Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor

A LXXXIII-a Zi Mondială a Misiunilor

„Națiunile vor umbla în lumina lui” (Ap 21,24)

Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Misiunilor
18 octombrie 2009

În această duminică, dedicată misiunilor, mă adresez înainte de toate vouă, frați în slujirea episcopală și preoțească, și apoi și vouă, frați și surori din întregul popor al lui Dumnezeu, pentru a îndemna pe fiecare să reanimeze în sine conștiința mandatului misionar al lui Cristos de a face „ucenici toate popoarele” (Mt 28,19), pe urmele sfântului Paul, apostolul neamurilor.

„Națiunile vor umbla în lumina lui” (Ap 21,24). De fapt, scopul misiunii Bisericii este de a lumina cu lumina evangheliei toate popoarele în drumul lor istoric spre Dumnezeu, pentru ca în el să aibă realizarea lor deplină și împlinirea lor. Trebuie să simțim grija și pasiunea de a lumina toate popoarele, cu lumina lui Cristos, care strălucește pe chipul Bisericii, pentru ca toți să se adune în unica familie umană, sub paternitatea iubitoare a lui Dumnezeu.

În această perspectivă, discipolii lui Cristos, răspândiți în toată lumea, lucrează, se trudesc, gem sub greutatea suferințelor și-și dăruiesc viața. Reafirm cu tărie ceea ce a fost spus de mai multe ori venerații mei predecesori: Biserica nu acționează pentru a extinde puterea ei sau pentru a afirma stăpânirea sa, ci pentru a-l duce tuturor pe Cristos, mântuirea lumii. Noi nu cerem altceva decât să ne punem în slujba umanității, în special a celei mai suferinde și marginalizate, deoarece credem că „angajarea de a vesti evanghelia oamenilor din timpul nostru… este, fără îndoială, o slujire adusă nu numai comunității creștine, ci și întregii umanități” (Evangelii nuntiandi, 1), care „cunoaște cuceriri minunate, dar se pare că a pierdut simțul realităților din urmă și chiar al existenței” (Redemptoris missio, 2).

1. Toate popoarele chemate la mântuire

Într-adevăr, întreaga omenire are vocația radicală de a se întoarce la izvorul său, care este Dumnezeu, singurul în care va găsi împlinirea sa finală prin restaurarea tuturor lucrurilor în Cristos. Dispersarea, multiplicitatea, conflictul, dușmănia vor fi împăciuite și reconciliate cu învierea și preamărirea lui Cristos, care atrage toate lucrurile la sine, le reînnoiește, le face părtașe de bucuria veșnică a lui Dumnezeu. Viitorul noii creații strălucește deja în lumea noastră și aprinde, chiar dacă printre contradicții și suferințe, speranța de viață nouă. Misiunea Bisericii este aceea de „a contagia” cu speranță toate popoarele. Pentru aceasta Biserica cheamă, îndreptățește, sfințește și trimite discipolii săi să vestească împărăția lui Dumnezeu, pentru ca toate națiunile să devină poporul lui Dumnezeu. Numai în această misiune se înțelege și se autentifică adevăratul drum istoric al umanității. Misiunea universală trebuie să devină o constantă fundamentală a vieții Bisericii. Vestirea evangheliei trebuie să devină pentru noi, așa cum a fost deja pentru apostolul Paul, angajare care nu se poate omite și care este primară.

2. Biserica peregrină

Biserica Universală, fără granițe și fără frontiere, se simte responsabilă de vestirea evangheliei în fața popoarelor întregi (cf. Evangelii nuntiandi, 53). Ea, germen de speranță prin vocație, trebuie să continue slujirea lui Cristos adusă lumii. Misiunea și slujirea ei nu sunt pe măsura necesităților materiale sau chiar spirituale care se epuizează în cadrul existenței temporale, ci a unei mântuiri transcendente, care se realizează în împărăția lui Dumnezeu (cf. Evangelii nuntiandi, 27). Această împărăție, deși este în întregimea sa escatologică și nu este din lumea aceasta (cf. In 18,36), este și în lumea aceasta și în istoria ei forță de dreptate, de pace, de adevărată libertate și de respectare a demnității fiecărui om. Biserica tinde să transforme lumea cu proclamarea evangheliei iubirii, „care luminează mereu din nou o lume aflată în întuneric și care ne dă curajul de a trăi și de a acționa… și în felul acesta să facem să intre lumina lui Dumnezeu în lume” (Deus caritas est, 39). La această misiune și slujire, și cu acest mesaj, îi chem să participe pe toți membrii și instituțiile Bisericii.

