Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru a XXIV-a Zi Mondială a Bolnavului 2016

A ne încrede în Isus milostiv ca Maria: „Faceți tot ce vă va spune” (In 2,5)

Iubiți frați și surori,

A XXIV-a Zi Mondială a Bolnavului îmi oferă ocazia pentru a fi în mod deosebit aproape de voi, dragi persoane bolnave, și de cei care se îngrijesc de voi.

Pentru că această Zi va fi celebrată în mod solemn în Țara Sfântă, anul acesta propun să medităm relatarea evanghelică a nunții din Cana (In 2,1-11), unde Isus a făcut prima sa minune prin intervenția Mamei sale. Tema aleasă dinainte – A ne încrede în Isus milostiv ca Maria: „Faceți tot ce vă va spune” (In 2,5) – se înscrie foarte bine și în cadrul Jubileului Extraordinar al Milostivirii. Celebrarea euharistică centrală din această Zi va avea loc la 11 februarie 2016, comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, chiar la Nazaret, unde „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi” (In 1,14). La Nazaret, Isus a început misiunea sa mântuitoare, aplicând sieși cuvintele profetului Isaia, așa cum ne prezintă evanghelistul Luca: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de îndurare al Domnului” (4,18-19).

Boala, mai ales cea gravă, pune mereu în criză existența umană și aduce cu sine întrebări care sapă în profunzime. Primul moment poate să fie uneori de răzvrătire: de ce mi s-a întâmplat chiar mie? S-ar putea simți disperați, s-ar putea crede că totul este pierdut, că de acum nimic nu mai are sens…

În aceste situații, credința în Dumnezeu este, pe de o parte, pusă la încercare, dar în același timp revelează toată potențialitatea sa pozitivă. Nu pentru că credința ar face să dispară boala, durerea, sau întrebările care derivă din ea; ci pentru că oferă o cheie cu care putem descoperi sensul cel mai profund a ceea ce trăim; o cheie care ne ajută să vedem cum boala poate să fie calea pentru a ajunge la o apropiere mai strânsă de Isus, care merge alături de noi, împovărat de Cruce. Și această cheie ne-o încredințează Mama, Maria, expertă a acestei căi.

La nunta din Cana, Maria este femeia grijulie care își dă seama de o problemă foarte importantă pentru soți: s-a terminat vinul, simbol al bucuriei sărbătorii. Maria descoperă dificultatea, într-un anumit sens și-o însușește și, cu discreție, acționează cu promptitudine. Nu rămâne să privească și cu atât mai puțin întârzie ca să exprime păreri, ci se adresează lui Isus și îi prezintă problema așa cum este: „Nu mai au vin” (In 2,3). Și când Isus îi spune că pentru El încă nu este momentul să se reveleze (cf. v. 4), le spune servitorilor: „Faceți tot ce vă va spune” (v. 5). Atunci Isus face minunea, transformând o mare cantitate de apă în vin, un vin care apare imediat cel mai bun de la toată sărbătoarea. Ce învățătură putem scoate din misterul nunții din Cana pentru Ziua Mondială a Bolnavului?

Ospățul de nuntă de la Cana este o icoană a Bisericii: în centru este Isus milostiv care săvârșește semnul; în jurul Lui sunt discipolii, primele roade ale noii comunități; și aproape de Isus și de discipolii săi este Maria, Mamă grijulie și rugătoare. Maria participă la bucuria oamenilor obișnuiți și contribuie la creșterea ei; mijlocește la Fiul său pentru binele soților și al tuturor invitaților. Și Isus nu a refuzat cererea Mamei sale. Câtă speranță în acest eveniment pentru noi toți! Avem o Mamă care are ochii vigilenți și buni, ca Fiul său; inima maternă și plină de milostivire, ca El; mâinile care vor să ajute, ca mâinile lui Isus care frângeau pâinea pentru cel căruia îi era foame, care atingeau bolnavii și îi vindecau. Asta ne umple de încredere și ne face să ne deschidem la harul și la milostivirea lui Cristos. Mijlocirea Mariei ne face să experimentăm mângâierea pentru care apostolul Paul îl binecuvântează pe Dumnezeu: „Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în orice necaz al nostru ca să putem și noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice necaz cu mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. Căci după cum prisosesc pătimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisosește și mângâierea noastră” (2Cor 1,3-5). Maria este Mama „mângâiată” care-i mângâie pe copiii săi.

La Cana se profilează trăsăturile distinctive ale lui Isus și ale misiunii sale: El este Cel care ajută pe cel care este în dificultate și în nevoie. Și de fapt în activitatea sa mesianică va vindeca pe mulți de boli, infirmități și duhuri rele, va dărui orbilor vederea, celor săraci le va anunța vestea bună (cf. Lc 7,21-22). Și cererea Mariei, în timpul ospățului nupțial, sugerată de Duhul Sfânt inimii sale materne, a făcut să se evidențieze nu numai puterea mesianică a lui Isus, ci și milostivirea sa.

În grija Mariei se oglindește duioșia lui Dumnezeu. Și aceeași duioșie se face prezentă în viața atâtor persoane care se află alături de cei bolnavi și știu să le perceapă nevoile, chiar și cele mai imperceptibile, pentru că privesc cu ochi plini de iubire. De câte ori o mamă la căpătâiul copilului bolnav, sau un copil care se îngrijește de părintele bătrân, sau un nepot care stă aproape de bunicul sau de bunica, pune invocația sa în mâinile Sfintei Fecioare Maria! Pentru cei dragi ai noștri care suferă din cauza bolii cerem în primul rând sănătatea; Isus însuși a manifestat prezența Împărăției lui Dumnezeu tocmai prin vindecări: „Mergeți și spuneți-i lui Ioan ceea ce auziți și vedeți: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună” (Mt 11,4-5). Însă iubirea însuflețită de credință ne face să cerem pentru ei ceva mai mare decât sănătatea fizică: să cerem o pace, o seninătate a vieții care pornește din inimă și care este dar al lui Dumnezeu, rod al Duhului Sfânt pe care Tatăl nu-l refuză niciodată celor care i-l cer cu încredere.

În scena de la Cana, în afară de Isus și de Mama sa, sunt cei care sunt numiți „servitori”, care primesc de la ea această indicație: „Faceți tot ce vă va spune” (In 2,5). Desigur, minunea are loc prin lucrarea lui Cristos; totuși, El vrea să se folosească de ajutorul uman pentru a săvârși minunea. Ar fi putut să apară direct vinul în amfore. Dar vrea să se bazeze pe colaborarea umană și le cere servitorilor să le umple cu apă. Cât este de prețios și plăcut lui Dumnezeu a fi servitori ai altora! Asta mai mult decât orice alt lucru ne face asemenea lui Isus, care „nu venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji” (Mc 10,45). Aceste personaje anonime din Evanghelie ne învață mult. Nu numai ascultă, dar ascultă cu generozitate: umplu amforele până sus (cf. In 2,7). Se încred în Mamă și fac imediat și bine ceea ce li se cere, fără a se plânge, fără calcule.

În această Zi Mondială a Bolnavului putem să-i cerem lui Isus milostiv, prin mijlocirea Mariei, Mama sa și a noastră, ca să ne dea nouă tuturor această dispoziție de slujire a celor nevoiași și în mod concret a fraților noștri și a surorilor noștri bolnavi. Uneori această slujire poate să fie obositoare, apăsătoare, dar să fim siguri că Domnul nu va înceta să transforme efortul nostru uman în ceva divin. Și noi putem fi mâini, brațe, inimi care-l ajută pe Dumnezeu să facă minunile sale, adesea ascunse. Și noi, sănătoși sau bolnavi, putem oferi trudele și suferințele noastre ca pe acea apă care a umplut amforele la nunta din Cana și a fost transformată în vinul cel mai bun. Cu ajutorul discret dat celui care suferă, precum și în boală, se ia pe umerii proprii crucea de fiecare zi și se urmează Învățătorul (cf. Lc 9,23); și chiar dacă întâlnirea cu suferința va fi mereu un mister, Isus ne ajută să-i dezvăluim sensul.

Dacă vom ști să urmăm glasul celei care ne spune și nouă: „Faceți tot ce vă va spune”, Isus va transforma mereu apa vieții noastre în vin de calitate. Astfel această Zi Mondială a Bolnavului, celebrată în mod solemn în Țara Sfântă, va ajuta la realizarea urării pe care am exprimat-o în Bula de convocare a Jubileului Extraordinar al Milostivirii: „Acest An Jubiliar trăit în milostivire să poată favoriza întâlnirea cu aceste religii și cu celelalte nobile tradiții religioase; să ne facă mai deschiși la dialog pentru a ne cunoaște și a ne înțelege mai bine; să elimine orice formă de închidere și de dispreț și să șteargă orice formă de violență și de discriminare” (Misericordiae vultus, 23). Fiecare spital sau casă de îngrijire poate să fie semn vizibil și loc pentru a promova cultura întâlnirii și a păcii, unde experiența bolii și a suferinței, precum și ajutorul profesional și fratern, să contribuie la depășirea oricărei limite și oricărei dezbinări.

Sunt exemplu în asta cele două surori canonizate în luna mai: sfânta Maria Alfonsina Danil Ghattas și sfânta Maria a lui Isus Răstignit Baouardy, ambele fiice ale Țării Sfinte. Prima a fost martoră de blândețe și de unitate, oferind mărturie clară despre cât de important este a ne face responsabilii unii de alții, de a trăi unul în slujba altuia. A doua, femeie umilă și neștiutoare de carte, a fost docilă față de Duhul Sfânt și a devenit instrument de întâlnire cu lumea musulmană.

Tuturor celor care sunt în slujba bolnavilor și a suferinzilor le urez să fie însuflețiți de spiritul Mariei, Mama Milostivirii. „Dulceața privirii sale să ne însoțească în acest An Sfânt, pentru ca toți să putem redescoperi bucuria duioșiei lui Dumnezeu” (ibidem, 24) și s-o purtăm imprimată în inimile noastre și în gesturile noastre. Să încredințăm mijlocirii Fecioarei neliniștile și suferințele, împreună cu bucuriile mângâierile, și să îndreptăm către ea rugăciunea noastră, pentru ca să-și îndrepte spre noi ochii săi cei milostivi, în special în momentele de durere, și să ne facă vrednici să contemplăm astăzi și pentru totdeauna Fața milostivirii, pe Fiul său Isus.

Însoțesc această implorare pentru voi toți cu Binecuvântarea mea Apostolică.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 15.09.2015
Publicarea pe acest sit: 17.09.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns