Discursul Papei la veghea mariană

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la veghea din cadrul Jubileului marian
sâmbătă, 8 octombrie 2016

Iubiți frați și surori,

În această Veghe am reparcurs momentele fundamentale ale vieții lui Isus, în compania Mariei. Cu mintea și inima am mers la zilele împlinirii misiunii lui Cristos în lume. Învierea ca semn al iubirii extreme a Tatălui care readuce totul în viață și ca anticipare a condiției noastre viitoare. Înălțarea ca împărtășire a gloriei Tatălui, unde și omenitatea noastră are un loc privilegiat. Rusaliile, expresie a misiunii Bisericii în istorie, până la sfârșitul timpurilor, sub conducerea Duhului Sfânt. În afară de asta, în ultimele două mistere am contemplat-o pe Fecioara Maria în gloria cerului, ea care încă din primele secole a fost invocată ca Mamă a Milostivirii.

Rugăciunea Rozariului este, prin multe aspecte, sinteza istoriei milostivirii lui Dumnezeu care se transformă în istorie de mântuire pentru cei care se lasă plăsmuiți de har. Misterele care trec prin fața noastră sunt gesturi concrete în care se dezvoltă acțiunea lui Dumnezeu față de noi. Prin rugăciune și meditarea vieții lui Isus Cristos, noi revedem fața sa milostivă care merge în întâmpinarea tuturor în diferitele necesități ale vieții. Maria ne însoțește pe acest drum, indicându-l pe Fiul care iradiază însăși milostivirea Tatălui. Ea este cu adevărat Odigitria, Mama care indică parcursul pe care suntem chemați să-l facem pentru a fi adevărați discipoli ai lui Isus. În fiecare mister al Rozariului o simțim aproape de noi și o contemplăm ca prima discipolă a Fiului său, care pune în practică voința Tatălui (cf. Lc 8,19-21).

Rugăciunea Rozariului nu ne îndepărtează de preocupările vieții; dimpotrivă, ne cere să ne întrupăm în istoria de toate zilele pentru a ști să percepem semnele prezenței lui Cristos în mijlocul nostru. De fiecare dată când contemplăm un moment, un mister din viața lui Cristos, suntem invitați să recunoaștem în ce mod Dumnezeu intră în viața noastră, pentru a-l primi apoi și a-l urma. Descoperim astfel calea care ne face să-l urmăm pe Cristos în slujirea fraților. Primind și asimilând înlăuntrul nostru câteva evenimente importante din viața lui Isus, noi participăm la lucrarea sa de evanghelizare pentru că Împărăția lui Dumnezeu să crească și să se răspândească în lume. Suntem discipoli, dar și misionari și purtători ai lui Cristos, acolo unde El ne cere să fim prezenți. De aceea, nu putem închide darul prezenței sale înlăuntrul nostru. Dimpotrivă, suntem chemați să-i facem părtași pe toți de iubirea sa, de duioșia sa, de bunătatea sa, de milostivirea sa. Este bucuria împărtășirii care nu se oprește în fața la nimic, pentru că aduce o veste de eliberare și de mântuire.

Maria ne permite să înțelegem ce înseamnă a fi discipoli ai lui Cristos. Ea, din totdeauna aleasă dinainte pentru a fi Mama, a învățat să se facă discipolă. Primul său act a fost acela de a sta în ascultarea lui Dumnezeu. A ascultat de vestea îngerului și a deschis inima sa pentru a primi misterul maternității divine. L-a urmat pe Isus, punându-se în ascultarea fiecărui cuvânt care ieșea din gura sa (cf. Mc3,31-35); a păstrat totul în inima sa (cf. Lc 2,19) și a devenit memorie vie a semnelor săvârșite de Fiul lui Dumnezeu pentru a trezi credința noastră.

Totuși, nu e suficient numai a asculta. Acesta este desigur primul pas, dar apoi ascultarea are nevoie de a se traduce în acțiune concretă. De fapt, discipolul pune viața sa în slujba Evangheliei. În felul acesta Fecioara Maria a mers imediat la Elisabeta pentru a o ajuta în însărcinarea sa (cf. Lc 1,39-56); la Betleem l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu (cf. Lc 2,1-7); la Cana s-a îngrijit de doi tineri soți (cf. In 2,1-11);pe Golgota nu s-a dat înapoi în fața durerii, ci a rămas sub crucea lui Isus și, prin voința lui, a devenit Mamă a Bisericii (cf. In 19,25-27); după Înviere, i-a încurajat pe apostolii reuniți în cenacol în așteptarea Duhului Sfânt, care i-a transformat în vestitori curajoși ai Evangheliei (cf. Fap 1,14). În toată viața sa, Maria a realizat ceea ce este cerut Bisericii să facă în amintirea veșnică a lui Cristos. În credința sa vedem cu să deschidem poarta inimii noastre pentru a asculta de Dumnezeu; în abnegația sa descoperim cât de atenți trebuie să fim față de necesitățile celorlalți; în lacrimile sale găsim forța pentru a-i mângâia pe cei care sunt în durere. În fiecare dintre aceste moment, Maria exprimă bogăția milostivirii divine, care merge în întâmpinarea fiecăruia în necesitățile zilnice.

S-o invocăm în această seară pe duioasa noastră Mamă din cer, cu rugăciunea cea mai veche cu care creștinii se adresau ei, mai ales în momentele de dificultate și de martiriu. S-o invocăm având certitudinea că suntem ajutați de milostivirea sa maternă, pentru ca ea, „slăvită și binecuvântată”, să poată fi ocrotire, ajutor și binecuvântare pentru fiecare zi a vieții noastre:

„Sub ocrotirea ta alergă, sfântă Născătoare de Dumnezeu, nu ne disprețui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuiește pururea de toate primejdiile, Fecioară slăvită și binecuvântată”.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 08.10.2016
Publicarea pe acest sit: 09.10.2016
Etichete: , ,

Comments are closed