Importanţa rugăciunii în viaţa preotului

Scrisoare a Cardinalului Claudio Humes
pentru Anul Preoției

Dragi preoți,

În viața preotului, rugăciunea ocupă în mod necesar unul din locurile centrale. Nu este greu de înțeles asta, pentru că rugăciunea cultivă intimitatea discipolului cu Învățătorul său, Isus Cristos. Cu toții știm că, atunci când ea dispare, credința slăbește și slujirea își pierde conținutul și sensul. Consecința existențială pentru preot va fi că va avea mai puțină bucurie și mai puțină fericire în slujirea de fiecare zi. Este ca și cum, pe drumul urmării lui Isus, preotul, care merge împreună cu atâția alții, ar începe să rămână în urmă din ce în ce mai mult și astfel s-ar îndepărta de Învățător, până când îl pierde din vedere la orizont. De atunci, el este rătăcit și șovăielnic.

Sfântul Ioan Gură de Aur, într-o omilie, comentând Prima Scrisoare către Timotei, afirmă cu înțelepciune: „Diavolul se poartă cu cruzime împotriva păstorului […]. De fapt, dacă ucigând oile turma se diminuează, în schimb eliminându-l pe păstor, el va distruge întreaga turmă”. Comentariul ne face să ne gândim la multe situații de astăzi. Ioan Gură de Aur ne avertizează că diminuarea păstorilor face și va face să scadă tot mai mult numărul credincioșilor și al comunităților. Fără păstori, comunitățile noastre vor fi distruse!

Dar aici aș vrea înainte de toate să vorbesc despre necesara rugăciune pentru ca, așa cum ar spune Ioan Gură de Aur, păstorii să-l învingă pe diavol și să nu dispară. Într-adevăr, fără hrana esențială a rugăciunii, preotul se îmbolnăvește, discipolul nu găsește forța pentru a-l urma pe Învățătorul și astfel moare de denutriție. Prin urmare, turma lui se risipește și, la rândul ei, moare.

De fapt, fiecare preot are o referință esențială la comunitatea eclezială. El este un discipol foarte special al lui Isus, care l-a chemat și, prin sacramentul Preoției, l-a configura cu el, ca și cap și păstor al Bisericii. Cristos este unicul păstor, dar a voit să-i facă părtași de slujirea sa pe cei doisprezece și pe succesorii lor, prin care și preoții, deși în grad inferior, sunt făcuți părtași de acest sacrament, așa încât și ei participă în mod propriu la slujirea lui Cristos, cap și păstor. Aceasta comportă o legătură esențială a preotului cu comunitatea eclezială. El nu se poate lipsi de această responsabilitate, dat fiind faptul că o comunitate fără păstor moare. Dimpotrivă, după exemplul lui Moise, trebuie să rămână cu brațele ridicate spre cer, în rugăciune, pentru ca poporul să nu piară.

De aceea, preotul pentru a rămâne fidel lui Cristos și fidel comunității, are nevoie să fie un om al rugăciunii, un om care trăiește în intimitatea Domnului. În afară de asta, are nevoie să fie întărit de rugăciunea Bisericii și a fiecărui creștin. Oile să se roage pentru păstorul lor! Însă, atunci când același păstor își dă seama că viața lui de rugăciune slăbește, este momentul să se adreseze Duhului Sfânt și să ceară cu sufletul săracului. Duhul va reaprinde focul în inima lui. Va reaprinde pasiunea și încântarea față de Domnul, care este mereu acolo și vrea să ia cina împreună cu el!

În acest An al Sfintei Preoții, vrem să ne rugăm, cu perseverență și multă iubire, pentru preoți și cu preoții. În această privință, Congregația pentru Cler, în fiecare prima joi din lună, în timpul Anului Sfintei Preoții, la ora 16.00, celebrează o oră euharistică-mariană, în bazilica „Santa Maria Maggiore”, în Roma, pentru preoți și cu preoții. Multă lume vine, cu bucurie, să se roage împreună cu noi.

Preaiubiți preoți, Nașterea lui Isus Cristos se apropie. Aș vrea să vă adreseze vouă cele mai bune și cele mai fervente urări de Crăciun fericit și An Nou 2010 fericit. În iesle, Pruncul Isus ne invită să reînnoim față de el acea intimitate de prieten și discipol, pentru a ne trimite din nou ca evanghelizatori ai lui!

Autor: Cardinalul Claudio Hummes
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 05.12.2009
Publicarea pe acest sit: 10.12.2009
Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns