Discursul Papei la vizita la Catedrala Ecimiadzin

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la vizita la Catedrala din Ecimiadzin
vineri, 24 iunie 2016

Sanctitate, venerat frate,
Suprem patriarh și catholicos al tuturor armenilor,
Preaiubiți frați și surori în Cristos!

Cu emoție am trecut pragul acestui loc sacru, martor al istoriei poporului vostru, centru iradiant al spiritualității sale; și consider un dar prețios al lui Dumnezeu faptul de a mă putea apropia de sfântul altar din care a strălucit lumina lui Cristos în Armenia. Îl salut pe catholicosul tuturor armenilor, Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, căruia îi mulțumesc din inimă pentru plăcuta invitație de a vizita Sfânta Ecimiadzin, pe arhiepiscopii și pe episcopii din Biserica Apostolică Armeană, și mulțumesc tuturor pentru primirea cordială și bucuroasă pe care mi-ați oferit-o. Mulțumesc, Sanctitate, pentru că m-ați primit în casa dumneavoastră; acest semn de iubire exprimă în manieră elocventă, mult mai mult decât cuvintele, ce înseamnă prietenia și caritatea fraternă.

În această solemnă ocazie aduc mulțumire Domnului pentru lumina credinței aprinsă în țara voastră, credință care a conferit Armeniei identitatea sa specială și a făcut-o mesageră a lui Cristos printre națiuni. Cristos este gloria voastră, lumina voastră, soarele care v-a luminat și v-a dăruit o viață nouă, care v-a însoțit și v-a susținut, în special în momentele de încercare mai mare. Mă înclin în fața milostivirii Domnului, care a voit ca Armenia să devină prima națiune, încă din anul 301, care a primit creștinismul ca religie a sa, într-un timp în care în imperiul roman încă persistau persecuțiile.

Credința în Cristos n-a fost pentru Armenia aproape ca o haină care se poate îmbrăca sau dezbrăca în funcție de circumstanțe sau de conveniențe, ci o realitate constitutivă a însăși identității sale, un dar de însemnătate enormă care trebuie primit cu bucurie și trebuie păstrat cu angajare și tărie, chiar cu prețul vieții. Așa cum a scris sfântul Ioan Paul al II-lea, „cu «Botezul» comunității armene, […] se naște o identitate nouă a poporului, care va deveni parte constitutivă și inseparabilă a însăși ființei armene. De atunci, nu va mai fi posibil de crezut ca, printre componentele acestei identități, să nu figureze credința în Cristos, drept constitutiv esențial” (Scrisoare apostolică la a 1700-a aniversare a botezului poporului armean [2 februarie 2001], 2). Fie ca Domnul să vă binecuvânteze pentru această luminoasă mărturie de credință, care demonstrează în mod exemplar puternica eficacitate și rodnicie a Botezului primit în urmă cu peste o mie șapte sute de ani cu semnul elocvent și sfânt al martiriului, care a rămas un element constant al istoriei poporului vostru.

Îi mulțumesc Domnului și pentru drumul pe care Biserica catolică și Biserica Apostolică Armeană l-au parcurs printr-un dialog sincer și fratern, cu scopul de a ajunge la împărtășirea comună a Mesei euharistice. Duhul Sfânt să ne ajute să realizăm acea unitate pentru care s-a rugat Domnul nostru, pentru ca discipolii săi să fie una și lumea să creadă. Îmi este drag să amintesc aici impulsul decisiv dat intensificării raporturilor și întăririi dialogului dintre cele două Biserici ale noastre în timpurile recente de Sanctitățile Lor Vasken I și Karekin I, de sfântul Ioan Paul al II-lea și de Benedict al XVI-lea. Printre etapele deosebit de semnificative ale acestei angajări ecumenice amintesc comemorarea martorilor credinței din secolul al XX-lea, în contextul Marelui Jubileu al anului 2000; încredințarea relicvei părintelui Armeniei creștine, sfântul Grigore Luminătorul, Sanctității Voastre pentru noua catedrală din Yerevan; declarația comună a Sanctității Sale Ioan Paul al II-lea și a Sanctității Voastre, semnată chiar aici în „Sfânta Ecimiadzin”; și vizitele pe care Sanctitatea Voastră le-a făcut în Vatican cu ocazia unor importante evenimente și comemorări.

Din păcate lumea este marcată de diviziuni și conflicte, precum și de forme grave de sărăcie materială și spirituală, inclusiv exploatarea persoanelor, chiar și a copiilor și bătrânilor, și așteaptă de la creștini o mărturie de stimă reciprocă și colaborare fraternă, care să facă să strălucească în fața oricărei conștiințe puterea și adevărul Învierii lui Cristos. Angajarea răbdătoare și reînnoită față de unitatea deplină, intensificarea inițiativelor comune și colaborarea dintre toți discipolii Domnului în vederea binelui comun, sunt ca o lumină strălucitoare într-o noapte întunecată și un apel de a trăi în caritate și în înțelegerea reciprocă chiar și a diferențelor. Spiritul ecumenic capătă o valoare exemplară și în afara granițelor vizibile ale comunității ecleziale și reprezintă pentru toți o chemare puternică de a rezolva divergențele cu dialogul și valorizarea a ceea ce unește. În afară de asta, împiedică instrumentalizarea și manipularea credinței, pentru că obligă la descoperirea rădăcinilor sale genuine, la comunicarea, apărarea și propagarea adevărului respectând demnitatea fiecărei ființe umane și cu modalități din care se transpară prezența acelei iubiri și a acelei mântuiri care se vrea să se apere. Se oferă în acest mod lumii – care are urgentă nevoie de asta – o mărturie convingătoare că Cristos este viu și activ, capabil să deschidă mereu noi căi de reconciliere între națiuni, civilizații și religii. Se atestă și se face credibil că Dumnezeu este iubire și milostivire.

Iubiți frați, când acțiunea noastră este inspirată și mișcată de forța iubirii lui Cristos, se măresc cunoașterea și stima reciprocă, se creează condiții mai bune pentru un drum ecumenic rodnic și, în același timp, se arată fiecărei persoane de bunăvoință și întregii societăți o concretă cale care poate fi parcursă pentru a armoniza conflictele care sfâșie viața civilă și sapă diviziuni greu de vindecat. Dumnezeu Atotputernicul, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, prin mijlocirea Preasfintei Maria, a sfântului Grigore Luminătorul, „coloană de lumină a Sfintei Biserici a Armenilor”, și a sfântului Grigore de Narek, învățător al Bisericii, să vă binecuvânteze pe voi toți și întreaga națiune armeană și s-o păstreze mereu în credința pe care a primit-o de la părinți și pe care a mărturisit-o glorios în decursul secolelor.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.06.2016
Publicarea pe acest sit: 24.06.2016
Etichete: , ,

Comments are closed