Discursul preşedintelui german de întâmpinare a Papei

Discursul președintelui german Horst Köhler
la ceremonia de primire a Papei Benedict al XVI-lea
pe aeroportul internațional Köln/Bonn
joi, 18 august 2005

Sfinte Părinte,

Bine ați venit în patria Dvs,
Bine ați venit în Germania!

Noi, toți cei prezenți, vă salutăm cordial.

Suntem bucuroși că sunteți cu noi. Suntem încântați că prima Dvs vizită oficială în străinătate v-a adus aici, în Germania. Aceasta este o zi plină de bucurie pentru noi toți.

Ziua Mondială a Tineretului, la care i-ați invitat pe tineri să participe, este un eveniment minunat. Consider extraordinar faptul că avem atât de mulți oaspeți tineri.

Chiar ca și protestant pot spune că suntem foarte emoționați de faptul că un german, unul dintre noi, a devenit Papă. Permiteți-mi să vă spun aceasta încă o dată, aici pe pământ german: vă dorim tot binele și binecuvântarea lui Dumnezeu pentru înaltul Dvs magisteriu.

Alegerea Dvs ca Pontif are o importanță istorică.

După Papa provenind din Polonia, prima țară invadată de Germania în al doilea război mondial, acum a fost ales succesor al Sfântului Petru unul din așa-numita generație a voluntarilor artileriei antiaeriene. Acest fapt reprezintă pentru mine un motiv de optimism – la șaizeci de ani după sfârșitul ideologiei opuse omului și lui Dumnezeu care a dominat atunci Germania.

Acest fapt a fost interpretat în întreaga lume ca semn de reconciliere, și doresc să vă dezvălui faptul că la doar câteva minute după numirea Dvs, primul care m-a sunat pentru a-și exprima felicitările a fost șeful statului polonez, Kwasniewski.

 

Sfinte Părinte,

Cu aproape 50 de ani în urmă v-ați început cariera academică, în calitate de tânăr profesor de teologie la Universitatea din Bonn, nu departe de aici. Interpretarea Dvs asupra credinței i-a entuziasmat atunci pe ascultătorii Dvs, și din acel moment reputația Dvs în lumea academică a crescut constant. Credința și teologia nu au fost niciodată pentru Dvs ceva rupt de lume și rezervat cercurilor academice. Ați acționat întotdeauna pentru a asigura ca formulele fundamentale ale mărturisirii de credință să aibă relevanță și pentru cultura seculară și pentru politică.

Acest lucru nu putea să nu provoace dezacorduri. Pe bună dreptate însă ați preferat obiecțiile în locul indiferenței. Principiile credinței trebuie să fie sarea pământului. Astfel, cercetători din întreaga lume au căutat dialogul cu Dvs, inclusiv, nu cu mult timp în urmă, Jürgen Habermas, care aparține generației Dvs.

Consider că este o onoare și pentru teologia germană, pentru științele umaniste germane în general, faptul că un exponent al lor a schimbat catedra universitară cu catedra lui Petru.

Când ați devenit membru al prestigioasei Academii a Institutului Franței, în 1992, ca succesor al marelui Andrej Sacharov, ați spus despre el: „A fost mai mult decât un mare cercetător, a fost un mare om”. Și în Dvs se împletesc erudiția și înțelepciunea. De aceea mulți oameni – și din afara Bisericii Catolice – caută și găsesc în Dvs o autoritate morală.

 

Sfinte Părinte,

Ați venit într-o țară în care Bisericile creștine au un rol activ, și sunt bucuros de acest fapt.

Mă gândesc de exemplu la asociațiile de tineret catolice și evanghelice. Mulți îi acuză astăzi pe tineri de lipsa angajamentului și de egocentrism. Acest lucru nu este însă valabil pentru miile de lideri de grupuri de tineret care își asumă responsabilitatea pentru copiii sau tinerii de vârsta lor, în mod voluntar, în cadrul mișcării cercetașilor, al Federației Germane a Organizațiilor Catolice pentru Copii și Tineret, al YMCA sau în alte contexte. Mulți tineri experimentează astfel cât este de important este să îți ajuți aproapele – și cât de mult te poate împlini acest lucru.

Tocmai în cadrul activităților Bisericii cu tinerii aceștia învață valori și își însușesc comportamente responsabile, de importanță vitală pentru întreaga societate. Îndrumarea, la care se face atât de mult apel astăzi, nu poate veni decât de la persoane care au găsit-o deja. Consider că în activitatea de tineret a Bisericilor din Germania se face mult bine, chiar indispensabil în acest domeniu.

Angajamentul social al Bisericilor derivă dintr-o viziune specifică asupra umanității, o viziune care nu este influențată de pragmatism sau materialism. Ea ne spune că omul nu trăiește numai cu pâine. Și că omul se împlinește pe sine doar prin intermediul celorlalți. Libertatea, personalitatea și solidaritatea sunt strâns legate. Aceasta ne învață pe bună dreptate doctrina socială a Bisericii Catolice. Acțiunile caritabile ale Bisericilor sunt așadar mult mai mult decât o companie de ajutor social.

În acest angajament este întotdeauna prezentă și o provocare politică: aceea de a nu-i pierde din vedere pe cei slabi, pe cei bolnavi, pe cei aflați pe moarte și pe cei marginalizați. Toate apelurile verbale la solidaritate rămân neconvingătoare dacă nu sunt însoțite de angajament practic, de iubire în acțiune.

După cum am putut constata întotdeauna, această iubire practică pentru aproapele și angajamentul pentru a construi o societate dreaptă sunt foarte vii în Bisericile germane. Laicii care își desfășoară activitatea voluntară cu mare devotament își merită tocmai pentru aceasta aprecierea liderilor Bisericilor lor – și recunoștința noastră a tuturor.

 

Sfinte Părinte,

Ați venit la Ziua Mondială a Tineretului, un eveniment la care predecesorul Dvs, neuitatul Papă Ioan Paul al II-lea, i-a invitat pe tinerii din lumea întreagă să participe. Ziua Mondială a Tineretului trebuie să fie un semn de speranță. Solidaritatea tinerilor la scară mondială poate face posibile multe acțiuni bune. Ne amintește de responsabilitatea noastră pentru această lume unică în care trăim.

Știu însă că în centrul Zilei Mondiale a Tineretului nu se află programe de acțiune sau discuții teoretice. În prim plan se află spiritualitatea, experiența religioasă, rugăciunea și celebrarea credinței. Schimbarea, adevărata schimbare presupune întotdeauna convertirea inimilor. Cu spiritul lor de deschidere și căutarea lor sinceră de îndrumare, sutele de mii de tineri ne dau și nouă celor mai în vârstă un semn de speranță și încredere, după cum am constatat eu însumi în ultimele zile.

Tocmai în aceste timpuri în care mulți oameni trăiesc cu teama de terorism și de violențe comise din motive așa-zis religioase, este un lucru pozitiv a experimenta credința și religia ca drumuri spre pace și compasiune. Chiar Dvs, Sfinte Părinte, ați afirmat de mai multe ori că există „patologii”, căi greșite ale religiei – și în creștinism -, după cum există căi greșite ale rațiunii iluminate. Atât religia cât și rațiunea trebuie întotdeauna, să se corecteze și să se purifice reciproc, după cum ați afirmat.

Sper ca această Zi Mondială a Tineretului la care ne-ați chemat să fie o expresie incontestabilă a unei credințe umane și pe măsura omului. O credință pentru care lumea și ființele umane nu sunt indiferente, o credință care mărturisește că în această lume unică suntem toți fii ai lui Dumnezeu.

Încă o dată, bine ați venit, Papa Benedict!

Autor: Horst Kohler
Traducător: Oana Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 18.08.2005
Publicarea pe acest sit: 18.08.2005
Etichete: ,

Lasă un răspuns