Discursul Papei la vizita la preşedintele afacerilor religioase la Diyanet

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la vizita la președintele afacerilor religioase
la Diyanet, vineri, 28 noiembrie 2014

Domnule președinte,
Autorități religioase și civile,
Doamnelor și domnilor,

Este pentru mine motiv de bucurie să vă întâlnesc astăzi, în cursul vizitei mele în țara dumneavoastră. Îi mulțumesc domnului președinte al acestui important Oficiu pentru invitația cordială, care-mi oferă ocazia de a mă întreține cu lideri politici și religioși, musulmani și creștini.

Este tradiție ca Papii, când călătoresc în diferite țări ca parte a misiunii lor, să întâlnească și autoritățile și comunitățile de alte religii. Fără această deschidere la întâlnire și la dialog, o vizită papală n-ar răspunde pe deplin finalităților sale, așa cum și eu le înțeleg, pe urma veneraților mei Predecesori. În această perspectivă, sunt bucuros să amintesc în mod special întâlnirea pe care Papa Benedict al XVI-lea a avut-o, tot în acest loc, în noiembrie 2006.

Relațiile bune și dialogul dintre liderii religioși îmbracă de fapt o mare importanță. Ele reprezintă un mesaj clar adresat respectivelor comunități, pentru a exprima că respectul reciproc și prietenia sunt posibile, în pofida diferențelor. Această prietenie, în afară de a fi o valoare în sine, capătă semnificație specială și importanță ulterioară într-un timp de criză cum este al nostru, criză care în unele zone ale lumii devin adevărate drame pentru întregi populații.

Există de fapt războaie care seamănă victime și distrugeri; tensiuni și conflicte interetnice și interreligioase; foamete și sărăcie care chinuiesc sute de milioane de persoane; daune la adresa ambientului natural, a aerului, a apei, a pământului.

Cu adevărat tragică este situația în Orientul Mijlociu, în special în Irak și Siria. Toți suferă consecințele conflictelor și situația umanitară este neliniștitoare. Mă gândesc la atâția copii, la suferințele atâtor mame, la bătrâni, la fugari și la refugiați, la violențele de orice tip. Îngrijorare deosebită provoacă faptul că, mai ales din cauza unui grup extremist și fundamentalist, comunități întregi, în special – dar nu numai – creștinii și yazidii, au îndurat și încă suferă violențe inumane din cauza identității lor etnice și religioase. Au fost alungați cu forța din casele lor, au trebuit să părăsească toate pentru a-și salva propria viață și a nu renega credința. Violența a lovit și edificii sacra, monumente, simboluri religioase și patrimoniul cultural, voind aproape să șteargă orice urmă, orice amintire a celuilalt.

În calitate de conducători religioși, avem obligația de a denunța toate încălcările demnității și drepturilor umane. Viața umană, dar al lui Dumnezeu Creatorul, are un caracter sacru. De aceea, violența care caută o justificare religioasă merită condamnarea cea mai puternică, pentru că Atotputernicul este Dumnezeu al vieții și al păcii. De la toți cei care susțin că-l adoră lumea așteaptă ca să fie bărbați și femei ai păcii, capabili să trăiască precum frați și surori, în pofida diferențelor etnice, religioase, culturale sau ideologice.

După denunțare trebuie să urmeze lucrarea comună pentru a găsi soluții adecvate. Asta cere colaborarea tuturor părților: guverne, lideri politici și religioși, reprezentanți ai societății civile, și toți bărbații și femeile de bunăvoință. Îndeosebi, responsabilii comunităților religioase pot să ofere contribuția prețioasă a valorilor prezente în respectivele lor tradiții. Noi, musulmani și creștini, suntem depozitari de inestimabile comori spirituale, între care recunoaștem elemente care sunt comune, deși sunt trăite conform propriilor tradiții: adorarea lui Dumnezeu milostiv, referința la patriarhul Abraham, rugăciunea, pomana, postul… elemente care, trăite în manieră sinceră, pot să transforme viața și să dea o bază sigură demnității și fraternității oamenilor. A recunoaște și a dezvolta această comuniune spirituală – prin dialogul interreligios – ne ajută și să promovăm și să apărăm în societate valorile morale, pacea și libertatea (cf. Ioan Paul al II-lea, Discurs adresat comunității catolice din Ankara, 29 noiembrie 1979). Recunoașterea comună a sacralității persoanei umane susține compasiunea comună, solidaritatea și ajutorul concret față de cei mai suferinzi. În această privință, aș vrea să exprim aprecierea mea pentru ceea ce întregul popor turc, musulmanii și creștinii, fac față de sutele de mii de persoane care fug din țările lor din cauza conflictelor. Sunt două milioane. Acesta este un exemplu concret al modul de a lucra împreună pentru a-i sluji pe alții, un exemplu de încurajat și de susținut.

Cu satisfacție am aflat despre bunele relații și despre colaborarea dintre Diyanet și Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios. Doresc ca ele să continue și să se consolideze, pentru binele tuturor, pentru că orice inițiativă de dialog autentic este semn de speranță pentru o lume care are atâta nevoie de pace, siguranță și prosperitate. Și chiar și după dialogul cu domnul președinte, doresc ca acest dialog interreligios să devină creativ de noi forme.

Domnule președinte, exprim din nou recunoștința mea dumneavoastră și colaboratorilor pentru această întâlnire, care umple inima mea de bucurie. În afară de asta, sunt recunoscător vouă tuturor, pentru prezența voastră și pentru rugăciunile voastre pe care veți avea bunătatea să le oferiți pentru slujirea mea. Din partea mea, vă asigur că mă voi ruga la fel pentru voi. Domnul să ne binecuvânteze pe toți.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.11.2014
Publicarea pe acest sit: 29.11.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns