Discursul Papei susţinut la Memorialul Yad Vashem din Ierusalim

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la vizita la memorialul Yad Vashem din Ierusalim
luni, 26 mai 2014

„Adame, unde ești?” (cf. Gen 3,9).

Unde ești, omule? Unde ai dispărut?

În acest loc, memorial al Shoah, auzim răsunând această întrebare a lui Dumnezeu: „Adame, unde ești?”.

În această întrebare este toată durerea Tatălui care și-a pierdut fiul.

Tatăl cunoștea riscul libertății; știa că fiul ar fi putut să se piardă… dar poate că nici măcar Tatăl nu putea să-și imagineze o asemenea cădere, un asemenea abis!

Acel strigăt: „Unde ești?”, aici, în fața tragediei incomensurabile a Holocaustului, răsună ca un glas care se pierde într-un abis fără capăt…

Omule, cine ești? Nu te mai recunosc.

Cine ești, omule? Cine ai devenit?

De ce fel de oroare ai fost capabil?

Ce anume te-a făcut să cazi așa de jos?

Nu este pulberea pământului, din care ești luat. Pulberea pământului este lucru bun, lucrare a mâinilor mele.

Nu este suflarea de viață pe care am suflat-o în nările tale. Acel suflu vine de la mine, este lucru foarte bun (cf. Gen 2,7).

Nu, acest abis nu poate să fie lucrarea ta, a mâinilor tale, a inimii tale… Cine te-a corupt? Cine te-a desfigurat?

Cine te-a contagiat cu prezumția de a lua în stăpânire binele și răul?

Cine te-a convins că ești dumnezeu? Nu numai că i-ai torturat și i-ai ucis pe frații tăi, ci i-ai oferit ca jertfă ție însuți, pentru că te-ai considerat dumnezeu. Astăzi ascultăm din nou aici glasul lui Dumnezeu: „Adame, unde ești?”.

Din pământ se înalță un geamăt înăbușit: Ai milă de noi, Doamne!

A ta, Doamne Dumnezeul nostru, este dreptatea, iar a noastră este dezonoarea pe față, rușinea (cf. Bar 1,15).

A venit peste noi un rău cum nu s-a mai întâmplat vreodată sub întreg cerul (cf. Bar 2,2). Acum, Doamne, ascultă rugăciunea noastră, ascultă implorarea noastră, mântuiește-ne pentru milostivirea ta. Mântuiește-ne de această monstruozitate.

Doamne atotputernic, un suflet în angoasă strigă către tine. Ascultă, Doamne, ai milă!

Am păcătuit împotriva ta. Tu domnești în veci (cf. Bar 3,1-2).

Amintește-ți de noi în milostivirea ta. Dă-ne harul de a ne rușina de ceea ce, ca oameni, am fost capabili să facem, de a ne rușina de această idolatrie maximă, de a fi disprețuit și distrus trupul nostru, acela pe care tu l-ai plămădit din nămol, acela căruia tu i-ai dat viață cu suflarea ta de viață.

Niciodată să nu mai fie, Doamne, niciodată să nu mai fie!

„Adame, unde ești?”.

Iată-ne, Doamne, cu rușinea a ceea ce omul, creat după chipul și asemănarea ta, a fost capabil să facă.

Amintește-ți de noi în milostivirea ta.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.05.2014
Publicarea pe acest sit: 26.05.2014
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns