Discursul Papei la vizita în Bañado Norte

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la vizita în Bañado Norte
capela „San Juan Bautista”,
Asunción, Paraguay, 12 iulie 2015

Iubite surori și iubiți frați, bună ziua!

Sunt foarte bucuros să vă vizitez în această dimineață. Nu puteam să fiu în Paraguay fără să vin la voi, fără a sta în acest ținut al vostru.

Ne întâlnim în această parohie care are ca patron „Sfânta Familie” și vă mărturisesc că de când am început să mă gândesc la această vizită, de când am început parcursul de la Roma până aici, mă gândeam la Sfânta Familie. Și când mă gândeam la voi, îmi aminteam de Sfânta Familie. A vedea fețele voastre, pe copiii voștri, pe bunicii voștri. A asculta istoriile voastre și tot ceea ce ați realizat pentru a sta aici, toate luptele pe care le-ați făcut pentru a avea o viață demnă, un acoperiș. Tot ceea ce faceți pentru a depăși asprimea timpului, inundațiile din aceste ultime săptămâni, toate acestea îmi readuc în amintire mica familie din Betleem. O luptă care nu v-a furat zâmbetul, bucuria, speranța. Un efort care nu v-a luat solidaritatea, dimpotrivă, a stimulat-o și a făcut-o să crească.

Vreau să mă opresc asupra lui Iosif și Maria la Betleem. Ei au trebuit să-și lase propriul ținut, pe cei dragi ai lor, pe prietenii lor. Au trebuit să-și lase propriile lucruri și să meargă într-un alt ținut. Un ținut în care nu cunoșteau pe nimeni, nu aveau casă, nici familie. În acel moment, acea tânără pereche l-a avut pe Isus. În acel context, într-un grajd pregătit așa cum au putut, acea tânără pereche ni l-a oferit pe Isus. Erau singuri, într-un ținut străin, ei trei. Dintr-o dată, a început să apară oameni: păstori, persoane ca ei care au trebuit să lase propria realitate cu scopul de a găsi oportunități familiale mai bune. Și viața lor era legată de asprimea timpului și de alte tipuri de asprimi.

Când și-au dat seama de nașterea lui Isus, s-au apropiat, au devenit aproapele, vecini. Au devenit imediat familia lui Maria și Iosif. Familia lui Isus.

Asta e ceea ce se întâmplă când Isus apare în viața noastră. Asta e ceea ce trezește credința. Credința ne face aproapele, ne face aproapele vieții altora, ne apropie de viața altora. Credința trezește angajarea noastră față de alții, credința trezește solidaritatea noastră: o virtute umană și creștină, pe care voi o aveți și pe care mulți, mulți o au și pe care trebuie s-o învățăm. Nașterea lui Isus trezește viața noastră. O credință care nu devine solidaritate, este o credință moartă, o credință falsă. „Nu, eu sunt foarte catolic, sunt foarte catolică, merg la Liturghie în fiecare duminică”. Dar, spuneți-mi, domnule, doamnă, ce anume se întâmplă acolo la Bañado? „Ah, nu știu… da… nu… nu știu, da…, știu că sunt oameni acolo, dar nu știu…”. Oricât ai merge la Liturghie duminica, dacă nu ai o inimă solidară, dacă nu știi ce anume se întâmplă în poporul tău, credința ta este foarte slabă, sau este bolnavă, sau este moartă. Este o credință fără Cristos. Credința fără solidaritate este o credință fără Cristos, este o credință fără Dumnezeu, este o credință fără frați. Și atunci vine acea zicală, pe care sper să mi-o amintesc bine, dar care descrie această problemă a unei credințe fără solidaritate: „Un Dumnezeu fără popor, un popor fără frați, un popor fără Isus”. Aceasta este credința fără solidaritate. Și Dumnezeu s-a pus în mijlocul poporului pe care El l-a ales pentru a-l însoți și l-a trimis pe Fiul său la acest popr pentru a-l mântui, pentru a-l ajuta. Dumnezeu s-a făcut solidar cu acel popor și Isus n-a avut nicio problemă să coboare, să se umilească, să se înjosească, până acolo încât să moară pentru fiecare dintre noi, pentru această solidaritate de frate, solidaritate care se naște din iubirea pe care o avea față de Tatăl său și din iubirea pe care o avea față de noi. Amintiți-vă: când o credință nu este solidară, ori este slabă, ori este bolnavă, ori este moartă. Nu este credința lui Isus.

Cum vă spuneam, primul care a fost solidar a fost Domnul, care a ales să trăiască printre noi, a ales să trăiască în mijlocul nostru. Eu vin aici ca acei păstori care erau la Betleem. Vreau să devin aproapele. Vreau să binecuvântez credința voastră, vreau să binecuvântez mâinile voastre, vreau să binecuvântez comunitatea voastră. Am venit să aduc mulțumire cu voi, deoarece credința s-a făcut speranță și este o speranță care stimulează iubirea. Credința pe care Isus o trezește este o credință cu capacitatea de a visa viitorul și de a lupta pentru el în prezent. Tocmai pentru aceasta vreau să vă încurajez să continuați să fiți misionari ai acestei credințe, să continuați să contagiați această credință pe aceste drumuri, pe aceste cărări. Această credință care ne face solidari între noi, cu fratele nostru mai mare Isus, și Mama noastră, Fecioara. Făcându-vă aproapele în special ai celor mai tineri și ai bătrânilor. Făcându-vă sprijin al tinerelor familii și al celor care trec prin momente de dificultate. Probabil că mesajul cel mai puternic pe care voi îl puteți da altora este această credință solidară. Diavolul vrea ca să vă certați între voi și astfel vă dezbină și vă ruinează și vă fură credința. Solidaritate de frați pentru a apăra credința! Și în afară de asta ca această credință solidară să fie un mesaj pentru tot orașul!

Vreau să mă rog pentru familiile voastre și să rog Sfânta Familie pentru ca modelul său, mărturia sa să continue să fie lumină pe drum, stimulent în momentele dificile și ca să ne dea harul unui dar, pe care-l cerem împreună, toți: ca Sfânta Familie să ne dăruiască „păstori”, să ne dăruiască preoți, episcopi, capabili să însoțească, să susțină și să stimuleze viața familiilor voastre. Capabili să facă să crească acea credință solidară care nu este învinsă niciodată.

Vă invit să ne rugăm împreună și vă cer și să nu uitați să vă rugați pentru mine.

Și să recităm împreună o rugăciune către Tatăl nostru care ne face frați, ni l-a trimis pe Fratele nostru mai mare, pe Fiul său Isus, și ne-a dat o Mamă care ne va însoți.

Tatăl nostru…

Binecuvântarea.

Și mergeți înainte! Și nu lăsați ca diavolul să vă dezbine! Adio!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.07.2015
Publicarea pe acest sit: 13.07.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns