Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Migranţilor

A XCIII-a Zi Mondială a Migrantului și a Refugiatului

Familia migrantă

Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului și a Refugiatului

14 ianuarie 2007

Dragi frați și surori,

Cu prilejul următoarei Zile Mondiale a Migrantului și a Refugiatului, privind spre sfânta familie din Nazaret, icoană a tuturor familiilor, aș dori să vă invit să reflectăm asupra condiției familiei migrante. Evanghelistul Matei relatează că, la scurt timp după nașterea lui Isus, Iosif a fost constrâns să plece în timpul nopții spre Egipt luând cu sine copilul și pe mama sa, pentru a scăpa astfel de persecuția regelui Irod (cf. Mt 2,13-15).

Comentând această pagină evanghelică, venerabilul meu predecesor, slujitorul lui Dumnezeu papa Pius al XII-lea, a scris în anul 1952: „Familia din Nazaret, aflată în exil, Isus, Maria și Iosif, emigranți în Egipt și refugiați aici pentru a se sustrage mâniei unui rege nemilos, este modelul, exemplul și sprijinul tuturor migranților și pelerinilor de orice vârstă și din orice țară, al tuturor refugiaților de orice condiție care, împinși de persecuție și de necesitate, se văd constrânși să-și abandoneze patria, rudele dragi, vecinii și bunii prieteni, și să se îndrepte spre o țară străină” (Exsul familia, AAS 44, 1952, 649). În drama familiei din Nazaret, obligată să se refugieze în Egipt, întrevedem dureroasa condiție a tuturor migranților, mai ales a refugiaților, a exilaților, a celor evacuați și a celor persecutați. Întrevedem greutățile fiecărei familii migrante, privațiunile, umilirile, strâmtorările și fragilitățile a milioane și milioane de migranți, exilați și refugiați. Familia din Nazaret reflectă imaginea lui Dumnezeu păstrată și apărată în inima fiecărei familii umane, chiar dacă desfigurată și deformată de emigrare.

Tema următoarei Zile Mondiale a Emigrantului și a Refugiatului – Familia migrantă – vine în continuitatea acelora din 1980, 1986 și 1993, și intenționează să evidențieze angajarea Bisericii nu doar în beneficiul individului migrant, ci și al familiei sale, loc și izvor al culturii vieții și factor de integrare a valorilor. Cât de multe sunt dificultățile cu care se confruntă familia migrantului! Îndepărtarea dintre membrii ei și lipsa unității conduc deseori la ruperea legăturilor de origine. Se stabilesc noi relații și iau naștere noi afecțiuni; sunt date uitării trecutul și propriile datorii, sunt puse la greaua probă a îndepărtării și a singurătății. Dacă familiei imigrante nu i se asigură o posibilitate reală de integrare și de participare, este greu de prevăzut dezvoltarea sa armonioasă. Convenția internațională pentru protejarea drepturilor tuturor muncitorilor imigranți și a membrilor familiilor lor, intrată în vigoare la 1 iulie 2003, vrea să-i apere pe muncitorii și muncitoarele emigrante și pe membrii respectivelor familii. Prin aceasta se recunoaște valoarea familiei și în ceea ce privește emigrarea, fenomen care este de acum parte a structurii societăților noastre. Biserica încurajează ratificarea instrumentelor internaționale legale care urmăresc apărarea drepturilor migranților, ale refugiaților și ale familiilor lor, și oferă, în diferitele sale instituții și asociații, acel advocacy care se dovedește a fi mereu tot mai necesar. Au fost deschise, cu un atare scop, centre de ascultare a migranților, case de primire pentru a-i adăposti, oficii pentru a oferi servicii persoanelor și familiilor, și s-a dat suflu altor inițiative pentru a răspunde exigențelor crescânde din acest domeniu.

Deja se lucrează mult pentru integrarea familiilor imigranților, chiar dacă mai rămâne încă mult de făcut. Există dificultăți concrete asociate unor „mecanisme de apărare” ale primei generații care a emigrat, care riscă să constituie o piedică pentru o ulterioară maturizare a tinerilor din cea de-a doua generație. Iată de ce se dovedește necesară adoptarea unor intervenții legislative, juridice și sociale care să faciliteze o atare integrare. În ultimul timp a crescut numărul femeilor care își părăsesc țara de origine în căutarea unor condiții de viață mai bune, cu speranța unor perspective profesionale mai promițătoare. Însă nu puține sunt acele femei care sfârșesc prin a fi victime ale traficului de ființe umane și ale prostituției. În cadrul reunirilor familiale, asistentele sociale, mai ales călugărițele, pot face un serviciu de mediere apreciat și meritoriu care are o valoarea tot mai mare.

În ceea ce privește problema integrării familiilor imigranților, mă consider dator să atrag atenția asupra familiilor refugiaților, ale căror condiții par a fi înrăutățite față de trecut, chiar și în ceea ce privește reunirea căminelor familiale. În locurile destinate lor, dificultăților logistice cât și celor personale, legate de traumele și stresul emoțional datorat tragicelor experiențe trăite, se adaugă câteodată chiar și riscul implicării femeilor și copiilor în exploatarea sexuală, ca și mecanism de supraviețuire. În aceste situații se recere o atentă prezență pastorală care, dincolo de asistența menită să aline rănile inimii, să ofere din partea comunității creștine un sprijin capabil să restaureze cultura respectului și să ducă la redescoperirea adevăratei valori a iubirii. Este necesară încurajarea celui care este distrus interior pentru ca el să recupereze încrederea în sine însuși. Trebuie apoi să existe o angajare care să ducă la garantarea drepturilor și demnității familiilor și să le fie asigurată o locuință adaptată exigențelor lor. Refugiaților trebuie să li se ceară să cultive o atitudine deschisă și pozitivă față de societatea care îi primește, menținând o disponibilitate activă față de propunerile de participare pentru a construi împreună o comunitate integrată, care să fie „casă comună” pentru toți.

Printre migranți există o categorie ce merită atenție în mod cu totul aparte: este aceea a studenților din alte țări, care trăiesc departe de casă, fără o cunoaștere adecvată a limbii, câteodată lipsiți de prieteni și nu rareori având burse de studiu insuficiente. Și mai gravă devine situația lor când este vorba de studenți căsătoriți. Prin instituțiile sale, Biserica se străduiește să facă mai puțin dureroasă lipsa sprijinului familial al acestor tineri studenți și îi ajută să se integreze în orașele care îi primesc, punându-i în contact cu familii dispuse să-i primească și să le favorizeze cunoașterea reciprocă. Așa cum am mai spus și în alte împrejurări, a veni în ajutor studenților străini este „un important câmp al acțiunii pastorale. De fapt, tinerii care își lasă propria țară pentru a studia se confruntă cu multe probleme și mai ales cu riscul unei crize de identitate” (L’Osservatore romano, 15 decembrie 2005).

Dragi frați și surori, Ziua Mondială a Migrantului și a Refugiatului poate să devină un prilej fructuos pentru a sensibiliza comunitățile ecleziale și opinia publică asupra necesităților și problemelor, precum și asupra potențialităților pozitive ale familiilor migrante. Îndrept în mod particular gândul meu către toți cei care sunt în mod direct implicați în vastul fenomen al migrării și către toți aceia care își pun propriile resurse pastorale în slujba mobilității umane. Cuvântul apostolului Paul: „Charitas Christi urget nos” (2Cor 5,14), să-i stimuleze pe toți aceștia să se dăruiască mai ales fraților și surorilor care au mai mare nevoie. Cu aceste sentimente, invoc asupra fiecăruia ajutorul divin și tuturor le împart cu afecțiune o specială binecuvântare apostolică.

Vatican, 18 octombrie 2006.

Benedict al XVI-lea

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Editura Presa Bună
Publicarea în original: 18.10.2006
Publicarea pe acest sit: 18.12.2006
Etichete: , ,

Lasă un răspuns