică afecțiunea plină de recunoștință față de el, adevăratul om, care ne-a iubit până la a muri asemenea unui răufăcător pe Golgota.

5. Fiți adoratori ai unicului Dumnezeu adevărat, recunoscând primatul lui în viața voastră! Idolatria este tentația constantă a omului. Din păcate sunt oameni care caută soluția la probleme în practicile religioase incompatibile cu credința creștină. Este puternic imboldul de a crede în miturile facile ale succesului și puterii; este periculos să se adere la concepțiile evanescente ale sacrului care-l prezintă pe Dumnezeu sub formă de energie cosmică sau în alte moduri care nu sunt conforme cu învățătura catolică.

Tineri, nu cedați iluziilor false și modelor efemere care nu rareori lasă un tragic gol spiritual! Refuzați seducțiile banului, ale consumismului și ale violenței ascunse pe care o exercită uneori mass-media.

Adorarea adevăratului Dumnezeu constituie un adevărat act de rezistență împotriva oricărei forme de idolatrie. Adorați-l pe Cristos: el este stânca pe care să vă construiți viitorul și o lume mai dreaptă și mai solidară. Isus este principele păcii, izvorul iertării și al reconcilierii, care îi poate face frați pe toți membrii familiei umane.

6. „S-au întors pe alt drum în țara lor” (Mt 2,12). Evanghelia precizează că, după ce l-au întâlnit pe Cristos, magii s-au întors în țara lor „pe alt drum”. Această schimbare de rută poate simboliza convertirea prin care aceia care-l întâlnesc pe Isus sunt chemați să devină adevărații adoratori pe care el îi dorește (cf. In 4,23-24). Acest lucru comportă imitarea modului său de a acționa făcând din noi înșine, așa cum scrie apostolul Paul, o „jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu”. Apostolul adaugă apoi să nu ne conformăm mentalității acestui veac, ci să ne transformăm reînnoind mintea, „ca să înțelegeți care este voința lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârșit” (cf. Rom 12,1-2).

A-l asculta pe Cristos și a-l adora duce la a face alegeri curajoase, la a lua decizii uneori eroice. Isus este exigent pentru că vrea adevărata noastră fericire. Îi cheamă pe unii să lase totul pentru a-l urma în viața de preoție sau în viața consacrată. Cine simte această invitație să nu se teamă să-i răspundă „da” și să-l urmeze cu generozitate. Însă, dincolo de vocațiile la o consacrare specială, există și propria vocație a fiecărui botezat: și aceasta este o vocație conform acelei „dimensiuni înalte” a vieții creștine obișnuite care se exprimă în sfințenie (cf. Novo millennio ineunte, 31). Atunci când îl întâlnim pe Cristos și primim evanghelia lui, viața se schimbă și suntem îndemnați să le transmitem celorlalți propria experiență.

Sunt mulți contemporanii noștri care încă nu cunosc iubirea lui Dumnezeu, sau care caută să-și umple inima cu surogate nesemnificative. De aceea, este urgent să fim mărturisitori ai iubirii contemplate în Cristos. Invitația de a participa la Ziua Mondială a Tineretului este și pentru voi, iubiți prieteni care nu sunteți botezați sau care nu vă recunoașteți în Biserică. Oare nu este adevărat că și vouă vă este sete după absolut și căutați „ceva” care să dea semnificație vieții voastre? Adresați-vă lui Cristos și nu veți fi dezamăgiți.

7. Iubiți tineri, Biserica are nevoie de mărturisitori autentici pentru noua evanghelizare: bărbați și femei a căror viață a fost transformată de întâlnirea cu Isus; bărbați și femei capabili să le transmită și altora această experiență. Biserica are nevoie de sfinți. Toți suntem chemați la sfințenie și numai sfinții pot reînnoi omenirea. Pe acest drum de eroism evanghelic mulți ne-au precedat și vă îndemn să recurgeți adesea la mijlocirea lor. Întâlnindu-vă la Köln, veți învăța să-i cunoașteți mai bine pe unii dintre ei, precum sfântul Bonifaciu, apostolul Germaniei, și sfinții din Köln, îndeosebi Ursula, Albert cel Mare, Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein) și fericitul Adolph Kölping. Printre aceștia, aș vrea să citez în mod deosebit pe sfântul Albert și pe sfânta Tereza Benedicta a Crucii care, cu aceeași atitudine interioară ca a magilor, au căutat adevărul cu pasiune. Ei nu au ezitat să-și pună capacitățile intelectuale în slujba credinței, mărturisind astfel că credința și rațiunea sunt legate între ele și fac referință una la cealaltă.

Iubiți tineri care ați pornit la drum în mod imaginar spre Köln, papa vă însoțește cu rugăciunea sa. Maria, „femeia euharistică” și Maica speranței, să susțină pașii voștri, să lumineze alegerile voastre, să vă învețe să iubiți ceea ce este adevărat, bun și frumos. Să vă călăuzească pe toți la Fiul său, singurul care poate satisface așteptările cele mai lăuntrice ale minții și inimii omului.

Cu binecuvântarea mea!

Din Castel Gandolfo, 6 august 2004
Ioan Paul al II-lea

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 06.08.2004
Publicarea pe acest sit: 23.09.2004
Etichete: ,

Lasă un răspuns