Discursul Papei la spitalul pediatric Federico Gomez

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la spitalul pediatric Federico Gomez
din Ciudad de Mexico,
duminică, 14 februarie 2016

Stimată primă doamnă, doamnă ministru al sănătății, domnule director, membri ai patronatului, familii prezente aici, prietene și prieteni, dragi copii,

Bună seara!

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care mi-o dăruiește de putea veni să vă vizitez, să mă întâlnesc cu voi și cu familiile voastre în acest spital. Să pot împărtăși un picuț din viața voastră, din aceea a tuturor persoanelor care lucrează ca medici, infirmieri, membri ai personalului și voluntari care îi asistă, atâția oameni care lucrează pentru voi.

Există un text în Evanghelie care ne relatează viața lui Isus când era copil. Era foarte mic, ca unii dintre voi. Într-o zi, părinții săi, Iosif și Maria, l-au dus la templu pentru a-l prezenta lui Dumnezeu. Și acolo se întâlnesc cu un bătrân care se numea Simeon, care, când îl vede, foarte hotărât și cu multă bucurie și recunoștință, îl ia în brațe și începe să-l binecuvânteze pe Dumnezeu. Faptul de a-l vedea pe pruncul Isus a provocat în el două lucruri: un sentiment de recunoștință și dorința de a binecuvânta. Adică, acestui bătrân i-a venit voința de a aduce mulțumire lui Dumnezeu și de a binecuvânta.

Simeon este „bunicul” care ne învață aceste două atitudini fundamentale ale vieții: aceea de a mulțumi și aceea de a binecuvânta.

Aici eu vă binecuvântez pe voi; medicii vă binecuvântează, ori de câte ori vă îngrijesc, infirmierii, întregul personal, toți cei care lucrează vă binecuvântează pe voi copii, însă și voi trebuie să învățați să-i binecuvântați pe ei și să-i cereți lui Isus ca să aibă grijă de ei pentru că ei au grijă de voi. Eu aici (și nu numai prin vârstă) mă simt foarte aproape de aceste două învățături ale lui Simeon. Pe de o parte, trecând prin acea poartă și văzând ochii voștri, zâmbetele voastre – unele ștrengare! – fețele voastre, m-a făcut să-mi vină dorința de a aduce mulțumire. Mulțumire pentru afectul pe care îl aveți primindu-mă; mulțumire pentru că văd afectul cu care sunteți îngrijiți aici, afectul cu care sunteți însoțiți. Mulțumire pentru efortul atâtora care fac ce pot mai bine pentru ca să vă puteți vindeca repede. Este așa de important a ne simți îngrijiți și însoțiți, a ne simți iubiți și a ști că voi căutați modul cel mai bune de a ne îngriji; pentru toate aceste persoane spun: mulțumesc, mulțumesc.

Și în același timp, doresc să vă binecuvântez. Vreau să-i cer lui Dumnezeu ca să vă binecuvânteze, să vă însoțească pe voi și rudele voastre, toate persoanele care lucrează în această casă și fac în așa fel încât acele zâmbete să continue să crească în fiecare zi. Toate persoanele care nu numai cu medicamente ci cu „afectoterapia” ajută pentru ca acest timp să fie trăit cu mai multă bucurie. Este atât de importantă „afectoterapia”! Atât de importantă. Uneori o mângâiere ajută atât de mult pentru a vă simți mai bine.

Îl cunoașteți pe indianul Juan Diego voi, sau nu? [„Da!”] Să vedem: să ridice mâna cine îl cunoaște… Când unchiul micului Juan era bolnav, el era foarte preocupat și neliniștit. În acel moment, apare Fecioara de Guadalupe și îi spune: „Să nu se tulbure inima ta și să nu te neliniștească niciun lucru. Nu sunt aici eu, care sunt Mama ta?”. Avem Mama noastră: să-i cerem să ne ofere Fiului său Isus.

Și acum, copiilor le cer un lucru: să închidem ochii, să închidem ochii și să cerem ceea ce inima noastră dorește astăzi. Un moment de tăcere cu ochii închiși și înăuntru să cerem ceea ce voim… Și acum împreună îi spunem Mamei noastre: Bucură-te, Marie

Fie ca Domnul și Fecioara de Guadalupe să vă însoțească mereu. Multe mulțumiri! Și vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. Nu uitați! Domnul să vă binecuvânteze.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 14.02.2016
Publicarea pe acest sit: 15.02.2016
Etichete: , ,

Comments are closed