Discursul Papei la veghea de seară ZMT

Discursul Sfântului Părinte
la veghea de seară
sâmbătă, 27 iulie 2002 – Toronto

Dragi tineri,

1. Atunci când, în îndepărtatul 1985, am vrut să inițiez Ziua Mondială a Tineretului, m-am gândit la cuvintele apostolului Ioan pe care le-am ascultat în această seară: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții… vă vestim și vouă” (1Ioan 1,3). Și mi-am imaginat Ziua Mondială a Tineretului ca pe un moment puternic în care tinerii din lumea întreagă să îl poată întâlni pe Cristos, care este veșnic tânăr, și să poată învăța de la El cum să devină pentru alți tineri vestitori ai Evangheliei.

În această seară, împreună cu voi, mă rog lui Dumnezeu și îi mulțumesc pentru darurile pe care le-a revărsat asupra Bisericii prin Zilele Mondiale ale Tineretului. Milioane de tineri au luat parte la ele, și ca urmare au devenit mărturisitori creștini mai buni și mai angajați. În mod deosebit vă sunt recunoscător vouă, care ați răspuns la invitația mea de a veni aici, la Toronto, ca să „spuneți lumii despre fericirea voastră de a-l fi întâlnit pe Isus Cristos, despre dorința voastră de a-l cunoaște mai bine, despre angajamentul vostru în proclamarea Evangheliei mântuirii până la marginile pământului!” (Mesaj cu ocazia celei de-a 17-a Zile Mondiale a Tineretului, nr. 5).

2. Noul mileniu a început cu două scenarii contrastante: unul, imaginea mulțimii de pelerini venind la Roma în timpul Marelui Jubileu pentru a trece prin Poarta Sfântă care este Cristos, Mântuitorul și Răscumpărătorul nostru; iar celălalt, îngrozitorul atac terorist asupra New York-ului, o scenă care este într-un fel o imagine a lumii în care par să prevaleze ostilitatea și ura.

Întrebarea care se naște este dramatică: pe ce fundamente trebuie să clădim noua eră istorică care se conturează din marile transformări ale secolului 20? Este suficient să ne bazăm doar pe revoluția tehnologică ce se instaurează acum, care pare să răspundă doar criteriului productivității și al eficienței, fără a face referință la dimensiunea spirituală a individului sau la valorile etice universal acceptate? Este drept să fii mulțumit cu răspunsuri provizorii la întrebări fundamentale, și să lași viața pradă impulsurilor instinctului, senzațiilor de scurtă durată ori capriciilor trecătoare?

Întrebarea se repetă: pe ce fundamente, pe ce certitudini va trebui să clădim viețile noastre și viața comunității căreia îi aparținem?

3. Dragi prieteni, voi cunoașteți răspunsul spontan din inima voastră, al entuziasmului anilor voștri tineri, și îl rostiți prin prezența voastră aici în această seară: numai Cristos este piatra unghiulară pe care se poate clădi în mod trainic existența fiecăruia. Numai Cristos – cunoscut, contemplat și iubit – este prietenul de încredere care nu ne dezamăgește niciodată, care devine tovarășul nostru de drum și ale cărui cuvinte ard în inimile noastre (cf. Luca 24,13-35).

Secolul 20 a încercat adesea să ignore piatra unghiulară și a pretins să clădească cetatea omului fără a face referință la El. A sfârșit prin a clădi această cetate împotriva omului! Creștinii știu că nu este posibil să fie respins și ignorat Dumnezeu fără a-l înjosi pe om.

4. Năzuința pe care o nutrește omenirea, în mijlocul nenumăratelor nedreptăți și suferințe, este speranța într-o civilizație caracterizată de prietenie și pace. Pentru o astfel de întreprindere este însă nevoie de o nouă generație de constructori. Impulsionați nu de teamă sau de violență, ci de necesitatea unei iubiri autentice, ei trebuie să învețe să clădească cetatea lui Dumnezeu în cetatea omului, cărămidă cu cărămidă.

Dați-mi voie, dragi tineri, să vă încredințez această speranță a mea: voi trebuie să fiți acești „constructori”! Voi sunteți bărbații și femeile de mâine. Viitorul este în inimile voastre și în mâinile voastre. Dumnezeu vă încredințează vouă misiunea, grea și nobilă în același timp, de a lucra împreună cu El la construirea civilizației iubirii.

5. Am ascultat din Epistola Sfântului Ioan – cel mai tânăr dintre apostoli, și poate de aceea cel mai iubit de Domnul – aceste cuvinte: „Dumnezeu este lumină și nici un întuneric nu este întru El” (1Ioan 1,5). Dar, notează Ioan, nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Isus, Fiul Tatălui, El ni l-a făcut cunoscut (cf. Ioan 1,18). Și dacă Isus ni l-a făcut cunoscut pe Dumnezeu, ne-a făcut cunoscută lumina. De fapt, prin Cristos a venit în lume „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul” (Ioan 1,9).

Dragi tineri, lăsați-vă învăluiți de lumina lui Cristos și răspândiți lumina oriunde vă aflați. „Lumina privirii lui Isus – spune Catehismul Bisericii Catolice – luminează ochii inimilor noastre; ea ne învață să vedem totul în lumina adevărului Lui și a compătimirii Lui pentru toți oamenii” (nr. 2715).

Dacă prietenia voastră cu Cristos, cunoașterea misterului Său, dăruirea voastră de sine pentru El, sunt autentice și profunde, veți fi „fiii luminii” și veți deveni „lumina lumii”. De aceea, vă repet cuvintele Evangheliei: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5,16).

6. În această seară, Papa, împreună cu voi, tineri de pe toate continentele, reafirmă în fața lumii credința care susține viața Bisericii. Cristos este lumina neamurilor. El a murit și a înviat ca să redea speranța în viața veșnică oamenilor care peregrinează de-a lungul timpurilor. Evanghelia nu rănește nimic din ceea ce este uman: fiecare valoare autentică, în orice cultură s-ar naște, este acceptată și înălțată de Cristos. Știind acest lucru, creștinii nu pot să nu simtă în inimile lor mândria și responsabilitatea chemării lor de a fi mărturisitori ai luminii Evangheliei.

Tocmai de aceea vă spun în această seară: lăsați să strălucească în viețile voastre lumina lui Cristos! Nu așteptați să îmbătrâniți ca să porniți pe drumul spre sfințenie! Sfințenia este mereu tânără, așa cum veșnică este tinerețea lui Dumnezeu.

Transmiteți tuturor frumusețea legăturii cu Dumnezeu care dă sens vieților voastre. Nimeni să nu vă întreacă în căutarea dreptății, în promovarea păcii, în angajamentul vostru pentru fraternitate și solidaritate!

Ce frumos este cântecul pe care l-am auzit în aceste zile:

„Lumina lumii! Sarea pământului!
Fiți pentru lume chipul iubirii!
Fiți pentru pământ reflectarea luminii Lui!”

Acesta este darul cel mai frumos și mai prețios pe care îl puteți oferi Bisericii și lumii. Voi știți că Papa este cu voi, prin rugăciunea sa și cu binecuvântarea sa plină de afecțiune.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 27.07.2002
Publicarea pe acest sit: 28.07.2002
Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns