Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale

Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
pentru a 45-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale

Adevărul, proclamarea și autenticitatea
vieții în era digitală

Dragi frați și surori,

Cu ocazia celei de-a 45-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale aș dori să vă împărtășesc câteva reflecții care sunt motivate de un fenomen caracteristic acestor vremuri: răspândirea comunicării prin intermediul internetului. Tot mai mulți cred că, așa după cum revoluția industrială la vremea ei a adus o profundă transformare a societății prin modificările pe care le-a introdus în ciclul de producție și în viețile muncitorilor, la fel astăzi schimbările radicale ce au loc în comunicații conduc la schimbări semnificative în plan cultural și social. Noile tehnologii nu doar că schimbă modul în care comunicăm, ci comunicarea însăși, în așa măsură încât se poate spune că trăim într-o perioadă marcată de o amplă transformare culturală. Aceste mijloace de răspândire a informațiilor și cunoștințelor dau naștere unui nou mod de a învăța și a gândi, cu oportunități fără precedent pentru stabilirea de relații și construirea de prietenii.

Noi orizonturi se deschid acum, care până recent erau de neimaginat; ele provoacă uimirea noastră legat de posibilitățile oferite de aceste noi instrumente de comunicare și, în același timp, cer cu urgență o reflecție serioasă asupra semnificației comunicării în era digitală. Acest fapt este în mod special evident când ne confruntăm cu potențialul extraordinar al internetului și cu complexitatea utilizărilor lui. Asemenea oricărui alt rod al ingeniozității umane, noile tehnologii de comunicație trebuie să fie puse în slujba binelui integral al individului și al întregii omeniri. Dacă sunt folosite cu înțelepciune, ele pot să contribuie la satisfacerea dorinței de sens, adevăr și unitate, ce rămân aspirațiile cele mai profunde ale fiecărei ființe umane.

În era digitală, transmiterea informațiilor înseamnă tot mai mult a le face cunoscute în cadru unei rețele sociale, unde cunoștințele sunt împărtășite în contextul unor schimburi personale. Distincția clară dintre producătorul și consumatorul de informație este relativizată, iar comunicarea apare nu doar ca un schimb de date, ci și ca o formă de împărtășire. Această dinamică a contribuit la o nouă apreciere a însăși comunicării, ce este văzută mai întâi de toate ca dialog, schimb, solidaritate și creare de relații pozitive. Pe de altă parte, la toate acestea se contrapun limitele tipice comunicării digitale: parțialitatea interacțiunii, tendința de a comunica doar anumite părți din propria lume interioară, riscul construirii unei imagini false despre tine, care poate să devină o formă de complacere.

Tinerii în special experimentează această schimbare în comunicare, cu toate anxietățile, provocările și creativitatea tipică celor care se deschid, cu entuziasm și curiozitate, la noile experiențe de viață. Implicarea lor tot mai mare în forumul digital public, creat de așa numitele rețele sociale, ajută la stabilirea de noi forme de relații interpersonale, influențează percepția de sine și de aceea se ridică inevitabil întrebări nu doar despre corectitudinea propriilor acțiuni, ci și despre propria autenticitate. Intrarea în spațiile virtuale poate să fie un semn al unei autentice căutări a întâlnirii personale cu alții, presupunând că se acordă atenție evitării pericolelor precum închiderea într-o existență cumva paralelă sau expunerea excesivă la lumea virtuală. În căutarea împărtășirii, a „prieteniilor”, există provocarea de a fi autentic și fidel, fără să cedezi iluziei construirii unui profil public artificial pentru propria-ți persoană.

Noile tehnologii permit oamenilor să se întâlnească unii cu alții dincolo de limitele spațiului și ale propriei culturi, creând în acest fel o lume cu totul nouă de potențiali prieteni. Este vorba de o mare oportunitate, dar de asemenea se cere o deosebită atenție și conștientizarea posibilelor riscuri. Cine este „aproapele” meu în această lume nouă? Există cumva pericolul să fim mai puțin prezenți alături de cei pe care îi întâlnim în viața de zi cu zi? Există cumva riscul de a fi mai distrași deoarece atenția noastră este fragmentată și absorbită într-o „altă” lume decât cea în care trăim? Găsim oare timpul să reflectăm critic asupra alegerilor noastre și să încurajăm relații umane care sunt cu adevărat profunde și durabile? Este important să ne amintim faptul că niciodată contactele virtuale nu pot și nu trebuie să ia locul contactelor umane directe cu oamenii, la fiecare nivel al vieților noastre.

În era digitală fiecare este de asemenea confruntat cu nevoia de autenticitate și de reflecție. În plus dinamica inerentă rețelelor sociale demonstrează faptul că o persoană este mereu implicată în ceea ce comunică. Atunci când oamenii schimbă informații, se împărtășesc deja pe ei înșiși, viziunile lor despre lume, speranțele lor, idealurile lor. Există deci un mod creștin de a fi prezent în lumea digitală: aceasta ia forma unei comunicări oneste și deschise, responsabile și respectuoasă față de ceilalți. A proclama Evanghelia prin noile mijloace de comunicare nu înseamnă doar a insera conținut declarat religios în diferite platforme media, ci și a da mărturie cu consecvență, în propriul profil digital și în modul în care ne comunicăm alegerile, preferințele și judecățile, în totală concordanță cu Evanghelia, chiar și când nu se vorbește despre ea explicit. Mai mult, este adevărat și în lumea digitală faptul că un mesaj nu poate fi proclamat fără o mărturie coerentă din partea celui care îl vestește. În aceste noi circumstanțe și cu aceste noi forme de exprimare, creștinii sunt încă o dată chemați să ofere un răspuns oricui cere cont de speranța care se află în ei (cf. 1Petru 3,15).

Sarcina mărturisirii Evangheliei în era digitală îl cheamă pe fiecare să fie în mod special atent la aspectele acelui mesaj care poate provoca unele dintre modurile de gândire tipice ale internetului. În primul rând trebuie să fim conștienți că adevărul pe care dorim să îl împărtășim nu își trage valoarea din „popularitatea” lui sau din cantitatea de atenție pe care o primește. Trebuie să îl facem cunoscut în totalitatea lui, și nu să căutăm să îl facem acceptabil sau să îl diluăm. Trebuie să devină hrană zilnică și nu atracție trecătoare. Adevărul Evangheliei nu este ceva de consumat sau folosit cu superficialitate; este în schimb un dar care cere un răspuns liber. Chiar și când este proclamată în spațiul virtual al internetului, Evanghelia cere să fie înrădăcinată în lumea reală și legată de fețele reale ale fraților și surorilor noastre, a celor cu care trăim împreună zi de zi. Relațiile umane directe rămân mereu fundamentale pentru transmiterea credinței!

Aș dori să îi invit deci pe creștini să se alăture – cu încredere și cu o creativitate conștientă și responsabilă – rețelei de relații pe care era digitală o face posibilă. Și aceasta nu pur și simplu pentru a-și satisface dorința de a fi prezenți, ci pentru că această rețea este o parte integrantă din viața umană. Internetul contribuie la dezvoltarea de noi și complexe orizonturi intelectuale și spirituale, de noi forme de conștiință împărtășită. Și în acest domeniu suntem chemați să ne proclamăm credința că Cristos este Dumnezeu, Mântuitorul umanității și al istoriei, Cel în care toate lucrurile își găsesc împlinirea (cf. Efeseni 1,10). Proclamarea Evangheliei cere o comunicare ce este în același timp respectuoasă și sensibilă, care stimulează inima și mișcă conștiința; una ce reflectă exemplul lui Isus înviat când s-a alăturat discipolilor pe drumul spre Emaus (cf. Luca 24,13-35). Prin modul în care i-a abordat, prin dialogul pe care l-a avut cu ei, prin modul delicat prin care a scos ce era în inimile lor, aceștia au fost conduși treptat la o înțelegere a misterului.

În ultimă instanță, adevărul lui Cristos este răspunsul deplin și autentic la acea dorință umană de relaționare, de comuniune și de semnificație, care este reflectată în imensa popularitate a rețelelor sociale. Credincioșii ce dau mărturie despre convingerile lor cele mai profunde ajută într-o măsură deosebită la prevenirea transformării internetului într-un instrument care depersonalizează oamenii, care încearcă să îl manipuleze emoțional sau care permite celor puternici să monopolizeze opiniile altora. Dimpotrivă, credincioșii îi încurajează pe toți să păstreze vii întrebările veșnice ale ființei umane, ce dau mărturie despre dorința noastră de transcendență și despre dorul nostru după forme autentice de viață, cu adevărat demne de trăit. Tocmai această unică dorință spirituală a omului este cea care ne inspiră în căutarea adevărului și a comuniunii, și care ne împinge să comunicăm cu integritate și onestitate.

Îi invit pe tineri în primul rând să se folosească bine de prezența lor în lumea digitală. Repet invitația mea pentru ei de a veni la următoarea Întâlnire Mondială a Tineretului în Madrid, unde noile tehnologii deja contribuie în mod semnificativ la pregătire. Prin mijlocirea patronului lor, Sf. Francisc de Sales, mă rog ca Dumnezeu să dea operatorilor din sfera comunicațiilor capacitatea să își îndeplinească munca cu conștiinciozitate și profesionalism. Asupra tuturor împart binecuvântarea mea apostolică.

Din Vatican, la 24 ianuarie 2011, în sărbătoarea Sf. Francisc de Sales

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 24.01.2011
Publicarea pe acest sit: 24.01.2011
Etichete: , ,

Lasă un răspuns