3. Missio ad gentes

De aceea, misiunea Bisericii este aceea de a chema toate popoarele la mântuirea realizată de Dumnezeu prin intermediul Fiului său întrupat. Prin urmare, este necesar să reînnoim angajarea de a vesti evanghelia, care este ferment de libertate și de progres, de fraternitate, de unitate și de pace (cf. Ad gentes, 8). Vreau „din nou să confirm că mandatul de a evangheliza toți oamenii constituie misiunea esențială a Bisericii” (Evangelii nuntiandi, 14), datorie și misiune pe care schimbările vaste și profunde ale societății actuale le fac și mai urgente. Este în discuție mântuirea veșnică a persoanelor, scopul și împlinirea însăși a istoriei umane și a universului. Animați și inspirați de apostolul neamurilor, trebuie să fim conștienți că Dumnezeu are un popor numeros în toate cetățile străbătute și de apostolii de astăzi (cf. Fap 18,10). De fapt, „promisiunea este pentru voi, pentru copii voștri și pentru toți cei care sunt departe, pe oricâți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru” (Fap 2,39).

Biserica întreagă trebuie să se angajeze în missio ad gentes, până când suveranitatea mântuitoare a lui Cristos se va realiza pe deplin: „Acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse” (Ev 2,8).

4. Chemați să evanghelizăm și prin martiriu

În această Zi dedicată misiunilor, amintesc în rugăciune pe cei care au făcut din viața lor o consacrare exclusivă muncii de evanghelizare. O mențiune deosebită este pentru acele Biserici locale, și pentru acei misionari și misionare care trebuie să mărturisească și să răspândească împărăția lui Dumnezeu în situații de persecuție, cu forme de asuprire care merg de la discriminarea socială până la închisoare, la tortură și la moarte. Nu sunt puțini aceia care actualmente sunt uciși din cauza „numelui” său. Este încă de actualitate teribilă ceea ce scria veneratul meu predecesor, papa Ioan Paul al II-lea: „Memoria jubiliară ne-a deschis un scenariu surprinzător, arătându-ne timpul nostru în mod special bogat în mărturisitori, care, într-un mod sau altul, au știut să trăiască evanghelia în situații de ostilitate și de persecuție, deseori până la jertfa supremă a sângelui” (Novo millennio ineunte, 41).

De fapt, participarea la misiunea lui Cristos marchează și viața vestitorilor evangheliei, căreia îi este rezervat același destin al Învățătorului lor. „Amintiți-vă cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este servitorul mai mare decât stăpânul său. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi” (In 15,20). Biserica este pe aceeași cale și îndură aceeași soartă a lui Cristos, pentru că nu acționează pe baza unei logici umane sau bazându-se pe motivele forței, ci urmând calea crucii și făcându-se, prin ascultare filială față de Tatăl, martoră și însoțitoare de călătorie a acestei umanități.

Bisericilor vechi precum și celor întemeiate mai recent le amintesc faptul că sunt puse de Domnul ca sare a pământului și lumină a lumii, chemate să-l răspândească pe Cristos, lumina neamurilor, până la marginile pământului. Missio ad gentes trebuie să constituie prioritatea din planurile lor pastorale.

Către Operele Misionare Pontificale se îndreaptă mulțumirea și încurajarea mea pentru munca indispensabilă, pe care o asigură tinerelor Biserici: de animare, de formare misionară și de ajutor economic. Prin aceste instituții pontificale se realizează în manieră minunată comuniunea dintre Biserici, cu schimbul de daruri, în grija reciprocă și în proiectele misionare comune.

5. Concluzie

Impulsul misionar a fost mereu semn de vitalitate a Bisericilor noastre (cf. Redemptoris missio, 2). Totuși este necesar să se reafirme că evanghelizarea este lucrare a Duhului și că înainte de a fi acțiune este mărturie și iradiere a luminii lui Cristos (cf. Redemptoris missio, 26) din partea Bisericii locale, care îi trimite pe misionarii și misionarele sale pentru a merge dincolo de granițele sale. De aceea, cer tuturor catolicilor să-l roage pe Duhul Sfânt ca să crească în Biserică pasiunea pentru misiunea de a răspândi împărăția lui Dumnezeu și de a-i susține pe misionari, pe misionare și comunitățile creștine angajate în prima linie în această misiune, uneori în ambiente ostile de persecuție.

În același timp, îi invit pe toți să dea un semn credibil de comuniune între Biserici, cu un ajutor economic, în special în faza de criză pe care o străbate omenirea, pentru a pune tinerele Biserici locale în starea de a lumina neamurile cu evanghelia carității.

Să ne conducă în acțiunea noastră misionară Fecioara Maria, steaua noii evanghelizări, care l-a dăruit lumii pe Cristos, pus ca lumină a neamurilor, pentru ca să ducă mântuirea „până la marginile pământului” (Fap 13,47).

Tuturor le trimit binecuvântarea mea.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.06.2009
Publicarea pe acest sit: 02.10.2009
Etichete: , ,

Lasă un răspuns