Discursul Papei la sosirea pe aeroportul din Sofia

Discursul Papei Ioan Paul al II-lea
la sosirea pe aeroportul internațional din Sofia, Bulgaria
joi, 23 mai 2002

Domnule Președinte,
Preafericite Patriarh,
Stimați membri ai corpurilor diplomatice,
Distinse autorități,
Reprezentanți ai cultelor religioase,
Dragi frați și surori!

1. Cu emoție și cu profundă bucurie mă aflu astăzi în Bulgaria, adresându-vă cele mai calde salutări. Îi mulțumesc Autotputernicului Dumnezeu pentru că mi-a permis să îmi împlinesc o dorință pe care o aveam de mult timp în inima mea.

În fiecare an, în Sărbătoarea Sfinților Ciril și Metodiu, Apostolii slavilor, a devenit un obicei pentru mine să primesc la Vatican reprezentanți ai guvernului și ai Bisericii din Bulgaria. Drept urmare, într-un anumit sens, mă aflu aici pentru a întoarce aceste vizite și pentru a-l întâlni în propria țară pe iubitul popor bulgar. În acest moment, gândurile mele se îndreaptă spre predecesorul meu, Papa Adrian al II-lea, care a mers personal să îi întâlnească pe Sfinții Frați din Tessalonic, atunci când aceștia au venit la Roma pentru a aduce relicvele Sfântului Clement, Papă și martir (cf. Viața lui Constantin, XVII, 1), și să dea mărturie despre comuniunea dintre Biserica fondată de ei și Biserica Romei. Astăzi Episcopul Romei este cel care vine la voi, condus de aceleași sentimente de comuniune în iubirea lui Cristos.

Cu această ocazie, gândurile mele se întorc de asemenea la un alt predecesor, la Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea, care timp de 10 ani a fost Delegat Apostolic în Bulgaria, și care a rămas pentru totdeauna profund atașat de această țară și de poporul ei. În amintirea lui, îi salut pe toți cu afecțiune și le spun tuturor că nu am încetat niciodată să iubesc poporul bulgar, ridicându-l întotdeauna în rugăciunile mele la Tronului Celui Preaînalt: fie ca prezența mea astăzi între voi să fie un semn clar al sentimentelor mele de stimă și afecțiune pentru această nobilă națiune și pentru fiii ei.

2. Salut cordial autoritățile Republicii. Le mulțumesc pentru invitația pe care mi-au adresat-o și pentru tot ceea ce au făcut în pregătirea vizitei mele. Față de dumneavoastră, domnule președinte, îmi exprim recunoștința vie pentru cuvintele pe care mi le-ați adresat în această istorică Piață. Prin distinșii membri ai Corpurilor Diplomatice, gândurile mele se îndreaptă și spre oamenii pe care ei cu demnitate îi reprezintă.

Vă salut cu respect, Preafericite Patriarh Maxim, și îi salut și pe Mitropoliții și Episcopii Sfântului Sinod, împreună cu toți credincioșii Bisericii Ortodoxe din Bulgaria. Doresc cu ardoare ca această vizită a mea să servească la întărirea cunoașterii noastre reciproce, pentru ca, cu ajutorul lui Dumnezeu, și în ziua și în modul în care va dori El, să ajungem să trăim „uniți în același cuget și în aceeași înțelegere” (1Corinteni 1,10), atenți la cuvintele Domnului nostru: „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13,35).

3. Cu afecțiune specială îi îmbrățișez pe frații mei Episcopi Christo, Gheorghi, Petko și Metodi, împreună cu toți fiii și fiicele Bisericii Catolice, preoți, călugări și laici: am venit la voi cu salutul și cu urarea de pace pe care Domnul cel Înviat le-a adresat discipolilor Săi (cf. Ioan 20,19), să vă întăresc în credință și să vă încurajez pe drumul vieții creștine.

Salut creștinii celorlalte comunități eclesiale, pe membrii comunității evreiești împreună cu conducătorul lor, pe adepții islamului conduși de Marele Mufti. Reafirm aici, cum am făcut-o și la întâlnirea de la Assisi, convingerea mea că toate religiile sunt chemate să promoveze dreptatea și pacea între oameni, iertarea, viața și iubirea.

4. Bulgaria a primit Evanghelia datorită predicării Sfinților Ciril și Metodiu, și, de-a lungul secolelor, acea sămânță plantată în pământ fertil a adus roade bogate de mărturie și sfințenie creștină. Chiar și în timpul lungii ierni aspre a sistemului totalitar, care a adus suferințe țării voastre și multor altor națiuni europene, fidelitatea față de Evanghelie nu a dispărut, și nenumărați fii ai acestui popor au rămas în mod eroic fideli lui Cristos, nu în puține cazuri chiar până la a-și da viața.

Doresc să aduc un omagiu acestor curajoși mărturisitori ai credinței, membri ai diferitelor confesiuni creștine. Fie ca sacrificiul lor să nu fie în zadar, și fie ca el să servească drept exemplu și să facă să rodească angajamentului vostru ecumenic în vederea atingerii unității depline între creștini. Fie ca cei care lucrează pentru construirea unei societăți bazate pe adevăr, dreptate și libertate, să privească de asemenea la ei!

5. Rănile trebuie vindecate, iar viitorul trebuie să fie planificat cu optimism. Cu siguranță nu este un drum ușor, și nici fără obstacole, dar eforturile unite ale tuturor sectoarelor națiunii vor face posibilă atingerea scopuriilor dorite. În același timp, trebuie acționat cu înțelepciune, în conformitate cu legile și protejând instituțiile democratice, neprecupețind nici un efort, menținând și promovând valorile pe care bazează măreția unei Națiuni: onestitatea morală și intelectuală, apărarea familiei, ajutorarea săracilor, respectul pentru viața umană din momentul concepției și până la moartea naturală.

Îmi exprim speranța că eforturile de reînnoire socială, pe care și le-a asumat cu curaj Bulgaria, vor fi bine primite și în mod generos susținute de Uniunea Europeană.

6. Poate că tocmai aici, lângă mormintele martirilor, s-au adunat Episcopii Răsăritului și Apusului în 342 sau 343 pentru importantul Conciliu de la Serdica, unde s-a discutat despre viitorului creștinătății europene. În secolele care au urmat, aici s-a înălțat Bazilica Sf. Sofia, Divina Înțelepciune, care potrivit gândirii creștine indică fundamentele pe care trebuie edificat orașul oamenilor. Calea spre un autentic progres uman nu poate fi doar politică sau economică; trebuie, de asemenea, în mod necesar, să fie deschisă dimensiunii spirituale și morale. Creștinismul este parte a rădăcinilor istoriei și culturii acestei țări: de aceea, nu poate fi ignorat în nici un proces serios de creștere care este proiectat spre viitor.

Biserica Catolică, cu angajamentul de zi cu zi al fiilor ei și cu disponibilitatea structurilor ei, dorește să contribuie la menținerea și dezvoltarea moștenirii valorilor spirituale și culturale de care țara este atât de mândră. Ea dorește să își unească eforturile cu cele ale altor creștini, pentru a pune în slujba tuturor oamenilor acele forțe ale civilizației pe care Evanghelia poate să le ofere și generațiilor noului mileniu.

7. Datorită amplasării geografice, Bulgaria servește ca o punte între Europa Apuseană și cea Răsăriteană, ca o intersecție spirituală, o țară a contactelor și a înțelegerii reciproce. Aici, bogățiile umane și culturale ale diferitelor regiuni ale continentului s-au unit la un loc, au fost primite și respectate. Doresc să aduc un omagiu public ospitalității tradiționale a poporului bulgar, amintind în special nobilele eforturi făcute pentru a salva mii de evrei în timpul celui de-al doilea război mondial.

Fie ca Maica lui Dumnezeu, care este iubită și venerată într-un mod special aici, să țină Bulgaria sub mantia ei și să mijlocească pentru poporul ei, pentru ca el să crească în fraternitate și armonie! Fie ca Atotputernicul Dumnezeu să reverse asupra nobilei voastre țări binecuvântările Sale, asigurându-i un viitor de prosperitate și pace!

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 23.05.2002
Publicarea pe acest sit: 24.05.2002
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns