Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Migranţilor

A 90-a Zi Mondială a Migrantului și a Refugiatului
Migrațiile în perspectiva păcii
Mesajul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea
cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului și a Refugiatului
15 decembrie 2003

1. Ziua Migrantului și Refugiatului, cu tema „Migrațiile în perspectiva păcii„, oferă în acest an oportunitatea de a reflecta asupra unui argument mai important ca oricând. Tema, de fapt, atrage atenția opiniei publice asupra mobilității umane forțate, focalizând câteva aspecte problematice ale acesteia de mare actualitate din cauza războaielor și a violenței, a terorismului și a oprimării, a discriminării și a nedreptății, care din păcate sunt mereu prezente în cronica cotidiană. Mijloacele de comunicare socială aduc în casele oamenilor imagini de suferință, de violență și de conflicte armate. Sunt tragedii care implică țări și continente, și nu rareori zonele pe care le lovesc mai mult sunt și cele mai sărace. Astfel, la o dramă se adaugă altele.

Cu toate acestea, ne-am obișnuit să privim peregrinarea deznădăjduită a celor evacuați, fuga disperată a refugiaților, debarcarea prin orice mijloace a migranților în țările cele mai bogate în căutarea de soluții pentru multele lor nevoi personale și familiare. Iată atunci întrebarea: cum să vorbim de pace, când se înregistrează constant situații de tensiune în destul de multe regiuni de pe pământ? Și cum poate contribui fenomenul migrațiilor la construirea păcii între oameni?

2. Nimeni nu poate nega faptul că aspirația la pace este în inimile multor oameni. Tocmai aceasta este dorința arzătoare care îndeamnă la căutarea unei căi de realizare a unui viitor mai bun pentru toți. Ne convingem tot mai mult că este necesar să combatem răul războiului de la rădăcină, deoarece pacea nu este doar absența conflictelor, ci un proces dinamic și participativ pe termen lung, care implică fiecare categorie a societății, de la familie la școală, la diferite Instituții și Organisme naționale și internaționale. Împreună putem și trebuie să construim o cultură a păcii, capabilă să prevină recurgerea la arme și la orice formă de violență. De aceea trebuie încurajate acele gesturi și eforturi concrete de iertare și de reconciliere; este necesar să se depășească diferențele și diviziunile, care altfel s-ar putea perpetua fără perspectiva soluționării. Apoi, trebuie subliniat cu putere că nu poate exista pace adevărată fără dreptate și fără respectarea drepturilor omului. Există, de fapt, o legătură strânsă între dreptate și pace, așa cum a evidențiat deja profetul în Vechiul Testament: „Opus iustitiae pax” (Is 32,17).

3. A construi condiții concrete de pace, în ce-i privește pe migranți și refugiați, înseamnă a ne angaja cu seriozitate pentru a salvgarda înainte de toate dreptul la a nu emigra, adică de a trăi în pace și demnitate în propria patrie. Printr-o prudentă administrare locală și națională, printr-un comerț echitabil și printr-o colaborare internațională solidară, fiecare țară trebuie să fie în stare să asigure propriilor locuitori, pe lângă libertatea de expresie și de mișcare, posibilitatea de a satisface necesități fundamentale precum hrana, sănătatea, munca, locuința, educația, a căror frustrare pune mulți oameni în situația de a fi nevoiți să emigreze.

Există desigur și dreptul de a emigra. La baza acestui drept, amintește Fericitul Ioan al XXIII-lea în Enciclica Mater et magistra, se află distincția universală a bunurilor acestei lumi (cf. nr. 30 și 33). Este desigur de datoria guvernelor să reglementeze fluxul migrațiilor respectând pe deplin demnitatea persoanelor și nevoile familiilor lor, ținând cont de exigențele societăților care primesc imigranții. În acest sens, există deja acorduri internaționale care îi tutelează pe cei care emigrează, precum și pe cei care caută într-o altă țară refugiu sau azil politic. Sunt acorduri care pot fi mereu perfecționate ulterior.

4. Nimeni să nu rămână insensibil în fața condițiilor în care se află mulțimi de migranți! Este vorba de oameni aflați în voia evenimentelor, care au în spatele lor situații adesea dramatice. Mass-media transmit despre astfel de persoane imagini impresionante și uneori înspăimântătoare. Sunt copii, tineri, adulți și bătrâni cu chipul istovit și cu ochii plini de tristețe și de singurătate. În lagărele unde sunt primiți trăiesc uneori grave restricții. Însă, în acest sens, este obligatoriu să se recunoască efortul lăudabil făcut de destul de multe organizații publice și private pentru a ușura situațiile îngrijorătoare create în multe regiuni de pe glob.

Nici nu se poate trece cu vederea denunțarea traficului practicat de exploatatori lipsiți de scrupule care abandonează în mare, pe ambarcațiuni precare, persoane aflate în căutarea disperată a unui viitor mai puțin nesigur. Cine se află în condiții critice are nevoie de ajutoare imediate și concrete.

5. În ciuda problemelor pe care le-am amintit, lumea migranților este în măsură să ofere o contribuție importantă la consolidarea păcii. Migrațiile pot ușura, într-adevăr, întâlnirea și înțelegerea dintre civilizații, pe lângă întâlnirea și înțelegerea dintre persoane și comunități. Acest dialog intercultural care îmbogățește constituie, așa cum am scris în Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii din 2001, un „drum necesar pentru construirea unei lumi reconciliate”. Acest lucru are loc atunci când imigranții sunt tratați cu respectul cuvenit demnității fiecărei persoane; când este favorizată prin orice mijloc cultura primirii și a păcii, care armonizează diferențele și caută dialogul, chiar fără a ceda în fața formelor de indiferentism atunci când sunt în discuție valorile. Această deschidere solidară devine ofertă și condiție de pace.

Dacă se favorizează o integrare treptată printre toți migranții, respectând identitatea lor, salvgardând în același timp patrimoniul cultural al popoarelor care îi primesc, există mai puțin riscul ca imigranții să se concentreze formând adevărate „ghetouri”, unde să se izoleze de contextul social, sfârșind uneori prin a alimenta chiar dorința de a cuceri treptat teritoriul.

Atunci când „diversitățile” se întâlnesc integrându-se, dau viață unei „conviețuiri a diferențelor”. Sunt redescoperite valorile comune oricărei culturi, capabile să unească și nu să despartă; valori care își adâncesc rădăcinile în același humus uman. Acest lucru ajută la desfășurarea unui dialog rodnic pentru a construi un drum de toleranță reciprocă, realistă și care să respecte particularitățile fiecăruia. În aceste condiții, fenomenul migrațiilor contribuie la cultivarea „visului” unui viitor de pace pentru întreaga omenire.

6. Fericiți făcătorii de pace! Așa spune Domnul (cf. Mt 5,9 a). Pentru creștini, căutarea unei comuniuni fraterne între oameni își află izvorul și modelul în Dumnezeu, Unul prin natură și Întreit în persoane. Doresc din inimă ca fiecare comunitate eclezială, alcătuită din migranți și refugiați și din cei care îi primesc, luând imbolduri din izvoarele harului, să se angajeze neobosit să construiască pacea. Nimeni să nu se resemneze în nedreptate, și nici să nu se lase copleșit de dificultăți și de necazuri!

Dacă „visul” unei lumi de pace este împărtășit de mulți, dacă este valorificat aportul migranților și al refugiaților, omenirea poate deveni tot mai mult familia tuturor și planeta noastră poate deveni o adevărată „casă comună”.

7. Prin viața sa și mai ales prin moartea sa pe cruce, Isus ne-a arătat care este drumul de parcurs. Prin învierea sa ne-a asigurat că binele triumfă mereu asupra răului și că fiecare efort al nostru și fiecare suferință a noastră, oferită Tatălui ceresc în comuniune cu Pătimirea lui, contribuie la realizarea planului universal de mântuire.

Cu această certitudine, îi invit pe cei care sunt implicați în vastul sector al migrațiilor să fie făuritori de pace. Asigur pentru aceasta o amintire specială în rugăciune și, în timp ce invoc mijlocirea maternă a Mariei, Maica Unicului Fiu al lui Dumnezeu făcut om, trimit tuturor și fiecăruia Binecuvântarea mea.

Din Vatican, 15 decembrie 2003

Ioan Paul al II-lea

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 15.12.2003
Publicarea pe acest sit: 24.12.2003
Etichete: ,

Lasă un răspuns