Gratias agamus Domino Deo nostro

Scrisoare pastorală la aniversarea
a 20 de ani de episcopat
de către PS Petru Gherghel,
Episcop al Diecezei de Iași
Gratias agamus Domino Deo nostro

Sfințiile voastre, dragi confrați.
Dragi frați și surori în Cristos,

Orice clipă, orice oră, orice zi sau orice an reprezintă un dar pentru care trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu și să-i fim recunoscători în toate, căci ce avem ce nu am primit (cf. 1Cor 4,7) sau cine dintre noi poate să adauge câtuși de puțin la durata vieții sale? (cf. Mt 6,27).

În anul acesta, Anul special al Sfintei Preoții, noi, aleșii săi, trebuie să-i aducem laudă atotputernicului Dumnezeu, întregii Sfintei Treimi, pentru atâtea semne ale predilecției sale față de noi, să fim recunoscători pentru că am fost învredniciți cu darul vieții și, mai ales, cu darul sfintei Preoții, daruri pe care le-am primit fără nici un merit sau contribuție personală, ci numai și numai din gratuitate divină.

Am avut și avem atâtea motive de a ne opri să admirăm această generozitate divină și să-i oferim lui Dumnezeu prinosul recunoștinței pentru tot ce am primit și, de asemenea, să-i cerem iertare pentru tot ceea ce n-am reușit să împlinim, după planul și voința sa.

Personal, am un motiv special să mă opresc, să reflectez și să analizez tot ce mi-a oferit Dumnezeu, când știu că am primit nu numai darul vieții și, îndată, cei 70 de ani, ci mai ales darul sfintei Preoții și, mai târziu, darul Preoției depline – episcopatul.

Se împlinesc 20 de ani de când, fără vrednicia mea, am primit acest dar din mâinile Eminenței sale card. Angelo Sodano, în anul 1990, chiar în prima zi din luna mai, luna Maicii Domnului, pe treptele Seminarului din Iași. O zi de neuitat pentru mine și pentru dieceză.

M-am întrebat și mă întreb mereu: De ce eu? Cum am răspuns la o astfel de misiune? Cred că acest ultim aspect este deosebit de important și cutremurător, atunci când retrăiești un astfel de eveniment și celebrezi un astfel de aniversar.

Sfințiile voastre, dragi confrați,

Drumul alegerii noastre ca preoți și apostoli l-am parcurs împreună, munca pastorală am dus-o unul lângă altul, îndeosebi în anii grei ai dictaturii, și ne-am simțit întăriți, sprijinindu-ne pe umerii înaintașilor noștri, martori și eroi ai credinței pe aceste meleaguri, având alături curajul și efortul fraților și confraților preoți chemați la aceeași slujire.

Pe umerii mei, încă nerodați, au apăsat responsabilități mai mari decât eram pregătit, iar alegerea mea ca ordinarius, în anul 1978, și, apoi, ca episcop, în anul 1990, m-a surprins și m-a copleșit și mai mult.

Acum, după 20 de ani de la consacrare, mă simt obligat să-i mulțumesc într-un chip deosebit lui Dumnezeu pentru această nobilă misiune, să-i cer iertare pentru lipsuri și neîmpliniri și să mulțumesc tuturor colaboratorilor și confraților mei.

Trăind acest moment de popas din viața și slujirea mea, mă îndrept spre fiecare confrate și spre toți cei care fac parte din poporul nostru credincios, spre toți cei încredințați spre păstorire, și fac un apel la o rugăciune comună pentru a simți mai departe milostivirea lui Dumnezeu și a implora lumina necesară în munca ce ne-a fost încredințată, mie și tuturor celor care am primit mandatul păstoririi credincioșilor noștri.

Implor, așadar, rugăciunea Sfințiilor voastre pentru ziua de 1 mai, la împlinirea celor 20 de ani de la consacrare, pentru care vă mulțumesc și vă sunt recunoscător. Mă folosesc de cuvintele din ritualul reînnoirii făgăduințelor preoțești din Joia Sfântă de la Liturghia crismei: „Rugați-vă și pentru mine, ca să rămân credincios misiunii apostolice, care mi-a fost încredințată, și să fiu între voi chipul viu și tot mai desăvârșit al lui Cristos, preotul, păstorul cel bun, învățătorul și slujitorul tuturor”.

În catedrala din Iași, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi celebra în ziua de 1 mai, ora 11.00, o sfântă Liturghie de mulțumire și de implorare a ocrotirii lui Cristos, marele preot, prin mijlocirea preacuratei Fecioare Maria, patroana noastră cerească, regina lunii mai și regina apostolilor. Vă invit să fiți alături de mine la această sfântă Liturghie și la agapa frățească ce va urma.

Pentru toate darurile primite de la Dumnezeu și pentru grija ce ne-a purtat-o în toți acești ani de slujire, încă o dată îi mulțumesc din toată inima și îl rog pe Isus, marele preot, să ne păstreze pe toți în unire și comuniune sacerdotală, ca să împlinim dorința și rugăciunea sa testamentară, ca și preocuparea mea și a noastră, a tuturor – Ca toți să fie una! (In 17,21).

Vă aștept cu dor și cu dragoste frățească.

Cristos a înviat!

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 15.04.2010
Publicarea pe acest sit: 01.05.2010
Etichete:

Lasă un răspuns