Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale

CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAȚIILE SOCIALE
MESAJUL SFÂNTULUI PĂRINTE
PENTRU A XXXIV-A ZI MONDIALĂ
A COMUNICAȚIILOR SOCIALE

„Vestirea lui Cristos prin mijloacele de comunicare în zorii noului mileniu

Iubiți frați și surori,

Tema pentru Cea de-a XXXIV-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, Vestirea lui Cristos prin mijloacele de comunicare în zorii noului mileniu, este o invitație de a privi spre viitor, spre provocările care ne așteaptă, dar și spre trecut, spre originile creștinismului, pentru a primi de la acele origini lumina și puterea de care avem nevoie. Esența mesajului pe care-l proclamăm este totdeauna Isus: „în realitate, în fața lui se plasează întreaga istorie umană: prezentul nostru și viitorul lumii primesc lumină prin prezența sa” (Incarnationis mysterium, 1).

Primele capitole din Faptele Apostolilor conțin relatarea mișcătoare a proclamării lui Cristos din partea primilor săi urmași – o proclamare care este în același timp spontană, plină de credință și convingătoare, și realizată prin puterea Duhului Sfânt.

Primul și cel mai important lucru constă în faptul că discipolii îl proclamă pe Cristos drept răspuns la mandatul încredințat de el. Mai înainte de înălțarea sa la cer, Isus spune apostolilor: „Îmi veți fi martori la Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului” (Fap 1,8). Și cu toate că sunt oameni „neînvățați și de rând” (Fap 4,13), ei răspund imediat și cu generozitate.

După ce au stat un anumit timp în rugăciune împreună cu Maria și cu alți discipoli ai Domnului, și acționând după cum le poruncea Duhul, apostolii au început proclamarea la Rusalii (cf Fap 2). Citirea acelor evenimente miraculoase ne amintește că istoria comunicării este ca o călătorie, care merge de la planul orgolios din Babel, cu consecința sa de confuzie și de neînțelegere reciprocă (cf Gen 11,1-9), până la Rusalii și la darul limbilor: restabilirea comunicării îl are în centru pe Isus prin acțiunea Duhului Sfânt. Prin urmare, proclamarea lui Cristos conduce spre o întâlnire între persoane în credință și în dragoste, la cel mai profund nivel al umanității lor; însuși Domnul Înviat devine legătura unei comuniuni adevărate între frații și surorile sale în Duhul.

Rusaliile sunt numai începutul. Apostolii nu încetează să-l proclame pe Domnul, chiar și atunci când sunt amenințați cu represalii: „Nu putem să nu spunem cea am văzut și auzit”, spun Petru și Ioan saduceilor (Fap 4,20). Și înseși suferințele îndurate se transformă în instrumente ale misiunii lor. Când, după martiriul lui Ștefan, izbucnește la Ierusalim o persecuție violentă care-i determină pe discipolii lui Cristos să fugă, „cei împrăștiați… predicau cuvântul Evangheliei” (Fap 8,4).

Nucleul viu al mesajului pe care-l predică apostolii este Isus răstignit și înviat care trăiește triumfător asupra păcatului și asupra morții. Petru spune centurionului Corneliu și familiei sale: „Ei l-au ucis atârnându-l pe cruce, dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi și i-a dat să se arate… Și ne-a poruncit să predicăm poporului și să dăm mărturie că el este judecătorul hotărât de Dumnezeu peste vii și peste morți. Despre el dau mărturie toți profeții, că oricine crede în el primește iertarea păcatelor prin numele lui” (Fap 10,39-43).

Este clar că în decursul celor două milenii circumstanțele s-au schimbat enorm. Și totuși rămâne încă nealterată necesitatea de a-l proclama pe Cristos. Datoria de a da mărturie despre moartea și învierea lui Isus, precum și despre prezența sa mântuitoare în viețile noastre, este tot atât de reală și pertinentă cum a fost și pentru primii discipoli. Trebuie să anunțăm vestea cea bună tuturor acelora care sunt dispuși să o asculte.

Este absolut necesară proclamarea personală și directă, grație căreia o persoană împărtășește cu altă persoană credința în Domnul Înviat. La fel sunt și alte forme tradiționale de răspândire a cuvântului lui Dumnezeu. Însă în același timp, în ziua de astăzi trebuie să aibă loc și o proclamare în mijloacele de comunicare socială și prin ele. „Biserica s-ar simți vinovată în fața Domnului său, dacă nu ar folosi aceste puternice mijloace” (Papa Paul al VI-lea, Evangelii nuntiandi, 45).

Nu este exagerat dacă insistăm asupra impactului mijloacelor de comunicare socială în lumea de astăzi. Apariția societății informației constituie o adevărată revoluție culturală, care face din mijloacele de comunicare socială „primul areopag al timpurilor moderne” (Redemptoris missio, 37), în care schimbul reciproc de idei și de valori este permanent. Prin mijloacele de comunicare socială, oamenii intră în contact cu persoane și evenimente, formându-și propria opinie despre lumea în care trăiesc și configurându-și un mod propriu de a înțelege semnificația vieții. Pentru mulți, experiența vitală este, în bună parte, o experiență a comunicării sociale (cf. Consiliul Pontifical pentru Comunicațiile Sociale, Aetatis novae, 2). Proclamarea lui Cristos trebuie să fie parte din această experiență.

Natural, în vestirea lui Cristos, Biserica trebuie să folosească din plin și cu pricepere mijloacele proprii de comunicare socială (cărți, ziare și reviste, radio, televiziune și alte mijloace). Catolicii din domeniul comunicațiilor trebuie să fie plini de inițiativă și creativi pentru a dezvolta noi mijloace de comunicare socială și noi metode de proclamare. Dar, pe cât posibil, Biserica trebuie să profite la maxim de oportunitățile care-i sunt oferite de a fi prezentă și în „mass-media” civile.

Mijloacele de comunicare socială contribuie deja la îmbogățirea spirituală în multe moduri; de exemplu, prin numeroasele programe care ajung la publicul din lumea întreagă grație transmisiilor „via satelit”, din timpul anului marelui jubileu. Totuși, în alte cazuri, ele scot în evidență indiferența, ba chiar ostilitatea care există în anumite sectoare ale culturii civile față de Cristos și mesajul său. Este necesară un fel de „examinare de conștiință” din partea mijloacelor de comunicare socială, care să conducă la o mai mare conștiință critică în ceea ce privește tendința spre o lipsă de respect față de religiozitatea și convingerile morale ale oamenilor.

O formă de proclamare implicită a Domnului poate avea loc prin acele producții care atrag atenția asupra necesităților autentice ale omului și în special ale celor slabi, ale celor mai puțin dotați, ale celor marginalizați. Dar pe lângă anunțul implicit, creștinii din domeniul comunicațiilor trebuie să caute modalitatea de a vorbi deschis despre Isus răstignit și înviat, despre triumful său asupra păcatului și a morții, într-un mod potrivit cu mijlocul folosit și cu capacitățile publicului.

Pentru a realiza toate acestea cu eficacitate, se cere capacitate și pregătire profesională. Dar se cere și ceva în plus. Pentru a da mărturie despre Cristos este nevoie de a-l întâlni personal și a cultiva această relație cu el prin rugăciune, Euharistie și sacramentul Reconcilierii, prin lectura și meditarea cuvântului lui Dumnezeu, prin studiul doctrinei creștine, prin slujirea celorlalți. Dacă această atitudine este sinceră, atunci toată lucrarea îi va aparține mai mult Duhului Sfânt decât nouă înșine.

Proclamarea lui Cristos nu este numai o datorie, dar și un privilegiu. „Mersul credincioșilor spre cel de-al treilea mileniu nu resimte întru nimic acea oboseală pe care greutatea celor 2000 de ani de istorie ar putea-o comporta; mai degrabă, creștinii se simt reconfortați la gândul că ei aduc lumii adevărata lumină, pe Cristos Domnul. Vestindu-l pe Isus din Nazaret, Dumnezeu adevărat și om desăvârșit, Biserica deschide fiecărei ființe umane perspectiva de a fi „divinizată” și, în felul acesta, de a deveni mai mult om” (Incarnationis mysterium, 2).

Pentru discipolii Domnului, marele jubileu a celei de-a 2000-a aniversări a nașterii lui Isus Cristos la Betleem trebuie să fie o oportunitate și o provocare de a da mărturie, în cadrul și prin mijloacele de comunicare socială, despre extraordinara și mângâietoarea veste bună a mântuirii noastre. Fie ca în acest „an de har”, mijloacele de comunicare socială să dea glas lui Cristos însuși, cu strălucire și bucurie, cu credință, speranță și iubire. Proclamarea lui Cristos prin mijloacele de comunicare socială în zorii celui de-al treilea mileniu nu constituie numai o parte substanțială a misiunii de evanghelizare a Bisericii; ea constituie și o îmbogățire vitală, inspirată și plină de speranță, pentru însuși mesajul mijloacelor de comunicare. Dumnezeu să-i umple cu binecuvântări pe toți aceia care-l cinstesc și vestesc pe Fiul său, Domnul nostru Isus Cristos, în vastul domeniu al mijloacelor de comunicare socială.

Vatican, 24 ianuarie 2000
Papa Ioan Paul al II-lea

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: pr. Anton Iștoc
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Editura Presa Bună
Publicarea în original: 24.01.2000
Publicarea pe acest sit: 20.01.2001
Etichete: ,

Lasă un răspuns