Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale

CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAȚIILE SOCIALE

MESAJUL SFÂNTULUI PĂRINTE
PENTRU A XXXVIII-A ZI MONDIALĂ
A COMUNICAȚIILOR SOCIALE

„Mass-media în familie: un risc și o bogăție”

Iubiți frați și surori,

1. Extraordinara dezvoltare a mijloacelor de comunicare socială și disponibilitatea lor tot mai mare au oferit oportunități excepționale pentru îmbogățirea vieții nu doar a indivizilor, ci și a familiilor. În același timp, familiile se află astăzi în fața a noi provocări care apar din mesajele diferite și adesea contradictorii propuse de mass-media. Tema aleasă pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale din 2004, „Mass-media în familie: un risc și o bogăție”, este foarte oportună, deoarece invită la o reflecție serioasă asupra modului în care familiile utilizează mijloacele de comunicare, și, de asemenea, asupra modului în care familia și preocupările ei sunt tratate de mijloacele de comunicare.

Tema din acest an servește și la a aminti tuturor, atât operatorilor din mass-media cât și persoanelor cărora ei li se adresează, că orice comunicare are o dimensiune morală. Așa cum a spus Domnul însuși, gura vorbește din plinătatea inimii (cf. Mt 12,34-35). Statura morală a persoanelor crește sau se diminuează în funcție de cuvintele pe care ele le rostesc și de mesajele pe care aleg să le asculte. De aceea, înțelepciunea și discernământul în utilizarea mijloacelor de comunicare socială sunt de dorit într-un mod deosebit la responsabilii din sectorul comunicațiilor sociale, la părinți și educatori, deoarece deciziile lor îi influențează mult pe copiii și tinerii de care sunt răspunzători și care sunt, în cele din urmă, viitorul societății.

2. Datorită extinderii fără precedent a pieței comunicațiilor sociale din ultimele decenii, multe familii din întreaga lume, chiar și cele care dispun de mijloace destul de modeste, au acum acces în propriile lor case la imensele și feluritele resurse media. În consecință, se bucură de oportunități aproape nelimitate de informare, de educație, de îmbogățire culturală și chiar de creștere spirituală, oportunități care le depășesc cu mult pe cele pe care le aveau marea majoritate a familiilor în trecut.

Totuși, aceste mijloace de comunicare pot să și dăuneze mult familiilor, prezentându-le o viziune inadecvată sau chiar distorsionată asupra vieții, a familiei, a religiei și a moralității. Această putere de a întări sau de a distruge valorile tradiționale precum religia, cultura și familia a fost clar percepută de Conciliul Vatican II, care considera că „pentru o dreaptă folosire a acestor mijloace este absolut necesar ca toți aceia care le utilizează să cunoască normele ordinii morale și să le aplice cu fidelitate în acest domeniu” (Inter mirifica, nr. 4). Comunicarea, în orice formă a sa, trebuie să fie mereu inspirată de criteriul etic al respectării adevărului și a demnității persoanei umane.

3. Aceste considerații sunt valabile, în mod deosebit, pentru modul în care este tratată familia în mijloacele de comunicare socială. Pe de o parte, căsătoria și viața de familie sunt adesea zugrăvite într-un mod sensibil, realist, dar și plin de înțelegere, care celebrează virtuți precum iubirea, fidelitatea, iertarea și dăruirea generoasă de sine față de ceilalți. Acest lucru este valabil și pentru ceea ce prezintă mass-media atunci când recunosc eșecul și dezamăgirile experimentate în mod inevitabil de soți și de familii – tensiuni, conflicte, insuccese, alegeri greșite și fapte dureroase -, dar în același timp se străduiesc să separe ceea ce este corect de ceea ce este greșit, să distingă iubirea autentică de imitațiile ei și să arate importanța de neînlocuit a familiei ca unitatea fundamentală a societății.

Pe de altă parte, familia și viața de familie sunt prea des înfățișate în mod inadecvat de către mijloacele de comunicare socială. Infidelitatea, relațiile sexuale în afara căsătoriei și absența unei viziuni morale și spirituale asupra legământului căsătoriei sunt zugrăvite în mod acritic, în timp ce sunt susținute uneori divorțul, contracepția, avortul și homosexualitatea. Aceste reprezentări, promovând cauze care sunt împotriva căsătoriei și a familiei, sunt dăunătoare binelui comun al societății.

4. O reflectare conștiincioasă asupra dimensiunii etice a comunicațiilor sociale trebuie să ducă la inițiative practice, menite să elimine riscurile pe care mass-media le prezintă pentru bunăstarea familiei și să asigure ca aceste puternice mijloace de comunicare să rămână izvoare autentice de îmbogățire interioară. O responsabilitate deosebită revine, în acest sens, chiar operatorilor din comunicațiile sociale, precum și autorităților publice și părinților.

Papa Paul al VI-lea a subliniat că profesioniștii din comunicațiile sociale trebuie „să cunoască și să respecte nevoile familiei, iar acest lucru presupune ca ei să aibă uneori un adevărat curaj și întotdeauna un deosebit simț al responsabilității” (Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale 1969). Nu este ușor să reziști presiunilor comerciale sau exigențelor de a te conforma la ideologiile seculare, dar tocmai acest lucru trebuie să îl facă operatorii responsabili. Miza este mare, deoarece orice atac la adresa valorii fundamentale a familiei este un atac la adresa binelui autentic al omenirii.

Autoritățile publice înseși au obligația importantă de a sprijini căsătoria și familia spre binele societății însăși. Cu toate acestea, acum mulți acceptă și acționează în baza argumentelor nesănătoase liberale ale unor grupuri care sprijină practici ce contribuie la gravul fenomen al crizei familiei și la slăbirea însuși a conceptului de familie. Fără a recurge la cenzură, este fundamental ca autoritățile publice să pună în practică politici și proceduri de reglementare pentru a asigura ca mijloacele de comunicare să nu acționeze împotriva binelui familiei. Reprezentanții familiilor trebuie să poată participa la realizarea acestor politici.

Realizatorii politicilor din mijloacele de comunicare și din sectorul public trebuie să lucreze și pentru o distribuire egală a resurselor media atât la nivel național cât și internațional, respectând în același timp integritatea culturilor tradiționale. Mijloacele de comunicare nu trebuie să aibă un program ostil valorilor solide ale familiei din culturile tradiționale, sau scopul de a înlocui aceste valori, ca parte a unui proces de globalizare, cu valorile secularizate ale societății consumiste.

5. Părinții, ca primii și cei mai importanți educatori ai fiilor lor, sunt și primii care îi învață despre mijloacele de comunicare. Ei sunt chemați să îi formeze pe fiii lor în „utilizarea moderată, critică, vigilentă și prudentă a acestora” în casă (Familiaris consortio, nr. 76). Când părinții fac acest lucru bine și în mod consecvent, viața de familie se îmbogățește mult. Chiar și copiii foarte mici pot învăța lecții importante despre mijloacele de comunicare: că acestea sunt produse de persoane dornice să comunice mesaje; că aceste mesaje adesea invită la a face ceva – la a cumpăra un produs, a avea un comportament discutabil – care nu este în interesul copilului sau care nu corespunde adevărului moral; că ei nu trebuie să accepte sau să imite fără simț critic ceea ce găsesc în mijloacele de comunicare socială.

Părinții trebuie și să reglementeze utilizarea mijloacelor de comunicare în casă. Acest lucru include planificarea și programarea utilizării acestora, limitând strict timpul pe care copiii îl dedică mass-media, făcând ca divertismentul să devină o experiență familială, interzicând în întregime unele mijloace de comunicare și excluzându-le periodic pe toate pentru a lăsa spațiu altor activități în familie. Înainte de toate, părinții trebuie să le ofere copiilor un exemplu bun utilizând ei înșiși în mod chibzuit și selectiv mijloacele de comunicare. Adesea pot considera util să se alăture altor familii pentru a studia și discuta problemele și oportunitățile care rezultă din utilizarea mijloacelor de comunicare socială. Familiile trebuie să fie clare în a spune producătorilor, celor din publicitate și autorităților publice ceea ce le place și ceea ce nu le place.

6. Mijloacele de comunicare socială au un imens potențial pozitiv pentru promovarea valorilor sănătoase umane și familiale, contribuind astfel la reînnoirea societății. Ținând cont de marea lor putere de a modela idei și de a influența comportamente, profesioniștii din comunicațiile sociale trebuie să recunoască faptul că au responsabilitatea morală nu doar de a le oferi în acest scop familiilor orice încurajare, ajutor și sprijin posibil, ci și de a da dovadă de înțelepciune, de o bună judecată și de corectitudine în a prezenta problemele referitoare la sexualitate, căsătorie și viața de familie.

Mijloacele de comunicare socială sunt primite zilnic asemenea unor oaspeți obișnuiți în multe case și familii. În această Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, încurajez atât profesioniștii din comunicațiile sociale, cât și familiile să recunoască acest privilegiu unic precum și responsabilitatea pe care el o atrage. Fie ca toți cei angajați în domeniul comunicațiilor sociale să recunoască faptul că sunt autentici „păstrători și administratori ai unei imense puteri spirituale care aparține patrimoniului omenirii și este menită să îmbogățească întreaga comunitate umană” (Discursul către operatorii din mass-media, Los Angeles, 15 septembrie 1987, nr. 8)! Și fie ca familiile să reușească mereu să găsească în mijloacele de comunicare o sursă de sprijin, de încurajare și de inspirație, în timp ce caută a trăi ca o comunitate de viață și de iubire, a-i educa pe tineri în valorile solide morale și a promova o cultură a solidarității, a libertății și a păcii!

Din Vatican, 24 ianuarie 2004, sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales

IOANNES PAULUS II

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 24.01.2004
Publicarea pe acest sit: 24.01.2004
Etichete: ,

Lasă un răspuns