Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale

CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAȚIILE SOCIALE
MESAJUL SFÂNTULUI PĂRINTE
PENTRU A XXXVI-A ZI MONDIALĂ
A COMUNICAȚIILOR SOCIALE

„Internetul: un nou forum pentru proclamarea evangheliei”

12 mai 2002

Iubiți frați și surori,

1. În fiecare epocă, Biserica continuă lucrarea începută în ziua Rusaliilor, când apostolii, cu puterea Duhului Sfânt, au mers pe străzile Ierusalimului pentru a predica evanghelia lui Isus Cristos în mai multe limbi (cf. Fap 2,5-11). În secolele care au urmat, această misiune evanghelizatoare s-a răspândit în întreaga lume, pe măsură ce creștinismul a prins rădăcini în multe locuri și a învățat să vorbească diversele limbi ale lumii, întotdeauna în ascultarea poruncii lui Cristos de a vesti evanghelia la toate popoarele (cf. Mt 28,19-20).

Totuși istoria evanghelizării nu este doar o problemă de expansiune geografică, pentru că Biserica a avut de trecut și numeroase praguri culturale, fiecare dintre ele solicitând energii noi și imaginație proaspătă în anunțarea evangheliei unice a lui Isus Cristos.

Epoca marilor descoperiri, Renașterea și inventarea tiparului, revoluția industrială și nașterea lumii moderne: și acestea au fost momente de tranziție care au cerut noi forme de evanghelizare. Astăzi, când revoluția comunicațiilor și a informațiilor este în plină desfășurare, Biserica se găsește fără îndoială în fața unui alt prag decisiv. Este deci oportun ca în această Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale să reflectăm asupra temei: „Internetul: un nou forum pentru proclamarea evangheliei”.

2. Internetul este cu siguranță un nou „forum”, în sensul atribuit acestui termen în Roma antică, de spațiu public unde se dezbăteau probleme politice și se încheiau afaceri, unde se îndeplineau datoriile religioase, unde se desfășura o mare parte a vieții sociale a orașului și unde natura umană se dezvăluia în aspectele ei pozitive și negative. Era un spațiu urban aglomerat și zgomotos, care reflecta cultura dominantă, dar care crea în același timp o cultură proprie. La fel se întâmplă și în cazul ciberspațiului, care este o nouă frontieră ce se deschide la începutul acestui nou mileniu. Asemenea noilor frontiere din alte epoci, și aceasta este un amestec de pericole și promisiuni, nu lipsit de acel simț al aventurii care a caracterizat alte mari perioade de schimbări. Pentru Biserică, noua lume a ciberspațiului constituie o chemare la marea aventură de a utiliza potențialul său pentru a proclama mesajul evanghelic. Această provocare este esența a ceea ce înseamnă, la începutul acestui mileniu, urmarea îndemnului Domnului de a „înainta în larg” – Duc in altum! (Lc 5,4).

3. Biserica se apropie de acest nou mijloc cu realism și încredere. Asemenea altor instrumente de comunicare, el este un mijloc și nu un scop în sine. Internetul poate oferi oportunități extraordinare de evanghelizare dacă este utilizat cu competență și cu o conștientizare clară a puterii și a slăbiciunilor sale. Înainte de toate, oferind informații și trezind interese, el face posibilă o primă întâlnire cu mesajul creștin, în special pentru tinerii care tot mai mult recurg la ciberspațiu ca la o fereastră spre lume. Este important, așadar, ca întreaga comunitate creștină să găsească modalități foarte practice pentru a-i ajuta pe cei care intră pentru prima oară în contact cu internetul, să treacă de la lumea virtuală a ciberspațiului la lumea reală a comunității creștine.

Într-o etapă succesivă, internetul poate și să faciliteze acea dezvoltare cerută de evanghelizare. În special, într-o cultură care nu oferă sprijin, viața creștină are nevoie de o instruire și de o catehizare continuă, și aceasta este probabil aria în care internetul poate asigura un ajutor excelent.

Există deja în rețea nenumărate surse de informație, de documentare și de instruire privind Biserica, istoria și tradiția ei, doctrina și implicarea ei în orice domeniu, în toate părțile lumii. Este deci evident că, deși internetul nu poate înlocui niciodată acea trăire profundă a lui Dumnezeu pe care numai viața liturgică și sacramentală a Bisericii o poate oferi, el poate furniza cu siguranță un ajutor și un sprijin deosebit, atât în pregătirea pentru întâlnirea cu Cristos în comunitate, cât și în susținerea noilor credincioși pe drumul credinței pe care îl încep.

4. Cu toate acestea, apar anumite întrebări necesare, chiar evidente, în utilizarea internetului pentru cauza evanghelizării. Caracteristica esențială a internetului constă de fapt în furnizarea unui flux aproape infinit de informații, dintre care multe trec într-o clipă. Într-o cultură care se bazează pe efemer, se poate ajunge ușor la riscul de a crede că faptele contează mai mult decât valorile. Internetul oferă numeroase cunoștințe, dar nu învață valorile, și când acestea din urmă sunt neglijate, înseși umanitatea noastră este înjosită, iar omul pierde ușor din vedere demnitatea lui transcendentală. În ciuda enormului său potențial pentru bine, sunt deja evidente pentru toți unele modalități degradante și dăunătoare de a utiliza internetul, și autoritățile publice au cu siguranță responsabilitatea de a garanta ca acest instrument minunat să servească binele comun și să nu devină dăunător.

În plus, internetul redefinește în mod radical raportul psihologic al unei persoane cu spațiul și cu timpul. Atenția este atrasă de ceea ce este tangibil, util, disponibil imediat. Stimulul pentru o gândire și o reflecție mai profundă poate să lipsească. Totuși ființele umane au nevoie vitală de timp și de liniște interioară pentru a reflecta asupra vieții și a misterelor sale și pentru a crește treptat într-o stăpânire matură de sine și a lumii care le înconjoară.

Înțelegerea și înțelepciunea sunt roadele unei priviri contemplative asupra lumii, și nu vin dintr-o simplă acumulare de fapte, oricât de interesante. Ele sunt rezultatul unei intuiții care pătrunde semnificația profundă a lucrurilor în relația dintre ele și cu întreaga realitate.

Mai mult, ca un „forum” în care practic totul este acceptabil și aproape nimic nu este durabil, internetul favorizează un mod de gândire relativist și uneori alimentează fuga de responsabilitate și implicare personală. Într-un astfel de context, cum putem cultiva acea înțelepciune care nu derivă din informație, ci din intuiție, acea înțelepciune care înțelege diferența dintre bine și rău și susține scara valorilor care derivă din această diferență?

5. Faptul că prin intermediul internetului persoanele își înmulțesc contactele lor, în moduri până acum de neimaginat, oferă posibilități minunate pentru răspândirea evangheliei. Este adevărat însă și faptul că relațiile intermediate electronic nu vor putea niciodată înlocui contactul uman direct, cerut de o evanghelizare autentică. De fapt, evanghelizarea depinde întotdeauna de mărturia personală a celui care a fost trimis să evanghelizeze (cf. Rom 10,14-15). În ce mod poate Biserica să conducă de la acel tip de contact favorizat de internet la comunicarea mai profundă cerută de proclamarea creștină? În ce mod dezvoltăm primul contact și primul schimb de informație pe care le favorizează internetul?

Fără îndoială, revoluția electronică poartă în sine promisiunea unor mari progrese pentru lumea aflată în curs de dezvoltare, dar există și posibilitatea agravării de fapt a inegalităților existente, în măsura în care se adâncesc tot mai mult diferențele de informare și comunicare. Cum putem garanta faptul că revoluția informațiilor și a comunicațiilor, al cărei prim motor este internetul, va lucra în favoarea globalizării dezvoltării umane și a solidarității, obiective strâns legate de misiunea evanghelizatoare a Bisericii?

În sfârșit, în aceste timpuri tulburi, permiteți-mi să întreb: cum putem garanta ca acest instrument minunat, conceput inițial în contextul operațiunilor militare, să servească acum cauza păcii? Poate el promova acea cultură a dialogului, a participării, a solidarității și a reconcilierii, fără de care pacea nu poate înflori? Biserica crede că acest lucru este posibil; pentru a o garanta, ea este hotărâtă să intre în acest nou „forum”, înarmată cu evanghelia lui Cristos, prințul păcii.

6. Internetul face ca miliarde de imagini să apară pe milioane de monitoare de pe întreaga planetă. Din această galaxie de imagini și sunete, se va putea vedea chipul lui Cristos? Se va putea auzi glasul lui? Căci doar atunci când se va vedea chipul său și se va auzi glasul său, lumea va cunoaște „vestea bună” a răscumpărării noastre. Acesta este scopul evanghelizării și acest lucru va face din internet un spațiu uman autentic, pentru că dacă nu este loc pentru Cristos, nu este loc nici pentru om. În această Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, îndemn întreaga Biserică să treacă cu curaj acest nou prag, pentru a „înainta în larg” în rețea, astfel încât acum, la fel ca în trecut, marea misiune a evangheliei și a culturii să arate lumii „cunoștința slavei lui Dumnezeu, pe fața lui Cristos” (2Cor 4,6). Fie ca Domnul să îi binecuvânteze pe toți cei care lucrează în acest scop.

Vatican, 24 ianuarie 2002, Sfântul Francisc de Sales
Ioan Paul al II-lea

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Editura Presa Bună
Publicarea în original: 24.01.2002
Publicarea pe acest sit: 24.01.2002
Etichete: ,

Lasă un răspuns