Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Migranţilor

A 96-a Zi Mondială a Migrantului și a Refugiatului

Migranții și refugiații minori

Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului și a Refugiatului
17 ianuarie 2010

Iubiți frați și surori,

Celebrarea Zilei Migranților și a Refugiaților îmi oferă din nou ocazia de a manifesta solicitudinea constantă pe care Biserica o nutrește față de cei care trăiesc, în diferite feluri, experiența emigrării. Este vorba despre un fenomen care, așa cum am scris în Enciclica Caritas in veritate, impresionează prin numărul persoanelor implicate, prin problemele sociale, economice, politice, culturale și religioase pe care le ridică, pentru provocările dramatice pe care le pune în comunitățile naționale și în cea internațională. Migrantul este o persoană umană cu drepturi fundamentale inalienabile care trebuiesc respectate întotdeauna și de către toți (cf. nr. 62). Tema acestui an – „Migranții și refugiații minori” – atinge un aspect pe care creștinii îl evaluează cu mare atenție, amintindu-și de avertismentul lui Hristos, care în judecata finală va considera ca făcând referință la El tot ceea ce a fost făcut sau negat „unuia singur dintre aceștia mai mici” (cf. Matei 25,40.45). Și cum să nu îi considerăm printre „cei mai mici” și pe minorii migranți și refugiați? Isus însuși ca și copil a trăit experiența migrantului pentru că, așa cum narează Evanghelia, pentru a scăpa de amenințările lui Irod, a trebuit să se refugieze în Egipt împreună cu Iosif și Maria (cf. Matei 2,14).

Dacă Convenția Drepturilor Copilului afirmă cu claritate că trebuie întotdeauna apărat interesul minorului (cf. art. 3), căruia trebuie să îi fie recunoscute drepturile fundamentale ale persoanei în mod egal cu cele ale adultului, din păcate în realitate aceasta nu se întâmplă întotdeauna. Într-adevăr, în timp ce crește în opinia publică conștiința necesității unei acțiuni punctuale și incisive de protecție a minorilor, de fapt atâția sunt abandonați și, în diferite feluri, se regăsesc expuși riscului exploatării. Pemtru condiția dramatică în care ei se găsesc s-a făcut interpret veneratul meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea, în mesajul trimis la 22 septembrie 1990 Secretarului General al Națiunilor Unite, cu ocazia Adunării Mondiale pentru Copii. „Sunt martorul – a scris – condiției dureroase a milioane de copii de pe toate continentele. Ei sunt cei mai vulnerabili pentru că sunt mai puțin capabili să își facă auzită vocea lor” (Învățături XIII, 2, 1990, p. 672). Sper din inimă să se rezerve justa atenție migranților minori, care au nevoie de un ambient social ce să permită și să favorizeze dezvoltarea lor fizică, culturală, spirituală și morală. A trăi într-o țară străină fără puncte de referință efective le creează, în mod special celor lipsiți de sprijinul familiei, nenumărate și câteodată grave tulburări și dificultăți.

Un aspect tipic al migrației minorilor este constituit de situația copiilor născuți în țările care îi găzduiesc sau aceea a fiilor care nu trăiesc cu părinții emigrați după nașterea lor, ci ajung la ei într-un moment succesiv. Acești adolescenți fac parte din două culturi cu avantajele și problemele conexe dublei lor apartenențe, condiție care totuși poate să le ofere oportunitatea de a experimenta bogăția întâlnirii dintre diferitele tradiții culturale. Este important să le fie dată posibilitatea frecvenței școlare și a introducerii succesive în piața muncii, și să fie facilitată integrarea socială prin structurile formative și sociale oportune. Să nu se uite niciodată că adolescența reprezintă o etapă fundamentală pentru formarea ființei omenești.

O categorie particulară de minori este cea a refugiaților care cer azil, fugind din diferite motive din propria țară, unde nu primesc o protecție adecvată. Statisticile relevă că numărul lor este în creștere. Este vorba deci despre un fenomen care trebuie evaluat cu atenție și care trebuie înfruntat cu acțiuni coordonate, cu măsuri de prevenire, de protecție și de primire adecvate, așa cum prevede însăși Convenția Drepturilor Copiilor (cf. art. 22).

Mă adresez acum în mod particular parohiilor și numeroaselor asociații catolice care, însuflețite de spiritul de credință și de caritate, înfăptuiesc mari eforturi pentru a veni în întâmpinarea necesităților acestor frați și surori ai noștri. În timp ce exprim recunoștiința pentru ceea ce se face cu mare generozitate, doresc să îi invit pe toți creștinii să fie conștienți de provocarea socială și pastorală pe care o pune condiția minorilor migranți și refugiați. Răsună în inima noastră cuvintele lui Isus: „Eram străin și m-ați primit” (Matei 25,35), precum și porunca centrală pe care El ne-a lăsat-o: să îl iubim pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea, dar unită de iubirea aproapelui (cf. Matei 22,37-39). Aceasta ne duce la a considera că orice intervenție concretă a noastră trebuie să se hrănească înainte de toate de credința în acțiunea harului și a Providenței dumnezeiești. În acest fel chiar și primirea și solidaritatea către străin, în mod special dacă este vorba despre copii, devine atunci vestire a Evangheliei solidarității. Biserica o proclamă atunci când deschide brațele sale și lucrează pentru ca să fie respectate drepturile migranților și ale refugiaților, stimulând pe responsabilii națiunilor, ai organismelor și ai instituțiilor internaționale, să promoveze inițiative oportune în susținerea lor. Să vegheze asupra tuturor Preasfânta Fecioară Maria și să ne ajute să înțelegem dificultățile celor care sunt departe de propria patrie. Pe cei care sunt implicați în vasta lume a migranților și a refugiaților îi asigur de rugăciunea mea și le dau din inimă Binecuvântarea Apostolică.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Cristian A. Sabău
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 16.10.2009
Publicarea pe acest sit: 29.11.2009
Etichete: , ,

Lasă un răspuns