Discursul Papei la vizita la Universitatea „Roma Tre”

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la vizita la Universitatea „Roma Tre”
vineri, 17 februarie 2017

Domnule rector,
Iluștri profesori,
Dragi studenți și membri ai personalului,

Vă mulțumesc că m-ați invitat să vizitez această Universitate, cea mai tânără din Roma, și vă adresez vouă tuturor salutul meu cordial. Îi mulțumesc rectorului, prof. Mario Panizza, pentru cuvintele de primire și urez tot binele pentru munca și misiunea acestui Ateneu. Instruirea și formarea academică a noilor generații este o exigență primară pentru viața și dezvoltarea societății. Am ascultat întrebările voastre, pentru care vă sunt recunoscător; le citisem în prealabil și voi încerca să dau răspunsuri ținând cont și de experiența mea.

Societatea noastră este bogată în bine, în acțiune de solidaritate și de iubire față de aproapele: atâtea persoane și atâția tineri, cu siguranță și dintre voi, sunt angajați în voluntariat și în activități de slujire a celor mai nevoiași. Și aceasta este una dintre cele mai mare valori de care trebuie să fim recunoscători și orgolioși. Însă, dacă privim în jurul nostru, vedem că în lume există atâtea, prea multe semne de dușmănie și de violență. Așa cum a afirmat pe bună dreptate Giulia, sunt prezente multiple semnale ale unei „acțiuni violente”. Îți mulțumesc, Giulia, pentru că Mesajul pentru Ziua Păcii din acest an propune tocmai nonviolența ca stil de viață și de acțiune politică. De fapt, trăim un război mondial pe bucăți: există conflicte în multe regiuni ale planetei, care amenință viitorul unor întregi generații. Cum de comunitatea internațională, cu organizațiile sale, nu reușește să împiedice sau să oprească toate acestea? Interesele economice și strategice au mai multă importanță decât interesul comun la pace? Cu siguranță acestea sunt întrebări care găsesc spațiu în aulele universităților și răsună înainte de toate în conștiințele noastre. Iată: universitatea este locul privilegiat în care se formează conștiințele, într-o confruntare continuă între exigențele binelui, adevărului și frumosului, și realitatea cu contradicțiile sale. Un exemplu concret? Industria armelor. De decenii se vorbește despre dezarmare, s-au realizat și procese importante în acest sens, însă din păcate, astăzi, în pofida tuturor discursurilor și activităților, multe țări măresc cheltuielile pentru armamente. Și asta, într-o lume care încă luptă împotriva foamei și a bolilor, este o contradicție scandaloasă.

În fața acestei situații dramatice, pe bună dreptate voi întrebați: care trebuie să fie răspunsul nostru? Desigur nu o atitudine de descurajare și de neîncredere. Voi tinerii, în mod deosebit, nu puteți să vă permiteți să fiți fără speranță, speranța este parte din voi înșivă. Când lipsește speranța, de fapt lipsește viața; și atunci unii merg în căutarea unei existențe înșelătoare care este oferită de negustorii nimicului. Aceștia vând lucruri care procură fericiri momentane și aparente, dar în realitate introduc pe drumuri fără ieșire, fără viitor, adevărate labirinturi existențiale. Bombele distrug trupurile, dependențele distrug mințile, sufletele și chiar trupurile. Și aici vă dau un alt exemplu concret de contradicție actuală: industria jocurilor de noroc. Universitățile pot da o valoroasă contribuție de studiu pentru a preveni și a contrasta boala jocurilor de noroc, care provoacă daune grave persoanelor și familiilor, cu mari costuri sociale.

Un răspuns pe care aș vrea să vi-l sugerez – și țin cont de întrebarea lui Niccolò – este acela de a vă angaja, și ca universitate, în proiecte de împărtășire și de slujire a celor din urmă, pentru a face să crească în orașul nostru Roma simțul apartenenței la o „patrie comună”. Atâtea urgențe sociale și atâtea situații de suferință și de sărăcie ne interpelează: să ne gândim la persoanele care trăiesc pe stradă, la migranți, la cei care au nevoie nu numai de hrană și îmbrăcăminte, ci și de o inserare în societate, ca de exemplu cei care ies din închisoare. Venind în întâmpinarea acestor sărăcii sociale, devenim protagoniști ai acțiunilor constructive care se opune celor distructive ale conflictelor violente și se opun și culturii hedonismului și rebutului, bazată pe idolii banului, al plăcerii, al apariției… În schimb, lucrând cu proiecte, chiar mici, care favorizează întâlnirea și solidaritatea, se recuperează împreună un sentiment de încredere în viață.

În orice mediu, în special în cel universitar, este important a citi și a înfrunta această schimbare de epocă prin reflecție și discernământ, adică fără prejudecăți ideologice, fără frici sau fugi. Orice schimbare, și cea actuală, este o trecere care aduce cu sine dificultăți, trude și suferințe, dar aduce și noi orizonturi de bine. Marile schimbări cer să regândim modelele noastre economice, culturale și sociale, pentru a recupera valoarea centrală a persoanei umane. Riccardo, în a treia întrebare, a făcut referință la „informațiile care într-o lume globalizată sunt vehiculate în special de social network„. În acest domeniu așa de complex, mi se pare că este necesar de făcut un discernământ sănătos, pe baza unor criterii etice și spirituale. Adică trebuie să ne întrebăm despre ceea ce este bun, făcând referință la valorile proprii ale unei viziuni despre om și despre lume, o viziune despre persoană în toate dimensiunile sale, mai ales în cea transcendentă.

Și vorbind despre transcendență, vreau să vă vorbesc de la persoană la persoane și să dau mărturie despre cine sunt eu. Mă mărturisesc creștin și transcendența la care mă deschid și privesc are un nume: Isus. Sunt convins că Evanghelia sa este o forță de adevărată reînnoire personală și socială. Vorbind astfel nu vă propun iluzii sau teorii filozofice sau ideologice, nici nu vrea să fac prozelitism. Vă vorbesc despre o Persoană care mi-a venit în întâmpinare, când aveam mai mult sau mai puțin vârsta voastră, mi-a deschis orizonturi și mi-a schimbat viața. Această Persoană poate umple inima noastră de bucurie și viața noastră de semnificație. Este tovarășul meu de drum; El nu dezamăgește și nu trădează. Este mereu cu noi. Se pune cu respect și discreție de-a lungul cărării vieții noastre, ne susține mai ales în ora rătăcirii și a înfrângerii, în momentul slăbiciunii și al păcatului, pentru a ne repune mereu pe drum. Aceasta este mărturia personală a vieții mele.

Nu vă fie frică să vă deschideți la orizonturile spiritului, și dacă primiți darul credinței – deoarece credința este un dar – nu vă fie frică să vă deschideți la întâlnirea cu Cristos și să aprofundați raportul cu El. Credința nu limitează niciodată domeniul rațiunii, ci îl deschide la o viziune integrală despre om și despre realitate, ferind de pericolul de a reduce persoana la „material uman”. Cu Isus dificultățile nu dispar, ci se înfruntă în mod diferit, fără frică, fără a ne minți pe noi înșine și pe ceilalți; se înfruntă cu lumina și forța care vine de la El. Și putem deveni, așa cum a spus Riccardo, „lucrători ai carității intelectuale”, pornind chiar de la Universitate, pentru ca să fie loc de formare la „înțelepciune” în sensul deplin al termenului, de educație integrală a persoanei. În această perspectivă Universitatea oferă contribuția sa specială și indispensabilă la reînnoirea societății.

Și Universitatea poate să fie și loc în care se elaborează cultura întâlnirii și a primirii persoanelor de tradiții culturale și religioase diferite. Nour, care provine din Siria, a făcut referință la „frica” occidentalului față de străin întrucât ar putea „amenința cultura creștină a Europei”. Aparte faptul că prima amenințare la adresa culturii creștine a Europei vine chiar din interiorul Europei, închiderea în ei înșiși sau în propria cultură nu este văzută niciodată calea pentru a reda speranță și a face o reînnoire socială și culturală. O cultură se consolidează în deschiderea și în confruntarea cu celelalte culturi, cu condiția să aibă o conștiință clară și matură despre propriile principii și valori. De aceea îi încurajez pe profesori și pe studenți să trăiască Universitatea ca un mediu de adevărat dialog, care nu aplatizează diversitățile și nici nu le exasperează, ci deschide la confruntarea constructivă. Suntem chemați să înțelegem și să apreciem valorile celuilalt, depășind tentațiile indiferenței și temerii. Să nu vă fie frică niciodată de întâlnire, de dialog, de confruntare.

În timp ce duceți înainte parcursul vostru de învățământ și de studiu în universitate, încercați să vă întrebați: forma mentis a mea devine mai individualistă sau mai solidară? Dacă este mai solidară, este semn bun, pentru că veți merge împotriva curentului dar în unica direcție care are un viitor și care dă viitor. Solidaritatea, nu proclamată în cuvinte ci trăită concret, generează pace și speranță pentru orice țară și pentru lumea întreagă. Și voi, prin faptul că lucrați și studiați în universitate, aveți o responsabilitate în a lăsa o amprentă bună în istorie.

Vă mulțumesc din inimă pentru această întâlnire și pentru atenția voastră. Speranța să fie lumina care luminează mereu studiul vostru și angajarea voastră. Asupra fiecăruia dintre voi și asupra familiilor voastre invoc binecuvântarea Domnului.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 17.02.2017
Publicarea pe acest sit: 16.02.2017
Etichete: ,

Comments are closed