Discursul Patriarhului ecumenic în Bazilica Sfânta Maria a Îngerilor din Assisi

Discursul Patriarhului ecumenic Bartolomeu I
al Constantinopolului
în Bazilica Sfânta Maria a Îngerilor din Assisi
vineri, 28 octombrie 2011

Sanctitate, Eminențe, Excelențe,
Reprezentanți ai diferitelor religii din lume,
Doamnelor și Domnilor,
Dragi prieteni,

Orice dialog autentic poartă în sine germenii unei metamorfoze care trebuie realizată. Natura acestei transformări constituie o convertire care ne face să ieșim din particularismele noastre pentru a nu-l mai considera pe celălalt ca obiect de indiferență, ci ca subiect de relație.

Pentru că, din indiferență se naște ura, din indiferență se naște conflictul, din indiferența se naște violența. Împotriva acestor rele numai dialogul este o soluție care poate fi parcursă pe termen lung. Rolul nostru, fiind conducători religioși, este mai ales acela de a-l promova și de a arăta prin intermediul exemplului nostru zilnic că noi nu trăim numai unii împotriva altora, sau unii alături de alții, ci mai degrabă unii împreună cu alții, într-un spirit de pace, de solidaritate și de fraternitate. Însă pentru a ajunge la acest scop, dialogul cere o răsturnare completă a modului nostru de a fi în lume. Auzim bine glasurile celor care exaltă protecționismul, pentru că mondializarea poartă în sine un curent relativist care generează, prin opoziție, replieri comunitariste și identitare, în care se ascunde dușmănia. Pentru aceasta angajarea noastră nu trebuie să se limiteze numai la o muncă în exteriorul comunităților noastre, ci este oportun ca să înțeleagă și logicile ad intra. Responsabilitatea noastră ajunge să fie atunci cu atât mai mare și organizarea acestei întâlniri pentru pace la Assisi asumă toată importanța sa. Nu e vorba, așa cum insinuează unii, de a face dialog interreligios, sau un dialog ecumenic, într-o perspectivă sincretistă.

Dimpotrivă, viziunea pe care noi o lăudăm în dialogul interreligios are un sens cu totul deosebit care derivă din însăși capacitatea religiilor de investi în domeniul societății pentru a promova pacea în ea. Acesta este spiritul din Assisi, aceasta este și calea pe care Patriarhia Ecumenică din Constantinopol s-a angajat de mulți ani.

Și astăzi, la douăzeci și cinci de ani după prima întâlnire convocată de Fericitul Ioan Paul al II-lea chiar aici la Assisi, la zece ani după dramaticele evenimente de la 11 septembrie și în momentul în care „primăverile arabe” nu au pus capăt tensiunilor intercomunitare, locul religiilor printre fermenții care sunt în desfășurare în lume rămâne ambiguu. De fapt, noi continuăm să ne temem de marginalizarea crescută a comunităților creștine din Orientul Mijlociu. Trebuie să ne opunem deformării mesajului religiilor și al simbolurilor lor din partea autorilor de violență. A dezvolta religiosul prin religiosul însuși, aceasta este exigența necesară pentru a promova dimensiunea umanitară a unei figuri a divinului care se vrea milostiv, drept și iubitor.

Pentru aceasta responsabilii religiilor trebuie să-și asume procesul de restabilire a păcii. Pentru că singurul mod de a ne ridica împotriva instrumentalizării războinice a religiilor este să condamnăm cu fermitate războiul și conflictele și să ne punem ca mediatori de pace și de reconciliere.

Sanctitate, acestea sunt câteva elemente pe care vrem să le prezentăm reflecției generale în cadrul acestei noi întâlniri de la Assisi, convergerii în favoarea unei reconcilieri globale a omului cu Dumnezeu, a omului cu el însuși, dar și a omului cu ambientul. Pentru că altruismul nu se poate limita numai la relațiile din interiorul umanității. Cine spune „că este în relație” face referință și la experiența extinsă a alterității, până la natura însăși ca o creație a lui Dumnezeu.

Așadar dialogul nostru este reconciliere. Noi toți ne recunoaștem în această expresie din Fericiri: „Fericiți făcătorii de pace pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu” (Mt 5,9). Această responsabilitate nu este pur și simplu verbală, ea așteaptă de la noi ca să fim fideli față de credința noastră, fideli față de planul lui Dumnezeu cu privire la lume, răspunzând la ceea ce el cere. Fie ca noi să putem fi semnele acestei angajări! Numai atunci pacea pe care o căutăm, această comoară atât de scumpă de obținut și din păcate așa de ușor de pierdut, va străluci în lume.

Să-l rugăm pe Domnul Dumnezeul nostru ca să acorde lumii harul său și ca să ne inspire să fim pelerini ai adevărului și ai păcii.

Autor: Patriarhul ecumenic Bartolomeu
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.10.2011
Publicarea pe acest sit: 28.10.2011
Etichete: , ,

Lasă un răspuns