Îndemn la rugăciune şi iubire faţă de cei în suferinţă

Scrisoare pastorală a PS Petru Gherghel,
Episcopul Diecezei romano-catolice de Iași

„Lângă crucea lui Isus stătea Mama lui Isus și sora mamei lui” (In 19,25)

Dragi frați și surori în Cristos,

Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea, păstrând tradiția deschisă de fericitul Ioan Paul al II-lea, ne adresează și anul acesta invitația și Mesajul său pentru Ziua Mondială a Bolnavului ce se va celebra în mod solemn în ziua de 11 februarie, în comemorarea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, la sanctuarul din Altöting (Germania), propunându-ne spre reflecție imaginea samariteanului milostiv care și-a făcut milă cu cel căzut în mâinile răufăcătorilor și care avea nevoie de ajutor. Un exemplu biblic cu o profundă chemare creștină, ce rămâne mereu valabil, mai ales astăzi, când sunt atâția care suferă din nenumărate motive. Iubirea adevărată este aceea care îl face pe omul de azi capabil să procedeze și el la fel. Și cine poate avea o inimă mai plină de iubire decât o mamă care vede și simte suferința fiilor săi. Iar dintre mame cine poate să aibă o iubire mai mare decât cea care a stat lângă crucea lui Isus pe Calvar, care îi iubește pe oameni așa cum i-a iubit Fiul ei. El nu a exclus pe nimeni și nu trece pe lângă nici unul care se află rănit și suferind. El a dat totul pentru oameni, pentru noi. Invitația Sfântului Părinte este să facem și noi la fel, așa cum a făcut Isus și, desigur, mama lui Isus și mama tuturor oamenilor. La Lourdes, Altöting, Fatima ori Cacica, Maria ne prezintă cel mai puternic exemplu de iubire și cea mai sigură cale de a le veni în ajutor celor căzuți în mâinile suferințelor și a celor ce suferă de orice fel de boală și nevoie

Viața și activitatea preacuratei Fecioare Maria nu pot fi separate de misterul nașterii, vieții și morții lui Isus Cristos. Ea l-a însoțit de la Buna-Vestire până la înălțare, participând la opera sa de evanghelizare într-un chip deosebit la jertfa, suferințele și moartea sa pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire (Crezul). Planul lui Isus devine și programul mamei, iar drumul ales de Fiul ei este parcurs și de cea care i-a spus îngerului: „Fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38).

Dacă Isus a venit pentru oameni, pentru a le sta alături, pentru a-i elibera de păcate, pentru a-i vindeca sufletește și trupește, cum ne dă de gândit pilda samariteanului milostiv, e absolut firesc ca Maria, mama lui, să facă același lucru, să-și ofere slujirea ei la această lucrare de mântuire în favoarea celor suferinzi.

Așa o cunoaștem și o știm pe Fecioara Maria, alături de cei săraci, încercați și suferinzi, ea experimentând cu toată ființa ei drama Fiului său părăsit, suferind și atârnând pe cruce. Ea l-a purtat fără viață în brațele sale, bucurându-se apoi să-l întâlnească viu și biruitor.

Există o practică ce se verifică în spitalele din America – cred că aceasta s-a extins și în părțile noastre -, când un copil ori chiar un adult se îmbolnăvește și trebuie să stea internat, mai ales în cazuri de accidente vasculare sau de circulație, medicii cheamă pe cineva din familie, o rudă, îndeosebi pe mama, ca să stea la căpătâiul celui bolnav. Asistentele dintr-un spital al Surorilor „Sfântul Vincențiu de Paul”, din New York, când au fost întrebate cum de în secțiile de terapie intensivă pentru copii, unde se impune o mare strictețe, se află atâtea persoane străine, rude ori mame, ele au răspuns: „Prezența lor este o metodă terapeutică, este vindecătoare. Copilul sau bolnavul care nu pot comunica primesc un curaj deosebit și simt o forță ce îi susține și îi ajută să treacă mai ușor peste momentele critice”. Am rămas profund edificat de acest răspuns: mamele la căpătâiul copiilor lor, când stau aproape cei ce sunt în suferință, sunt un leac, un tratament, cu iubirea și rugăciunea lor plină de încredere.

Când Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea – marele iubitor de oameni și care, cunoscând suferința, le-a stat aproape celor suferinzi – s-a gândit să stabilească o zi dedicată bolnavilor și celor ce se îngrijesc de ei, a ales, printr-o sfântă inspirație, ziua dedicată unei mame, Fecioara de la Lourdes, care și-a arătat și continuă să arate iubirea sa specială față de oamenii în suferință, mama care primește atâtea persoane care o caută pe ea, cea care s-a îngrijit de Fiul ei, mai ales pe drumul suferinței și al Calvarului, pe ea, cea care continuă să fie ocrotitoarea și vindecătoarea celor bolnavi și greu încercați.

Întreaga Biserică, fidelă inspirației și hotărârii Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea și urmând exemplul papei Benedict al XVI-lea, se îndreaptă în această zi de 11 februarie, cu o grijă specială, spre cei în suferință, încredințându-i grijii și ocrotirii Mariei, inimii sale iubitoare și grijulie de mamă, ce îi iubește pe fiii săi, pentru care Isus și-a da viața, ca să-i vindece și să-i mântuiască. Ea le stă tuturor aproape mângâindu-i și întărindu-i pe drumul greu al încercărilor și al crucii.

În scrisoarea apostolică Salvifici doloris din anul 1984, fericitul papă Ioan Paul al II-lea face o referință specială la suferința sfintei Fecioare și la rolul ei de a sta alături de Isus pe cruce și prin aceasta alături de toți cei în suferință: „Pe lângă preocupările vieții ascunse și publice ale Fiului, pe care le trăia cu sensibilitate deosebită pe Calvar, suferința Mariei, care participă la suferința lui Isus, a atins cote foarte greu de închipuit din punct de vedere uman, dar a fost pe deplin rodnică în ceea ce privește mântuirea universală. Urcarea ei pe Calvar, șederea la picioarele crucii împreună cu ucenicul iubit au fost clipe deosebite și a constituit o participare cu totul specială la moartea răscumpărătoare a Fiului ei. Ca martoră a pătimirii Fiului, prin prezența și prin participarea la ea prin compasiune, preasfânta Fecioară Maria a contribuit la propovăduirea și răspândirea evangheliei suferinței și ea, cu adevărat, poate să afirme că a completat în trupul său, așa cum a făcut-o deja cu inima, ceea ce lipsește pătimirii lui Cristos, după cum avea să sublinieze apostolul Paul în Scrisoarea către Coloseni (Col 1,24)” (Salvifici doloris, 25).

Este lesne de înțeles predilecția sa pentru toți cei care își unesc suferințele lor cu suferința Fiului său, Isus Cristos, și grija sa pentru mângâierea și încurajarea ce a făcut-o și continuă să o facă peste tot, dar mai ales la sanctuarul din Lourdes.

În mesajele obișnuite, pe care același fericit papa Ioan Paul al II-lea sau actualul păstor al Bisericii, Benedict al XVI-lea le-au transmis și ni le transmit cu ocazia acestei Zile Mondiale a Bolnavilor, primim o recomandare insistentă de a apela la preacurata Fecioară Maria, mama tuturor celor mântuiți. Mulțumim Sfântului Părinte actual, Benedict al VXI-lea, care, în mesajul său pentru această Zi Mondiala a Bolnavilor, ne îndeamnă să o invocăm pe Maria să le stea alături tuturor celor în suferință și celor ce se îngrijesc de cei bolnavi și să fie pentru fiecare o adevărată terapie supranaturală pentru curaj și vindecare, pentru încurajare, ca fiecare să descopere în suferință, în cruce, o adevărată forță și metodă de ispășire și de mântuire, o cale de participare la lucrarea lui Isus, Mântuitorul, pentru însănătoșirea lumii, pentru purificarea vieții și pentru creșterea carității.

Ziua Mondială a Bolnavului, ce se celebrează an de an la 11 februarie fie la Lourdes, fie la Altöting, ca anul acesta (în dieceza noastră la 13 mai – Apariția Maicii Domnului la Fatima, când ne îndreptăm cu toții spre sanctuarul din Cacica), este un moment de prețuire pentru cei care știu să-și unească suferințele lor cu ale lui Cristos, așa cum a știut s-o facă Maria, mama lui Isus. Această zi este o fericită ocazie pentru a arăta dragostea noastră pentru cei în suferință, solidaritatea noastră cu ei și, în același timp, este o ocazie să arătăm cât este de prețuită slujirea celor bolnavi din partea rudelor, a medicilor și a personalului sanitar, și cât de valoroasă este rugăciunea și dragostea celor din societate, din familii, din centrele de caritate și îngrijire a bolnavilor, și cât de importantă este rugăciunea pentru ei și rolul benefic și salvific al suferinței unite cu jertfa lui Cristos.

Să nu uităm îndemnul Sfântului Părinte Benedict care, propunându-ne exemplul samariteanului milostiv, ne cheamă cu insistență cum a făcut Isus cu tânărul din evanghelie: „Mergi și fă și tu ca el” (Lc 10,37).

Îi încredințăm Maicii Domnului pe toți cei bolnavi și pe cei care se îngrijesc de ei și o rugăm mereu, mai ales în ziua de 11 februarie, ca și la 13 mai, la Cacica, să le stea mereu alături cu iubirea sa de mamă.

Ție, o, Fecioară Marie, expertă în iubirea față de Isus, în suferință și generoasă în slujirea celor bolnavi, îți încredințăm rugăciunea și strigătul nostru: adu-ți aminte, o, Marie, de fiii tăi în suferință. Amin.

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 11.02.2013
Publicarea pe acest sit: 11.02.2013
Etichete:

Lasă un răspuns