Discursul PS Petru Gherghel cu ocazia cele de-a 120-a aniversări a Arhidiecezei de Bucureşti

Alocuțiune PS Petru Gherghel, Episcop de Iași,
cu ocazia cele de-a 120-a aniversări a Arhidiecezei de București

Înalt Preasfinția voastră, Ioan Robu,
Excelența voastră nunțiu apostolic,
Sfințiile voastre,
Venerabili și distinși invitați,
Dragi și iubiți credincioși,

Trăim o atmosferă încărcată de bucurie și speranță, sfânta Înviere.

Ne însoțesc câteva adevăruri pe care vreau să le subliniez: Nu vă temeți! Mergeți și predicați evanghelia la toate popoarele! Pace vouă! Încredeți-vă, eu am biruit lumea! Iată eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor! Nu te teme turmă mică: Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui!

Experiența pe care au făcut-o apostolii întâlnindu-l pe Cristos cel Înviat, chiar dacă pentru un moment ei erau înspăimântați și descurajați și pentru ei totul părea ruinat, a avut menirea să-i transforme definitiv, să-i schimbe în cei mai înflăcărați vestitori ai evangheliei și să-i facă disponibili să-și dea viața pentru Biserica abia înființată.

În istorie, Biserica a întâmpinat greutăți din toate părțile. Valuri pustiitoare au izbit în barca Bisericii; obstacole inimaginabile i-au ieșit în cale: persecuții, tiranii, ideologii materialiste și ateiste, decrete ucigătoare, legi diabolice și potrivnice, lagăre și închisori pentru trup și pentru suflet. Peste toate acestea însă au răsunat și răsună cuvintele Celui Înviat: Nu vă temeți! Încredeți-vă, eu am biruit lumea! Porțile iadului nu o vor birui! Și toate au trecut, iar Biserica a mers și merge mai departe.

Celebrarea de astăzi, înscrisă în atmosfera Învierii, are un caracter particular. Arhidieceza de București marchează 120 de ani din viața ei organizată, ca structură bine stabilită și precizată, prin voința Sfântului Părinte Leon al XIII-lea.

Dar, dar… Arhiepiscopia de București, poporul lui Dumnezeu care trăiește pe teritoriile Dobrogei, Valahiei sau Munteniei, are rădăcini adânci înfipte în perioada apostolică; a început o dată cu prezența primilor creștini și a vechilor structuri bisericești, din zona Sciției și a Tomisului.

Am întâlnit în revista „Pro memoria”, ca și în alte documente, câteva date care sunt grăitoare, despre prezența creștinilor pe aceste meleaguri și care stau la baza formării Arhidiecezei de București.

„Istoria veche e încărcată de prea multă uitare și întuneric. Fără îndoială că primii creștinii au trăit pe vremea daco-romanilor, după cum o atestă inscripții de pe mormintele și de pe ruinele bisericilor paleo-creștine. După 271, momentul retragerii romane, aceste comunități firave au fost de multe ori risipite de invaziile barbare și aproape reduse la tăcere de despărțirea Bisericilor din 1054. Au supraviețuit totuși comunități precum cele de la Turnu Severin, Râmnicu Vâlcea, Câmpulung Muscel, Curtea de Argeș, pe pământul bulgar, la sud de Dunăre și, poate, multe altele, dar ele nu au mai fost niciodată reunite într-o dieceză, ci au depins de episcopii îndepărtate, în special de cele din Moldova, ale căror episcopi purtau și numele de utriusque Valachiae. Sunt ani grei pentru catolicii din Valahia, lipsiți de sprijinul real al unui episcop și nevoiți să trăiască sub presiunea bizantinilor, protestanților și a altora. De aceea, pentru a-i apăra, Roma a decis, probabil prin 1625, crearea Administrației Apostolice a Valahiei, încredințată în primă fază arhiepiscopilor de Sardica și apoi Diecezei bulgare de Nicopolis ad Istrum. Această situație a durat mai bine de 200 de ani (1632-1882)”.

Istoria notează și alte localități unde creștinii catolici au înscris noi pagini și noi vrednicii: București, Brăila, Constanța, Craiova, Pitești, Ploiești, Tulcea.

„Din anul 1883, datorită schimbărilor politice ale Europei de Est, implicit ale României, Sfântul Scaun s-a hotărât să creeze Arhiepiscopia de București. La 27 aprilie 1883, prin bula apostolică Precipuum munus, a Sfântului Părinte Leon al XIII-lea, este instituită Arhidieceza Romano-Catolică de București, avându-l ca prim arhiepiscop pe Mons. Ignazio Felice Paoli (1883-1885)”.

Cei care au urmat în scaunul arhiepiscopal au continuat cu suflet și generozitate să construiască viitorul acestei mitropolii: Mons. Raymund Netzhammer, Mons. Alexandru Cisar, Mons. Anton Durcovici, apoi ordinarii substituți din timpurile grele, până s-a ajuns în zilele noastre la noul arhiepiscop și mitropolit, dr. Ioan Robu.

Nu trebuie oare să vedem mâna lui Dumnezeu în toate acestea?

„Apropiindu-se de istoria arhidiecezei, creștinul de astăzi nu poate să nu descopere modul în care credința transformă mereu omul, îl înnobilează și îl ajută pe acest pământ să edifice, să ducă începutul lui Dumnezeu înainte. Predecesorii noștri au dus o adevărată luptă pentru identitate și existență, creștinii de azi trebuie să continue acest efort, fără să uite trecutul și fără să rămână marcați de reușitele sau eșecurile înaintașilor, dar simțindu-se martori și, în același timp, creatori ai istoriei catolice în Arhiepiscopia Romano-Catolică de București”.

Cristos e prezent în Biserica sa din Arhidieceza de București care se bucură astăzi de aceste minunate realități, de atâția noi apostoli, de atâtea persoane consacrate și de acest minunat popor creștin.

Așadar, facem sărbătoare și repetăm în această atmosferă: Nu te teme turmă mică! rolul tău a fost și este mare. Nu vă temeți! De ce îl căutați pe cel viu între cei morți! Nu este aici! auzim și astăzi glasul îngerului și mai auzim și cuvintele lui Cristos: Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui!

Nu se potrivesc oare aceste cuvinte și pentru Biserica noastră din România, pentru Arhiepiscopia de București, care celebrează acest frumos aniversar: 120 de ani?

Noi toți care suntem aici și, într-un chip special, noi cei care am venit de la Iași, ne-am bucurat și ne bucurăm că am fost invitați la acest moment aniversar, la această bucurie a arhidiecezei, de către ÎPS arhiepiscop dr. Ioan Robu și de către comitetul de organizare al acestei sărbători. Cu toții trăim același mister mereu viu: Cristos în mijlocul poporului său.

Dați-mi voie să exprim în acest cadru și mai ales în timpul acestei celebrări câteva momente de întemeiată satisfacție și bucurie personală:

  1. Legăturile istorice strânse între cele două principate – Muntenia și Moldova – cu atâtea valori comune și un trecut istoric misionar comun.

  2. Colaborarea care a existat în trecut între București și Iași și între Iași și București cu responsabilități pastorale de o parte și de alta – ep. Dominic Jaquet, ep. Alexandru Th. Cisar, și Mons. Anton Durcovici, episcopul martir pentru Iași și administrator apostolic și pentru București, pentru care și-a dat și viața, pr. Rafael Friedrich și mulți alții.

  3. Timpurile grele care au venit parcă ne-au unit și mai mult, și astăzi Arhidieceza de București și Dieceza de Iași sunt așa de unite și legate între ele, încât constituie la propriu și la figurat o provincie bisericească.

  4. Notăm cu bucurie că ÎPS arhiepiscop Ioan Robu s-a născut și a copilărit într-o familie din Moldova în Dieceza de Iași și actualmente este întâi stătătorul Arhiepiscopiei de București și președinte al CER.

  5. Și încă un motiv de bucurie – la anul vom sărbători și noi același eveniment, 120 de ani de la înființarea și declararea Episcopiei de Iași.

Înalt Preasfinția voastră, stimați confrați, onorat auditoriu,

Mă bucur să vă felicit la acest popas și să vă spun: Înaintați în mileniul trei cu curaj! Misiunea Arhiepiscopiei de București este așa de mare: Nu vă temeți! Isus cel viu este cu voi până la sfârșitul veacurilor!

La mulți și binecuvântați ani!

Cristos a înviat!

București, 28.04.2003
Petru Gherghel, episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 28.04.2003
Publicarea pe acest sit: 07.05.2003
Etichete: ,

Lasă un răspuns